Calitati, masuratori, masuri
Avantajele metodei numerice (adica atunci cand folosim numere ca sa clasificam calitati) sunt atat de mari si atat de numeroase ca nu imi pare necesar sa intru in detalii. Ajunge sa observam ca drept rezultat exista o presiune majora in directia masurarii a tot si orice in zilele noastre.
Problema este insa ca daca se da o calitate oarecare de imbunatatit, fie in sensul sporirii ei ca-i buna, fie in sensul diminuarii ei ca-i rea, e intotdeauna mai usor (in termeni numerici se zice "mai ieftin") sa actionezi asupra masuratorii sau asupra masurilor rezultate decat asupra calitatii insasi. Sa luam un exemplu concret.
Ionel merge la scoala, unde intre altele are a invata limba franceza. Calitatea lui Ionel de cunoscator al limbii franceze e dorita atat de parintii lui, care vor sa-l vanda unei frantuzoaice pe bani frumosi cand mai creste, cat si de statul roman, care vrea sa-l vanda unei companii frantuzesti, pe bani frumosi, cand mai creste. Cei doi proprietari de drept, in indiviziune, asupra partilor precum si intregului care este Ionel fiind de acord, e clar atunci ca pentru Ionel e bine sa invete limba franceza. Pai nu ?
Dar a invata limba franceza e dificil si cere mult efort. Este mai ieftin pentru Ionel sa actioneze asupra masuratorii - de exemplu, sa invete doar lectia care urmeaza a fi ascultata, sa copieze la lucrare, sa ude florile si plimbe cainii "aleia de franceza", sa faca schimb cu Georgel, fratele lui geaman care a crescut la Paris din ceva motive inexplicabile, care sa raspunda in locul lui scl. Este de asemenea ieftin pentru Ionel sa actioneze asupra masurii, de exemplu furand catalogul si trecandu-si note, sau modificand un 3 intr-un 8 in carnet, sau alte asemenea.
Singurul lucru care-i scump pentru Ionel este sa chiar invete limba franceza, si de aceea va face asa o prostie doar cand toate celelalte alternative au fost complet epuizate. In treacat fie spus, asta-i unul dintre avantajele principale ale sclaviei (aleia intentionale, ca lifestyle, nu vorbim de istorie) : educatia se desfasoara mult mai rapid si mult mai eficient in mana unui stapan cultivat decat in cea mai buna scoala preparatorie de oriunde doriti. Plus ca-i mult mai placut. Dar sa revenim.
Una dintre solutiile cele mai simple si ca atare rar aplicate este cointeresarea animalului. Daca Ionel ar percepe ca insasi calitatea de-a cunoaste limba franceza e in interesul lui, atunci problema falsificarii masuratorilor si masurilor s-ar pune mai putin acut. Problema este ca e imposibil sa cointeresezi animalul asupra calitatii insasi, daca el nu vrea. Iar daca vrea, esti oricum cam in plus. Poti, eventual, "sa-i explici", dar in rare cazuri chiar te bucuri de atata abilitate discursiva si profunzime a intelegerii lumii si oamenilor cat sa poti explica ceva cuiva care nu-i convins deja. Incercati numa', si veti vedea.
Problema este ca adeseori, din inabilitate neta (cunoscuta si drept prostie), cointeresarea nu reuseste sa atinga ceea ce conteaza (calitatea), in loc animalu' fiind cointeresat fie in legatura cu masuratoarea (daca tovarasa de franceza nu-mi zice ca stii franceza te snopesc in bataie -> tanti tovarasa va rog sa-i spuneti lui tati ca stiu ca daca nu ma omoara cu cablu' electric) fie in legatura cu masuratoarea (daca vii cu un zece acasa iti dau un kil de zahar candel). Rezultatul net, dupa ani de practica este o curva obeza, mai mult curva sau mai mult obeza functie de care dintre cele doua s-au aplicat mai cu insistenta.
Una dintre solutiile cele mai complexe si ca atare frecvent aplicate (nu ma intrebati pe mine de ce, ca nu stiu) este constrangerea animalului. Sa se faca un jurnal de note in care profesorul sa treaca notele din catalog, si sa-l tina ascuns si sub cheie la Banca Nationala in seif, de unde sa se poata verifica daca intr-adevar acel 8 la franceza de pe 11 noiembrie este sau nu este cu adevarat acordat de-adevaratelea. Pe bune.
