Amintiri din copilarie, sau chestii ingrozitoare pe care le-am facut
De fapt titlul nu-i tocmai corect, ar trebui sa zica "chestii ingrozitoare pe care le-am facut si mi-au povestit altii dupa aia", chit ca nici asa nu-i bine, hmmm, ia sa vedem... "chestii ingrozitoare pe care le-am facut si mi-au povestit altii dupa aia, mai exact mami, si nu eram nici beat." Ei da, asa. Asa e corect.
Daca am reusit sa stabilim titlul, nu ca ar incapea el in casuta de titluri, hai sa purcedem la enumeratie.
I. Tint cateu, te mutc!. Eu am vorbit o limba proprie, personala si complexa un numar de ani de la nastere, oarecum aproximativ similara limbii vorbite de voi, astelalti, dar totusi cu specificul ei intraductibil. Spre exemplu, cele patru cuvinte scrise cu caractere ingrosate s-ar translitera in limba romana "sunt catel, te musc!"
Pentru ca eu am avut o pasiune pentru teatru un numar de ani de la nastere, care se manifesta exterior in urmatorul mod : enuntam care-i contextul gnoseo-sintactic si de perspectiva al noii situatii de fapt, dupa care procedam la a actiona in consecinta. In exemplul in discutie, intre anuntul ca sunt catel, si avertismentul ca urmeaza s-o musc, simpatica doamna care ma tinea momentan in brate a avut aproape doua secunde intregi la dispozitie pentru a se salva.
Dupa care am muscat-o. De obraz. Cumsecade, nu caaaa...
II. Cuburile nu se folosesc asa! Unul dintre amicii parintilor, un personaj foarte simpatic si blajin, chel ca in palma, cu vreo cinci sau zece ani mai in etate decit ei ma iubea foarte mult (el neavind copii din motive care precit am inteles nu tineau neaparat de vointa proprie). Ca rezultat, ne jucam adeseori construind diverse castele din cuburi de lemn (mai tineti minte cuburile alea de lemn lacuit, dinainte de-a se descoperi in Romania Revolutia, si odata cu ea Lego ?)
Problema cu cetateanul, in pofida inteligentei remarcabile (nu stiu dar intuiesc, dat fiind cercul de mari fite in care se invirteau ai mei) si certei competente arhitecturale (chit ca nu mai retin pe moment ce cladiri de prin Cluj a semnat) era ca habar n-avea cum dracu' se construieste corect cu cuburile mele de lemn!
Asa ca intr-o buna zi mama, care pregatea o friptura in bucatarie (sau snitele ? nu mai retin, dar in tot cazul chestii inaccesibile populatiei Romaniei in acel trist sfirsit de deceniu 8) aude dintr-o data zgomote de impact si se repede-n sufragerie, unde ne gaseste plingind unul in bratele celuilalt pe covor, si pe binevoitorul meu ajutor cu niste urme destul de pronuntate pe altminteri rotunda si stralucitoarea calota craniana.
Ce se intimplase ? Pai ma scosese din rabdari pentru absolut ultima oara!!! cu modul lui timpit si inadecvat de-a construi, asa ca i-am tras fo' doo spre patru-cinci peste cap cu galetusa in care locuiau cuburile in timpul cit nu constituiau castele si alte obiective de interes strategic. Era de ceva plastic, si oricum nu prea rigid, nu va impacientati.
Dupa care - sa recunoastem cinstit, binemeritata! - corectie, individu' s-o apucat sa plinga, chestie care m-a induiosat (e, aveam si io patru sau cinci ani acolo, mai catre patru asa) si m-a bufnit si pe mine plinsul (pentru absolut ultima oara, de altfel).
