Capul ma doare

Exista ceva emisiune zisa "Groapa cu Lei", un fel de Britain's got talent / American idol ca format doar ca implementat "cu antreprenori". Astfel pe langa "caravana iubirii" sau cum se numea chestia aia in cautare de "da-ma mama dupa Gyuri" avem de-acum si caravana succesului, care probabil bate comunele si resedintele de plasa ale tarii in cautare de antreprenori.

Ce-s aia antreprenori nu e clar, si o abordare normativa oricum nu-si gaseste inca locul pe la noi. Empiric vorbind, e ultima mutatie a notiunii populare de "om de afaceri", care-a trecut prin destule de la buticarul anilor 90 pana la antreprenorul mileniului 3. E deci un fel de n-ar mai fi.

Nu v-as povesti toate astea daca n-as fi suferit recent un soc cultural incercand sa privesc la fragmentul de mai jos. Sincer va spun, mi-a luat doua ore sa urmaresc zece minute. Ma rog, sapte, nu zece. Nu stiu cum se zice in romaneste groan, nu stiu cum se zice in romaneste cringe. Probabil pentru ca aceste tipuri de dureri stomacale nu-i tulbura pe concetateni. Da' fratilor, zece secunde de ascultat, cinci minute de groan&cringe, ma-ntelegeti voi ? Ma dor latissimi dorsi, nu doar capul. Poftiti :

Mai exista doua episoade, asta fiind al treilea, dar nu cred ca au vre-o importanta. Nu le-am privit, nu am energia mentala sa le privesc. Presupun ca se compun din acelasi individ debitand stupiditati neintrerupt si ma multumesc cu asta.

Ei bine, inainte de a trece la studiu desfasurat pe text, sa vorbim putin in principiu.

Pozitia cetateanului-antreprenor in acest aranjament este de supus. In ecuatia puterii interactiunii respective el este supusul si oamenii aia, nu conteaza de fapt cine-s ei, sunt stapanii. Asta este structura de putere a relatiei sociale respective, si ea nu admite nici dubii, nici discutii. Mai important, nu admite nici macar posibilitatea succesului, de orice fel si de orice natura, in afara acceptarii acestei grile.

Ca omul are impresia ca el e egal cu toata lumea nu-i decat inca un semn, inca o pecete, inca o macula a stupiditatii pe care-o poarta si-o expune lumii fara jena, cu naturalitatea blanda a oricarui lunatec. Pentru cei interesati sa aprofundeze directia asta, merita notat ca orice relatie, absolut orice relatie sociala, inclusiv, da, inclusiv relatiile amoroase, relatiile conjugale, relatiile de prietenie, mersul la un concert, toate, toate relatiile sociale fara nici un fel de exceptie reala sau posibila sunt in fapt relatii de putere. Si in toate relatiile de putere exista un stapan si exista un supus. A, ca oamenii pot schimba intre ei aceste roluri e perfect adevarat. Nu-i deloc necesar sa se chiar intample. Niciodata insa nu exista "egalitate" in sensul ala naiv pe care prostii il dau termenului, si de fapt simpla raportare la aceasta notiune denota incultura si incapacitatea individului asa cum asteptarile legate de Dumnezeu denota incultura administrativa si incapacitatea manageriala. Cum ar suna "Dumnezeu ne va ajuta sa avem bani sa platim pensiile" din gura lui Vladescu ? Exact asa, exact la fel suna orice referinta la o cu totul imaginara si barboasa egalitate din ceruri in discutia oricaror relatii sociale.

Faptul ca individul isi permite sa intrerupa, si culmea confuziei mentale, se ciondaneste cu juriul la anuntarea verdictului ilustreaza clar niste probleme mentale care nu-i sunt, de fapt, specifice lui, dar sunt specifice glodului de sub unghii care mai are putin si va deveni trasatura caracteristica a neamului, ca vaz ca-n douazeci de ani nu ne-am prea curatat de el.

E o diferenta fundamentala, e o diferenta de esenta intre modurile discursului. E drept ca precupetele in piata (care-s aparent si contrar afirmatiilor lui sursa intregii sale "experiente") au o singura stare discursiva, perfect aproximabila prin emisiile sonore ale unei gaini oarecare. Dar oamenii care folosesc limbajul in mod profesional au construit un numar de modele de lucru, intre care cel mai important, si cel mai vechi, este curtea cu juri.

