Categorii sociale
Dupa secole daca nu milenii de framantari (ba da), mi se pare ca societatea omeneasca a ajuns in sfarsit la perfectiunea clasificarii : lumea se imparte intre clasa de jos, mai numeroasa si mai chinuita a celor ce trebuie si clasa de sus, mai relaxata chiar daca destul de rara a celor ce vor.
Problema in tari sarace si prapadite (nu doar in ce priveste banii, ca banii-s doar un semn, ci mai ales in ce priveste abilitatea, capacitatea, intelegerea, inteligenta, experienta si alte valori obiective ale spiritului uman) precum Romania este ca rar de tot gasesti pe cineva in clasa de sus. Vasta majoritate (in anumite contexte sociale, anume, cele fara selectie, precum de exemplu metroul, spitalele, nunti, oficiul de evidenta populatiei scl aparent toata lumea) a cetatenilor se zbat intre palierele clasei de jos, si anume intre un trebuie si-un altul. Sa ilustram practic : ce sanse sunt sa gasiti un partener de bridge in multimea galagioasa si odoranta a cetatenilor ce-si refac buletinul la aceeasi ora ca si dvs ? A, nu jucati bridge. Mda.
Daca ar fi sa estimez, nu cred ca doi romani dintr-o mie au reusit sa se ridice pana la nivelul superior. Cam unul. Sigur, greu sa scoti asa o estimare prea precis, asa ca luati cu sare. Problema ascensiunii sociale fiind insa corect evaluata de o minoritate (sunt ferm convins ca marea majoritate nu s-o prins cum sta treaba, aflandu-se mental esuata in diverse ideologii soporifice, principale printre ele diverse teorii post-comuniste despre rolul omului in lume, nesustenibile in practica si nascatoare de frustrari specifice pe care probabil le si recunoasteti privind in jur, datorita abundentei), ea primeste si doua solutii practice, ambele fundamental false.
Prima solutie, indragita in special de puberi si adolescenti, tineret cum ar veni, este ascensiunea prin negatie. Sigur ca ar trebui sa fiu la scoala, sigur ca ar trebui sa invat pentru examen, sigur ca ar trebui sa ma duc maine la 7 la lucru. Totusi, eu nu trebuie sa nimic, pentru ca sunt un paun deosebit si special, si fac numai ce vreau eu. Ca-mi permit. Asa ca mergem unde vreti voi si facem ce vreti voi. Intuitia apanajelor clasei de sus este corecta, sa mai spuna cineva ca tineretea nu-i aristocratica prin natura ei. Din pacate, implementarea e fix la inteligenta paunului, sufera atat de amplu incat nici nu stiu de unde-as incepe diagnoza. Pur si simplu este apartenenta prin negatia evidentei.
In practica se observa indeobste mai rapida si mai profunda maturizare sociala a indivizilor de sex feminin decat a celor de sex masculin, o observatie care isi mentine vigoarea si azi, dupa multe prefaceri si busculari sociale, la fel ca-n prima zi. Un lucru remarcabil. Din nefericire, aceasta stare de fapt aduce indeobste femeile in pozitia de-a informa barbatii - nu pe toti, doar pe cei strans apropiati, ceea ce pentru clasele de jos inseamna destul de strict parteneri de asternut - de starea reala de fapt, ceea ce induce un numar de frustrari si tensiuni pe tiparul "impuscati mesagerul". Femeile, vezi Doamne, prin natura lor diavoleasca, atenteaza la paradisul eterat in care barbatii credeau ca-si traiesc viata.
Intrucat problema are larga raspandire sociala si trairile omului simplu sunt uniforme si predictibile, se acumuleaza la nivel social o vasta presiune asupra femeilor in general, percepute ca grup, din partea barbatilor individuali, manifestandu-se ca grup, si anume grupul naivilor suparati pe borna kilometrica. Rezultatele nete sunt tot soiul de prostioare "informative" despre cum oamenii vin de pe planete disjuncte, altele decat Pamantul, si tot soiul de discutii imunde care obosesc oamenii ca mine prin baruri. Nu, dragilor, femeile nu-s nicicum anume pentru ca voi abia azi aflati, si din gura lor, ca nu-i destul sa vrei ca sa si poti, si nici sa te crezi ca sa si fii. Cu regret.
A doua solutie, practicata de unii spontan si de o minoritate dintre practicantii primei solutii ca raspuns la situatia neplacuta ca "uite, ma, n-o mers prima" este inca mai interesanta : daca vrei, atunci nu mai trebuie. Intr-adevar, la prima vedere daca si vrei si trebuie chestiunea poate parea un fel de ou al lui Columb, pentru ca tu ai fi facut oricum, si daca nu trebuia, nu ? Ca asta vrei.