Sistemul asta are marele avantaj (pentru hoti) ca pune masuratorul (in cazul nostru profesorul) in situatia de-a face tot felul de activitati contabilicesti altfel inutile (si care de aceea sunt plicticoase) micsorandu-i capacitatea de-a depista falsuri. Chestie care sigur ca mai putin conteaza, doara noi muncim.
Cam asta-i povestea. As fi de acord cu dumneavoastra ca-i o banalitate stupida care n-ar trebui sa intereseze pe nimeni. Din pacate, sunt dispus sa pun pariu ca va iziditi macar jumatate din resurse, si ale firmei si proprii, pe proceduri si procedee care nu vor livra niciodata ceea ce sperati dumneavoastra, ci altceva, care nu serveste la nimic.
Spor.
Saturday, 15 May 2010
Problema nu-i masurarea in sine, cat folosirea rezultatului masurarii ca substitut pentru calitatea aceea dorita. Si inca si mai rau folosirea aceluiasi rezultat pentru evaluarea unei persoane. Care persoana logic ca va face ce spui in articol, fix pentru ca e mai simplu. Cu exemplul tau, daca mamita vrea ca Ionel sa stie franceza, ar trebui sa nu-l intrebe in veci "ce nota ai la franceza?" ci sa-l intrebe in fiecare zi ceva de genul "qu'est-ce que t'as appris aujourd'hui?"
A propos, tema asta e binecunoscuta si multilateral dezvoltata in ingineria programarii (probabil nu numai acolo).
Saturday, 15 May 2010
E, da, da' pentru asta maman care este tre' sa stie ajurdhui de-alea. Ceea ce...
Si logic ca este. Problema e mai degraba la aplicare si rezultate decat la cunoastere&dezvoltare. Zic eu.
Saturday, 15 May 2010
Ha, asta cu stiutul la maman care este e si nu-i asa :) Stai ca pun acus barem exemplul pe larg daca tot se cheama ca-mi da ghes la scris.
Saturday, 15 May 2010
Io-s evaluat la uzina in cantitatea de rapoarte pe care le scot, nu in utilitatea informatiei din interior. Si in loc sa pot sa-mi vad de ingineria mea, care duce la rezultate palpabile, tre sa pierd o gramada de timp pe "comunicare".
Saturday, 15 May 2010
@Diana Coman Baga cu incredere.
@Mircea C Iti spun cu toata raspunderea ca este absolut prima oara cand aud de asa ceva, atat in acest sistem de organizare socio-economica prezent precat si in toate celelalte trecute. Cazul tau este pur si simplu unic si experimental ireproductibil.
Sau nu.
Saturday, 15 May 2010
partea mai naspa e ca imi desfasor activitatea intr-o uzina de peste hotare, ceva mai la vest, unde ma asteptam la altceva. ehei, vise de tinerete...
Saturday, 15 May 2010
Si meditam amuzat la chestia asta, ce-o desparte pe Diana de Mircea ? A, douaji de ani de practica teoriei. Mbun, mbine. Vivat Republica!
Saturday, 15 May 2010
in romantismul meu, ma astept la schimbarea masurii pe timp de criza. sper in tendinta naturala de mutare a accentului spre progres prin stiinta, in loc de masurarea confortului fizic si intelectual
Saturday, 15 May 2010
@Mircea C
auzi, da rapoartele alea tu in ce le faci ? in powerpoint ?
Saturday, 15 May 2010
Cum am promis, am scris. Fiind de-un post, se află la mine pe blog.
P.S. Drept îți spun că meditațiile astea sunt amuzante :)
Saturday, 15 May 2010
@DrA
Inca sunt un rebel, trimit doar mailuri ca sa scap mai repede. dar asta ma depuncteaza la fiecare evaluare si primesc ca obiectiv "ameliorarea comunicarii'.
nu, nu stiu sa umblu cu powerpoint, prefer creta
Saturday, 15 May 2010
@Mircea C
Exista asa o crevasa (in expansiune) intre "stiinta" si "economie" in lumea de azi incat nu prevad o evolutie in sensul propus de tine.
Saturday, 15 May 2010
@Mircea C Sa fie primit.
@Dr.A Hatru esti tu :D
@Diana Coman Ia sa vedem, brb.
@Mircea C Pfoai deci creta ?! Deci ce-ai putut spune! Deci mai exista creta ?! (@Dr.A Hai ca ti-o servit-o, spune drept).
