Baieti buni

Thursday, 29 July, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Odata ce-am vazut cam cu ce se ocupau reprezentantii alesi ai cetatenilor prin Midwest (da' nu se pune, ca Chicago o fost mereu cu Mafia, cu de-astea neserioasele, chit ca guvernatoru' nu sta acolo), oamenii de bine si respectabili din mediul privat din Florida (care nu se pune ca mnoa, Florida, Mafia, hello ?!), si cum se respecta drepturile si libertatile prin California (da' nu se socoteste ca doara ala-i cu adevarat taramul tuturor posibilitatilor) sa privim si acest leagan al libertatii, justitiei si democratiei populare care este New York-ul. Nu, nu cel clasic si nici cel antic. Asta modernu' si contemporanu'.

Povestea lui New York-u' asta modernu' si contemporanu' nu se poate spune fara a-l mentiona pe Joseph L. Bruno. Cine-a fost Joseph L. Bruno ? Pai a fost timp de vreo 20 de ani speakerul majoritatii din parlamentul statului New York, presedintele senatului ba chiar o perioada locotenent-guvernator, adica un fel de seful statului ad-interim.

Nu ne intereseaza atat de mult activitatea lui politica (o combinatie de masuri intre bizar si discutabil - precum introducerea pedepsei capitale si regula conform careia daca juriul nu se poate decide intre pedeapsa capitala si inchisoare pe viata, atunci e obligat sa aleaga 25 de ani cu posibilitatea de eliberare conditionata, pentru a forta mana juriului sau precum obligatia fetelor sub 16 ani sa obtina consimtamantul ambilor parinti pentru a face un avort etc), ne ajunge sa mentionam ca tipul era un fel de stapan necontestat al vietii politice in statul New York, suferind in indelungata cariera doar doua infrangeri notabile : cand un judecator pe numele sau Patrick McGrath a reusit sa se re-aleaga (cu un zdrobitor 69%), in pofida opozitiei lui Bruno - da, in America judecatorii sunt alesi de cetateni - si cand un tip pe numele sau Bob Jacon a reusit s-o infranga pe favorita lui Bruno (Patricia DeAngelis, ex procuror) pe un loc de judecator proaspat infiintat, cu dedicatie, fix pentru ea.

Chiar sustinute de un guvernator proaspat si foarte popular (Eliot Spitzer) rezultatele eforturilor reformiste au fost mai degraba nule, semn ca tot Bruno era tatal lor (ba chiar s-a ajuns sa-si ceara guvernatorul scuze, si-n public si-n privat, dupa ceva incurcatura a la Watergate, cu manufacturatu' de probe). Si ca amanunt oarecum irelevant (pentru ei zic irelevant), nu exista oras in statul New York care sa n-aiba macar o cladire numita in onoarea lui nenea Bruno.

Deci, persoana importanta, nu chiar fistecine. Ei bine, anul trecut un cetatean pe numele lui Joseph L. Bruno (si ca sa vezi concidenta, ca era una si aceeasi persoana!) fu pus sub acuzare pentru 8 capete, intre care coruptie, "wire fraud" care-i o chestiune destul de serioasa si e privita ca atare in SU, chiar daca Romania n-a ajuns inca pana acolo etc. Si fu chiar si condamnat, anul asta. Doi ani de inchisoare, ca fiind prima oara, mnoa...

Da' nu-i cazul sa disperati, ca-i posibil ca legea sa se schimbe, chiar acum e in discutie la Curtea Suprema, sa vaza baietii care-i interesu' electoral al UDMR-ului de la ei, s-o lase ? S-o schimbe ? Asa incat judecatorul i-a permis sa stea acasa pana se lamureste chestiunea. Pai n-ar fi pacat, la drept vorbind, ca asa un personaj important sa ajunga la gherla pentru o prapadita de frauda acolo ? Sau o coruptie ? Sa faca de ras frumusete de traditie istorica a libertatii ?!

Da' unde suntem aici, in Africa ?!

« O suta de cuvinte - XLIII

Baieti buni

Recent Comments

Recent Articles

Pages

Say NO! to platforms