III. Da' pusca-i mai faina... Cu ocazia implinirii foarte rotundei virste de cinci anisori (chestie care, daca e sa fim cinstiti, si luind in considerare ce soi de plod am fost io, e intr-adevar o performanta inexplicabila) bunicii mei au organizat o petrecere, unde au invitat diverse cunostiinte din protipendada Clujului, cu care ocazie am recitat Scrisoarea a III-a dintr-un capat in celalalt, cu deosebita emfaza pe partea cu tuestimirceadamparate, insotita de agitatii din mantie si sabiuta (da, aveam o mantie rosie cusuta cu fir de aur!!! de catre mama, precum si o sabiuta foarte convingator realizata din carton presat, numa' buna de abrihtulit diversi zmei alesi din cadrul personalului de deservire si control peste ceafa - toate acestea de altfel absolut justificate investitii, dat fiind ca io eram cel mai simpatic, cel mai dajtept, cel mai cret si cel mai inalt copchil de la gradi, fiind astfel cu toate ocaziile printu'. De altfel aveam si coroane. Mai multe. Problem ?)
Ei, si dupa oua umplute (da, cu muschi file si maioneza facuta din oua proaspete si ulei grecesc de masline), ciorba ("Vai, Anicuta, da' ce condimente pui tu in ciorba de iti iese asa de buna ?" "Carne, draga."), friptura la tava (plus snitele-n ceapa, o specialitate a casei) plus diverse altele, si-n final prajituri in foietaj si ce mai era, momentul CADOURILOR.
Ei bine, am primit tot felul de chestii, cam asa estimativ si ochiometric vreo douazeci de kilograme, din care se desprind mai remarcabile (va dati voi seama, am uitat mai multe cadouri primite cu ocazia virstei de cinci ani decit pustanul mediu putea spera sa primeasca in toata viata lui) o masinuta teleghidata (pe-atunci nu existau sisteme radio, asa ca era teleghidata cu cablu, tineai o piesa in mina pe care erau butoanele si un volanas mititel), cu usi care se puteau deschide si asa mai departe. Nemteasca. Si, ca aici intervine momentul, si! o pusca mitraliera de tabla albastra care pe linga ca era cam la fel de lunga precit eram eu inalt, mai avea si i) doua tevi care se miscau inainte si inapoi b) o bila translucida in care diverse luminite luminau si 3) diverse sunete si zgomote in program.
Si, intrebat fiind "cum imi plac cadourile" de catre cucoana ce-mi adusese masinuta i-am raspuns ritos ca, fiti numa' atenti, "e acceptabila, da' pusca-i mai faina". Bun asa ?
Cred ca ajunge atita, nu mai notam oferte de mariaj diverselor cucoane blonde (cam asta era singurul criteriu, imi placeau mie blondele, ce conteaza virsta, sau, daca-i pina acolo, sotii deja cistigati ?!) si alte minuni ca va fac de veniti pina la Timisoara numa' ca sa ma ciomagiti.
Ceea ce la drept vorbind n-ar fi chiar principial, tovarasi!
Wednesday, 29 December 2010
La mine a fost dubios. Am inceput sa vorbesc tarziu si de-atunci a pornit o tirada verbala inca neoprita in momentul de fata :)
Wednesday, 29 December 2010
Ce descrii tu coreleaza in general cu inteligenta peste 150.
Wednesday, 29 December 2010
Foarte mic fiind și neavând un vocabular foarte dezvoltat am sintetizat o ceartă între un unchi de al meu și bunică.... "Chiti ham-ham Mamina" :)
Wednesday, 29 December 2010
Mircea Popescu: Sau cu barbatii care vorbesc excesiv de mult :P
Wednesday, 29 December 2010
@wtfro Hahahaha, ceva gen bunicu' latra la bunica ? :D
@krossfire A, ca tu esti din Vilcea de fapt, este ? Mnoa, ce-i drept... :D
Wednesday, 29 December 2010
deci propozitia aia cu catelul am inteles-o perfect in forma ei originala. si-n general mi se pare foarte inteligibil ce zice un copil mic, atata vreme cat ce incearca sa spuna sunt cuvinte ale limbii.
Wednesday, 29 December 2010
Poate fi si din cauza ca esti si tu dus intr-un mod proportional-corespunzator.
Numa' zic.
Thursday, 30 December 2010
Pittiş, "toţi suntem puţin luaţi" gen.
Thursday, 30 December 2010
beizadea răsfăţată fuseşi :)
Thursday, 30 December 2010
Aia-i putin spus.