Saturday, 15 May 2010
Totusi "economia" e cam pe butuci, "stiinta" ar putea sa-i ofere o sansa de redresare. Si am mai vazut inca visatori in jurul meu, dispusi la eforturi incredibile pentru a-si promova ideile tehnice briliante. Care in final s-au masurat in milioane profit pentru intreprindere
Saturday, 15 May 2010
Dar nu i-au scos de sub obligatia de-a-si "imbunatati comunicarea" cu diversi mediocrii din administratie. Just ?
Saturday, 15 May 2010
administratia e la fel de sigura ca impozitele
Saturday, 15 May 2010
@Mircea C
Exceptionalismul nu va asigura singur supravietuirea civilizatiei occidentale. Educatia e "stricata" si nu vad vointa de a fi repusa pe directia buna.
Zic ca-i stricata educatia pentru ca nu mai formeaza nici gustul nici materia prima pentru stiinta.
Saturday, 15 May 2010
Mei, ce zici tu cu exceptionalismul este si nu este adevarat. Civilizatia occidentala s-a nascut din exceptionalism, a trait si s-a ridicat pe exceptionalism, nu milionul de iobagi ai Germaniei, ci cei o suta de negustori ai Serenei Republici, nu milionul de soldati ai Sovietelor ci cei o suta de tanchisti ai Reich-ului, nu frunza si iarba orientului ci plaiesii lui Stefan (si-ai lui Leonidas intaiul inaintea lui). Civilizatia occidentala e tocmai civilizatia exceptionalismului.
Ca nu mai poate sa se sustina pe el astazi, poate ca nu. Dar problema nu-i exceptionalismul in sine.
Gustul pentru stiinta nu cred ca "se formeaza". Cine l-a format in Galilei ? Inchizitia ? Cine l-a format in Copernic ? Vezi tu... nu mai suntem ce-am fost. Dar organic, fizic, fiziologic, carnea de pe noi nu mai este ce-o fost.
Saturday, 15 May 2010
@DrA
E drept, vorbeam de persoane formate la grandes ecoles prin anii 70-80.
Prin contrast, vad altii de care ma intreb cum raspund la intrebarea copiilor lor: "tata, tu ce ai facut azi la serviciu?". Din randurile lor apare valul de sinucideri FT, cand sunt pusi in fata necesitatii de schimbare.
Saturday, 15 May 2010
@Mircea Popescu Asta suna a concluzie la treaba aia cu "inteligenta e finita, dar populatia e in continua crestere" :) Asa o fi, dar parca totusi.... cati Galilei erau atunci pe lume? Sunt acum mai putini oare?
Saturday, 15 May 2010
@Diana Coman Nu stiu.
Banuiesc ca sunt mai putini, ca impact. Motivul pentru care sunt mai putini, ca impact, vine [cred] din modul specific in care am ales sa ne administram lumea, si anume, cu manageri incompetenti. Daca am taia 90 spre 99% din aparatul administrativ (si nu ma refer la cel de stat, ma refer la cel corporate) am reusi pentru prima oara de la razboi performanta incredibila de-a avea 50% manageri competenti in sistem.
Pana atunci, ascultam muzica proasta, urmarim cum bancile cad ca mustele - pentru ca sunt fundamental putrede, si nu din alte motive - si ne intrebam ce parere ar fi avut femeia cu andrele de-acum 70-80 de ani de patenta noastra prostie.
Saturday, 15 May 2010
Lumea aia a lui Galilei n-o dat de mancat, de baut, si de futut menta la cateva sute de milioane asa cum isi propune azi occidentul sa o faca. Progresul tehnic accelerat pe care il traim de 100 si de ani e rezultatul unui exceptionalism intensiv cultivat si nicidecum al unui exceptionalism autentic.
E diferenta intre nomadul culegator si fermierul cultivator.
Saturday, 15 May 2010
E drept ce zici.
Chestia e ca din punctul de vedere al aluia care ar fi trecut clasa si daca pica 99% si daca pica 50% si daca pica 0%, sistemul in care pica 0% e dezavantajos. Tot la fel, nu ma incalzeste pe mine cu nimic ca "dam de mancare" la nu stiu cate sute de milioane, ca nu asta-i scopul meu in viata. Mai ales daca preconditia pentru datul cu mancare-n popor este s-o amesteci jumi-juma cu cacat.