Nu-i nevoie de un tribunal, nu-i nevoie de palarii fastidioase si mantii de matase, nu-i nevoie de jurati pentru a tine o curte cu juri. Sistemul functioneaza la orice nivel, e adica scalabil. In relatiile comune se introduce prin cuvintele magice "vreau sa-ti spun ceva sa-mi zici cum ti se pare". Asta-i tot. Recipientul devine curtea cu juri, daca are timp si chef. Cel ce pledeaza va introduce dovezile intai, va construi ipotezele de lucru si rationamentele apoi. In acest timp juratul poate interveni pentru lamurire, dar numai pentru lamurire. Odata ce solicitantul, si nu juratul! considera ca si-a expus satisfacator cauza, juratul isi exprima concluzia. Aceasta concluzie nu-i disputabila! Aia i-ai cerut omului, parerea lui. Ce ai de gand acum, sa-i ceri sa si-o schimbe ?! De ce n-ai cerut atunci parerea unei foi de hartie scrisa cu ce vroiai tu de la inceput ? Cine esti de fapt, Mr Bean numarand camasi ?

Ca nu intelege pozitia in care se afla, ca nu intelege cele mai elementare lucruri despre modul de functionare al celor mai elementare piese din arsenalul celor ce gandim vorbind e grav. E grav pentru un tanar absolvent de bacalaureat, care pana la frumoasa varsta de 18 ani trebuia sa fi atins un nivel mult mai inalt de competenta in aceste domenii de baza. Dar acest om are 41 de ani. Patruzeci si unu de ani. Cred - o spun cu toata sinceritatea - cred ca singurul lucru mai trist intelectualiceste ar fi un tip in etate de 41 de ani crescut de lupi pana la acea varsta. Condamnat deci la retard mental pentru tot restul vietii, dar nu prin cauze substantiale, ci pur si simplu circumstantial. Ghinion.

Si-acum, sa vedem textul.

A : Pentru dezvoltarea jocului online...
J1 : [intervine] jocul online... asta-i deja altceva
J2 : [gest larg] E cineva aici bagat in jocuri online ? Eu sunt. [lumea chicoteste, J2 continua ritos] La jocuri, daca sunteti un norocos, daca sunteti un norocos din zece jocuri in care investiti poate unul reuseste. [mila i se citeste pe chip]

Juratii incearca sa-si construiasca un mod de reprezentare comun cu antreprenorul. Prima cautare este asupra celui mai proeminent lucru concret din discursul acestuia, care se intampla a fi in domeniul de specialitate ori interes al unuia dintre ei.

Aceasta abordare este perfect naturala, si se inscrie in logica sistemului curtii cu juri descrisa mai sus : pentru a se asigura ca inteleg ce se discuta in fapt, si nu urmaresc doar cuvinte goale de sens, sau umplute cu un sens strain, juratii vor construi o mica jucarie de-a lor, in aceeiasi termeni ca si cei folositi de antreprenor. Astfel decurge negocierea termenilor, prima faza in deschiderea unui canal de comunicare.

Antreprenorul ignorant, neintelegand la ce activitate clar definita participa, nu raspunde corect in cadrul asteptarilor respectivei activitati, asa incat juratii vor proceda la a-si alege singuri termenii, ramandandu-i antreprenorului sarcina sa ii interpreteze singur, daca n-a fost capabil sa participe la negocierea lor. Acest fapt lasa adesea antreprenorul cu impresia corecta ca n-a fost de fapt inteles (uneori in forma agravanta ca n-ar fi fost urmarit "cu atentie") si cu impresia gresita ca juratii au procedat irational.

Ca atare nu va fi capabil sa-si remedieze defectiunea (cum nimeni nu-si poate remedia un defect pe care si-l inchipuie ca fiind al lumii si nu al sau propriu) si va continua intr-o spirala vicioasa spre fundurile iadului, cu impresia ca anumiti, tot mai multi si pana-n final toti juratii ii poarta pica. De-aici pana la paranoia mai este un pas. Unul mic.

A : Pentru copii la ora actuala...
J3 : Probabil ca se pot pune niste jocuri free... [ridica din umeri deriziv, citind ziarul]

Reactia de minimizare este comuna si perfect justificata. Orice om sanatos la cap intelege ca e mai bine sa procedezi dinspre mic inspre mare, mai ales in situatii incerte. Antreprenorul ignorant percepe aceasta tendinta drept un atac la persoana sa, in cazurile mai grave, sau o dovada de lipsa de viziune din partea juratilor, in cazurile mai usoare. Problema cu aceasta abordare este ca-l izoleaza intr-o lume doar a lui, care privita din afara seamana mai degraba a isterie.

A: Sunt deja... sunt deja puse
J2 : Deci atentie. Sunt milioane de site-uri care au deja jocuri pentru copii.
J1 : [intervine] Deci acum, dupa ce vorbiti de jumatate de ora despre business-ul asta ne spuneti ca el de fapt ofera jocuri.
[break, voce din off]

Nemultumirea J1 e solid fundamentata, si survine unei incalcari a etichetei de catre A. Regula este "do not break scope", rationamentele propuse trebuie sa formeze un arbore cat mai perfect structurat, si nu o tufa de iedera intinsa pe toata campia. Ar fi multe de spus aici dar nu-i acum spatiu.

