Angajam fete...

Anuntul asta era presarat prin centrul Cimisorii acum vre-o saptamina (poza-i facuta linga Cercul Militar, de exemplu, vis-a-vis de Diverta, ieri). Am ris cu fetele cind l-am vazut, pentru ca... pai pentru ca nu lipsea nici un singur numar.

Adica, anuntul asa-i facut cu tehnologie de-asta moderna : dupa ce fu el tiparit la imprimanta o domnisoara cu unghii lungi atent vopsite in mai multe straturi diferit colorate (proces numit in literatura de specialitate policromie) fu si franjurit dinjos, cu foarfeca, si cu grija sa nu se ciobeasca vre-o unghie de-aia policromica. Sau de-un domn grasuliu si transpirat, cu unghiera. Cum, care unghiera ? Lasa ca stiti voi.

Si, dupa atita grija, 11 taieturi la fiecare foaie, fu lipit pe stilpi, si pe colturi de case si pe lazi si pe batrinici care se miscau prin peisaj prea incet, si uneori chiar si pe afisierele alea rotunde sau in alte locuri special destinate. Dar mai rar.

Uite insa ca nici o fata cu aspect fizic placut, sau chiar mai putin placut nu s-a aratat interesata de a lucra pe-o mie de euro intr-un salon super-luxos. Dupa care afisul fu acoperit de alte afise, udat de ploi si batut de vinturi, dar iata ca dupa o saptamina de vreme nimeni nu i-a rupt nici o singura franja. Acolo stau toate, au dat in pirg, s-au trecut, deja se usuca neculese sub soarele lui noiembrie.

Cum de-i posibil ? Acum un an, sau acum doi, sau acum cinci dispareau jumatate din bucatelele alea de hirtie, tichete pentru un viitor "mai bun" in prima zi, in prima ora.

Au disparut domnisoarele cu aspect fizic placut din oras ? Sa fie ca de prin 92 incoace nu se mai nasc decit hide, cu tentacule-n par si trei rinduri de burti solzoase ? Ei, nici vorba, am vazut chiar ieri niste exemplare de toata frumusetea, dar despre aia poate vorbim in alt articol.

Bun, si-atunci ?

Pai, daca imi este permisa o explicatie economica a fenomenului (cu rezerva ca nu ma pricep nici la economie, nici la explicatii, si daca-i pina acolo nici la fenomenologie), chestiunea ar fi cam asa : "autostrada" are doua benzi : o banda normala si o banda de rezerva. Pe banda normala se munceste pina se da in brinci si se cistiga niste bani, salariu mediu, citi or fi ei. Pe banda de rezerva se risca. Daca ai noroc si merge bine, da, faci mii de euro pe luna. Daca n-ai noroc, sau daca merge prost, stai ca toanta in virful patului si stringi de doua sute de euro, ca nu poti plati simultan si antibioticele si curentul, oare ce-i mai important pentru viitorul tau ? Oare cum sa alegi ?

Odata cu criza, pseudo oamenii de afaceri care-s de fapt contabili si alti impingatori de hirtii la ei in patria lor care este in general Italia veniti in vacanta sexuala la Timisoara s-au cam rarit. Bastanii locali oricum tineau fete cu abonament sau in proprietate, nu umblau ei pe la saloane erotice sa faca ciuperci de la toti sarantocii. Wanna-be-bastanii locali (care n-au avut niciodata bani adevarati, nu cit sa poata trai fetele de pe urma lor, ca daca ar fi avut erau si ei insurati precum colegii de liceu) au probleme serioase, "jmenurile merge foarte rau, frate, slabut de tot", asa ca de abia au ce sa haleasca ei, pufuleti si sticks-uri.

Pe scurt, in perioade de boom de-ala fals, cum stim face noi, nu din munca ci din vorbe, e plin de bani care in general sunt aruncati aleatoriu in toate directiile. In asa conditii (numite in literatura de specialitate hazard moral) fetele normal ca nu vor sa stea la linie in fabrica sau ingropate prin birouri, cind pot cistiga de zece ori banii aia in pielea goala.

Dar odata cu disparitia boom-ului celui artificial, odata cu retragerea banilor din mina celor ce arunca cu ei, normal ca nici fetele nu mai sunt dispuse sa aiba de-a face cu mirlanii. Pina aveau bani de aruncat hai sa zicem ca se mai tolera cit se mai tolera, dar odata ce s-a inchis robinetul... pai ce rost are, nu se gasesc baieti draguti in oras ?! Cum sa nu se gaseasca!

Asa incit in spatele afisului astuia eu vad o drama. Vad drama unui tip, ajuns pe la vreo patruzeci, cu burtica, cu chica unsuroasa, cu urma unui lant pe ceafa (lant care lipseste in peisaj, fiind momentan la amanet), sezind intr-un Audi Nustiudecare Ultimul Model Super Masina cu doi litri de carburant in rezervor si gindindu-se la...

Pai la cit de trist e el, la cit de rea e lumea, la cit de rele sunt femeile si la cit de jegos e guvernul. La orice, cu alte cuvinte, doar sa nu fie vorba despre cit de inadecvat e el realitatii, sa nu fie vorba despre cum a facut alegerile gresite cu regularitate, sa nu fie vorba despre cum "banii" si "valoarea" in care isi pusese el atitea sperante nu fac, de fapt, la o examinare mai atenta, doua parale, despre cum s-a lasat manipulat ca un fraier si-a trait un vis ca orice sclav adevarat.

Mnoa, si aia-i, intr-un fel, o drama.