Aiureala e mult mai raspandita printre femeile tinere, proportional cu aiureala prima printre barbatii de aceeasi varsta, ceea ce le rapeste ocazia de-a deveni prin trecerea timpului. Ma intrebam recent cum se face ca majoritatea rockerilor din vremea liceului ajung corporatisti de soi. Aici e raspunsul : dintre toate grupurile de copii prosti, ei merg cel mai departe in aplicarea primei solutii, asa incat pe de-o parte devin marginali social vorbind, si pe de cealalta parte e foarte usor pentru orice femeie interesata sa demonstreze, practic, pe inteles si cu exemple inconturnabile ca nu-i ba asa! Barbatul in formare observa adevarul celor zise, si odata cu el rateaza falsitatea incumbenta, si se conformeaza, trecand cu arme si bagaje in cealalta tabara a confuziei : pai daca vreau, inseamna ca nu mai trebuie, nu ?
Nu. Pe scurt zis, n-are nici o treaba, e o confuzie cat casa. Trecerea in clasa de sus s-a realizat atunci cand nu trebuie absolut nimic, poti petrece tot restul vietii in pat tragand cocaina pe nas, sau jucand world of warcraft cu bong-ul alaturi, sau vizitand lumea pana cand, dupa sute de orase, deja stii dinainte ce urmeaza sa vezi. Trecerea se realizeaza atunci cand nu mai ai nimic de facut, nu te mai trage nimic, nu te mai impinge nimic, si totusi reusesti sa faci ceva.
Pentru ca vrei.
Tuesday, 20 April 2010
Eu atunci când mi-am pus problema despre cum discerni intre ce "vrei" și constrângeri sociale, pe la vreo 14 ani zic, am găsit o metoda mai putin îndepărtată de IRL. Făcând eu adică o lista cu 3 lucruri aparent banale pe care am decis sa mi le interzic definitiv am obținut o referință tare fata de care se judeca vrutul, oricât de complex ar fi el.
Tuesday, 20 April 2010
Nu-i tare.
Tuesday, 20 April 2010
E chestiune de perspectiva. Sistemele noastre de referință fiind diferite.
Tuesday, 20 April 2010
Daca-i o chestiune de perspectiva atunci clar n-are cum fi tare :)
Tuesday, 20 April 2010
E tare pentru mine. Punctul tău de vedere fiind irelevant.
Tuesday, 20 April 2010
Ahahaha, acu' asteptam sa vedem cam in cat timp comentariul asta va deveni proba!!!1 :D
Tuesday, 20 April 2010
Pentru a căpăta relevanță pentru mine, punctul tău de vedere relativ la referința ta și o relație intre cele doua referințe ale noastre e necesar a fi în același timp cunoscute.
Revenind la povestea ta: viermele din mar face ce vrea el având miezul dulce acolo la dispoziție ?
Tuesday, 20 April 2010
deodata totul mi s-a luminat
Tuesday, 20 April 2010
@Dr.A Pentru ca sa fie tare trebuie sa fie invarianta la perspectiva. Daca variaza cu perspectiva, nu poate fi tare.
@F Noa bun atunci.
Tuesday, 20 April 2010
e invarianta cu perspectiva mea.
Tuesday, 20 April 2010
Daca unu' se apuca si declara ca "cerul este rosu", si se tine de asta pana la moarte, afirmatia lui are aceeasi proprietate : e invarianta cu perspectiva lui.
Practica are o buna istorie in societate, exista si acum indivizi care insista sa afirme despre comunism ca-i cel mai bun sistem de organizare sociala posibil, lucru demonstrat de invarianta starii lui de-a fi cel mai bun sistem de organizare sociala posibil, si anume, in perspectiva lor.
Tuesday, 20 April 2010
Cu observația ca tu dai exemple de convenții sociale(“cerul este rosu” e convenție si depinde strict de acordul societății) ca si cum s-ar aplica in vreun fel mecanismelor interioare si strict personale ale conștiinței de sine ( mecanismul prin care iti certifici interior vointa ca fiind una proprie).
Inca nu ai raspuns la chestiunea cu marul si viermele care e din perspectiva mea, tipica pentru exemplul dat de tine.
Tuesday, 20 April 2010
Viermele nu poate vrea.
In principiu sunt de parere ca vointa certificata este cu necesitate si falsa, certificatul fiind chiar proba falsitatii ei.
Tuesday, 20 April 2010
bridge e pentru old ladies. daca vrei sa apartii de casta biruitorilor trebuie sa joci golf
Tuesday, 20 April 2010
Si daca ti se frange ?
Tuesday, 20 April 2010
Categorii sociale:
943 words.
4689 characters (no spaces)
5620 (with spaces)
Proza arhiscurta, ce p. m.
Wednesday, 21 April 2010
Sunt si de cinci mii de cuvinte pe-aici daca cauti bine.
Tuesday, 18 January 2011
se potriveste vag cu articolul, ma gandesc:
http://mimiandeunice.com/2011/01/17/coping-mechanism/
Tuesday, 18 January 2011
Oarecum lol