J4 : Ce experienta profesionala aveti dumneavoastra pana in acest moment ? Ati zis ca aveti niste afaceri, niste... ce experienta ?
A : [panicat] Ok, ok, cea mai importanta experienta a mea costa (sic) in iii cea acumulata in ultimii 4 ani, [privire absolut ingrijorata a J4, A vorbeste repede], in 4 ani de zile invat zilnic cate 2-3 ore pe zi de la cei mai importanti oameni, [si-a mai revenit din sperietura, enumera cu gesturi profesorale] Chiusachi [Kawasaki ?], Dale Carnegie, Zig Ziggler, am incercat ideile pe care le au ei
J4 : [intervine] Ce experienta care ati concretizat-o,
A : [vorbeste peste] Am, am facut...
J4 : ca a am citit cu totii carti.
A : [vorbeste peste] Ok. Din cele doua discutii...
J4 : ce experienta aveti, ce site ati mai lansat, pe unde v-ati mai jucat pe site-uri si chestii de genul asta
A : [vorbeste peste, indistinct]
J4 : ce esecuri ati mai avut, ca sa aveti acum un
A : Da. [ceva despre timp, indistinct]
J4 : succes
A : Deci mai intai expertiza
J4 : Experienta dumneavoastra!
A : Expertiza, mai intai, nu cred ca-i necesara. Am colegii care se ocupa
J1 : [intervine] Dar nu vorbim de IT aici, nu vorbim de IT.
A : [intrerupe] Corect!

Frustrati in incercarea de-a stabili termenii prin metoda prototipului, convinsi de experienta lui J2 ca antreprenorul nu este capabil sa interpreteze termenii lor, nemultumiti de viciul de ratiune corect identificat de J1 juratii trec la ultima metoda posibila, adesea evitata : persoana.

Au bunavointa dupa parerea mea nejustificata de a incerca sa inteleaga persoana pentru a-i intelege problema. Asa o tehnica e pe de-o parte foarte dificila, pe de cealalta perfect imposibila in conditiile in care cele mai elementare negocieri au esuat lamentabil, si-n final de preferinta rezervata problemelor foarte complexe intalnite de persoane foarte valoroase. Antreprenorul din cauza nu este nici o persoana valoroasa nici nu infrunta probleme complexe. El este pur si simplu o persoana nula care infrunta banalitati, dar in modul lui Don Quixote. Ca atare, ideea e proasta, si J4 va trai sa-si primeasca pedeapsa si sa regrete incercarea.

J4 : [decis] Eu trebuie sa spun [gesticuleaza condescendent spre A] ca ma retrag din aceasta chestiune [A ii raspunde cu o parodie a gestului] si ma retrag cu un sentiment destul de neplacut, ca sa fiu sincer, pentru ca aceasta... lansam niste concursuri da' de fapt n-avem banii, vom castiga milioane vor intra milioane... ceva ma
A : [intrerupe, neinteligibil]
J4 : nu stiu de ce am sentimentul de Caritas.
A : [intrerupe] banii exista si am precizat acest lucru
j4 : Da. Deci esti in faza... am senzatia...
A : [intrerupe] Deci am venit in fata dumneavoastra...
J4 : Ma scuzati [vizibil iritat de manifestarile improprii ale lui A] ma scuzati, senzatia mea e ca intru intr-o zona de Caritas. Si.... [brusc iluminat] si-avem de-a face si cu copii. Caz in care... [gesticuleaza "sanatate buna"] ...aaaa... ma uit asa la scepticismu' lui J3, nu-mi trebe' decat asta ca sa spun ca [gesticuleaza nu] io n-am ce cauta p-aicea, asa ca... ma retrag

Merita observat ca J4 e destul de slab pregatit sa faca fata situatiei in care era destul de clar sa se baga. Deducem c-a ajuns aici dus de val, si nu deliberat, ceea ce-i destul de trist.

A : Multumesc
J1 : Aa, din punctul meu de vedere la fel, nu, nu mi se pare deloc interesant si... pentru ca e putin confuz ceea ce oferiti, adica vorbiti de Lege privind protectia copiilor, Saptamana fara televizor, colectarea materialelor refolosibile, e foarte confuza pozitionarea acestui site, adica nu stim de ce intram pe acest site. Concursurile nu cred ca pot aduce lumea pe site si va pot aduce bani...
A : [intrerupe] Din cate stiu si dumneavoastra sunteti parinte
J1 : [audibil iritata] Da.
A : Fiecare parinte isi doreste ca fiica sau fiul sa devina, sa fie vedeta. Sa fie pe o scena [J1 da din cap a ma rog, depinde] Site-ul este o scena [inaudibl] si copii. [J1 repeta privirea ingrijorata a lui J4] va fi primul site fara link-uri exterioare

J1 vorbeste pe o monotonie care supara, odata prin forta proprie si a doua pentru ca aminteste de practica retorica a studentelor. Ar fi un vorbitor mult mai bun daca s-ar descotorosi de cadenta aia va-viens.

Antreprenorul e suficient de dobitoc incat sa intrebe un jurat daca-i parinte, dupa care sa treaca la a-i spune cum sunt si ce-si doresc parintii. Nu exista (o fi existand, da' nu-mi vine mie pe moment) proba de prostie mai grava. Eroarea se construieste dintr-un captatio avortat peste care se adauga o incercare de persuasiune, deci nu-i ceva deliberat, pur si simplu instinctul il duce pe antreprenor incolo. Ceea ce demonstreaza ca are instincte proaste, pe langa un intelect impotent si defectuos mobilat, si cu asta absolut ultimul zagaz care tinea inchisa intrebarea "de ce nu-i omul asta trimis ca materie prima la fabrica de lipici ?" se rupe. Din lipsa de fabrica de lipici, vine fara indoiala raspunsul.

J3 : [intervine] In primul rand ca daca nu aveti link-uri exterioare veti avea o mare problema de ranking, pentru ca un site [da din cap afirmativ] trebuie sa aiba link-uri, si-n al doilea rand ca daca nu aveti linkuri practic... nu stiu... nu folositi puterea internetului, pana la urma asta-i puterea internetului, sa... nu sa ne tina intr-un site sau...
A : [intrerupe, inaudibil]
J3 : sa nu putem sa facem nimic altceva. Oricum, nu am vrut sa intervin neaparat inaintea colegilor mei pentru ca nu vreau sa-i... sa-i aaaa... determin sa ia o anumita decizie, sau o alta decizie, dar cu toate ca
A : [da din cap aprobator]
J3 : e o idee care poate sa fie interesanta, eu cred ca planul trebuie substantial refacut, si sunt doua variante pe care ati putea sa refaceti acest plan : unu, sa mergeti pe aceasta varianta de crestere rapida [J4 da din cap a disperare], dar atunci sumele de care aveti nevoie sunt mult mai mari decat cele despre care am discutat acum, iar cea de-a doua varianta este sa incepeti acest site sa-l dezvoltati, pas cu pas, dar atunci n-ar fi bine sa veniti cu asemenea concursuri cu premii uriase si alte lucururi. [J4 e complet exasperat] Construiti-l pas cu pas, dar in acest caz o investitie de la mine nu ar fi justificata in acest moment, poate sa mai vorbim peste 6 luni sau peste 12 luni in functie de evolutia site-ului cu mare placere.
A : Ok.

Si J3 e oarecum slab pregatit. Privitorul poate fi de acord cu prima parte a observatiei, ca adica fara link-uri externe (e gresit a spune exterioare, aia ar insemna link-uri situate pe alte site-uri, nu situate pe site-ul in discutie dar indreptate spre altele, asa cum de fapt se intampla in realitate) site-ul va avea probleme serioase in motoarele de cautare, dar nu poate fi nici macar amuzat, nicicum satisfacut de justificarea oferita. Asteptam altceva aici.

Per total, dincolo de impresia de rupere de lume pe care ti-o da "antreprenorul", asupra careia n-am sa mai revin, sper eu, niciodata, juratii nu reusesc sa impresioneze.

Marea tristete este ca si ei joaca de fapt un rol, pentru care nu sunt de fapt pregatiti, si caruia i-au invatat mai repede si mai usor formele si manifestarile exterioare, dar nu i-au prea patruns profunzimile. Exact asa cum antreprenorul gesticuleaza bine, construieste corect edificii de vorbe goale, tot asa si ei, urmeaza pasii rationali dar fara sa para ca-i inteleg sau ii stapanesc, se trezesc pasind in mlastini la care nu se asteptau si ii ia iarna prin surprindere. E bine ca J3 ofera o foarte eleganta reductie a intregii probleme, in termeni pozitivi si digerabili, dar e trist ca nu stie explica in doua cuvinte care-i problema cu un site fara link-uri externe.

Sincer sa fiu prima parte nu salveaza nici pe departe a doua, cu ce ma incalzeste pe mine ca prostalaul ala nu s-a dus sa se spanzure dupa intalnire ? Cu nimic. Chestia cu link-urile ar fi fost mai valoroasa. Adaugand aici felul in care urmeaza cu totii termenii talambului, vorbind de link-uri "exterioare" si urmandu-l in jocuri pasiv-agresive de doua parale ajungem, sau cel putin eu ajung, la constatarea trista ca ehehei... mai avem mult pana departe.

Avem insa si avantajul ca prostii sunt in general sanatosi tun, asa ca bucurosi le-om duce toate.