Thursday, 30 December 2010
Ai fost tanc cuminte mah.
Eu nu am zis nik pan' la doi ani dar nimic dar si cand mi-am dat drumul ...
Aia cu catelul s-a inteles din prima.
Pe la 5 ani mi-am convins o prietena sa se arunce de pe casa (cu mine sa zicem) ...
In fine, ador cuvantul EMfaza ... e printre putinele cuvinte care rimeaza perfect cu sensul ... emfazaaa ... mhm.
Thursday, 30 December 2010
Sa stii ca am fost cuminte. De exemplu, este documentata o intimplare in care intr-o toamna, tot prin perioada asta, am luat la rost niste copchii ce se jucau tropotind prin balti, ca copchii, ca sa nu mai faca, pentru ca in balti "sunt microbi, bacterii si alte chestii de-astea".
Pai ori suntem paranoici ori nu mai suntem!
Sper ca prietena ta nu si-a pierdut virginitatea in urma aventurii.
Thursday, 30 December 2010
Mah nu's dar stiu ca a nimerit intr-un gard.
Dupa am trecut la cautat comori impreuna, faceam sapaturi de vreun metru adancime dupa care le mascam ... asta pana a cazut bunica-sa intr-o groapa si si-a rupt un picior.
Dupa aia ... aoleu acu' stiu de ce nu am copchii lolo
Thursday, 30 December 2010
Probabil ca-i mai bine asa.
Thursday, 30 December 2010
Probabil :)
Thursday, 30 December 2010
copchil cuminte si baba frumoasa... n-ai sa vez
Thursday, 30 December 2010
”Vai, Anicuta, da’ ce condimente pui tu in ciorba de iti iese asa de buna ?” “Carne, draga.” Aici m-am oprit puţin să scot capul pe geam, poate poate aşa, dând de frigul iernii, o să pot respira după atâta râs.
Cât despre copilărie, ştiu şi eu tare bine cum e să creşti într-o familie unde se-aude un zumzet continuu. Provocat de mine, desigur. Am început să vorbesc de la 8 luni, de-atunci nu m-am mai oprit.
Thursday, 30 December 2010
@cipslim
Baba #1 : http://gossip-juice.com/gallery2/d/141-1/pamela-anderson.jpg
Baba #2 : http://www.musicrooms.net/files/artists/madonna_profile_169006873.jpg
Baba #3 : http://www.mannythemovieguy.com/images/cher.jpg
Asta ultima mai ales, ie de pe vremea filmului mut. Cit despre copii, copile cuminti n-am pomenit, da' copii cuminti am mai vazut. Unii-s cuminti pina la pubertate si chiar dincolo de ea.
@Anca Pai sa mai poftiti pe la noi, zic :D
Thursday, 30 December 2010
Daaa, Cher cre' ca e sora cu fratii Lumiere lol
Friday, 31 December 2010
Mi-a placut mica intruziune in copilaria ta, ai fost un veritabil dl. Goe, nu? :)) Cert e faptul ca ar fi hazliu sa avem parte de cel putin un sequel la articolul asta. Sunt convinsa ca se pot gasi masuri de siguranta sa fie oprite hoardele de fani deziluzionati sa vina la Temeschburg in scopuri de ciomagire!
Asa ca please, pretty please :) do tell more!
Friday, 31 December 2010
@delia Pai nu chiar Goe, ca ala era cam prost asa. Io nu eram prost, numa' deosebit de rau. Ceea ce-i probabil inca si mai groaznic.
Poate ca mai scriu, da' nu-ti fa hopurile prea sus, stii cum e, de la cinci ani numa-n jos merge omu'.
Monday, 3 January 2011
Eu stiu ca de la 5 in jos poate fi divers si interesant, asa ca imi tin hopurile in frau (dar secretly sper sa-ti aduci aminte alte chestii inzecit de ingrozitoare si demne de impartit cu cetitorii, nu de alta, dar chiar vad potential in ce ai descris :)). Referitor la faza cu Goe, scuzele mele, nu vroiam sa subestimez nivelul de IQ, intresarisem asa o sclipire caustica asemanatoare...Parol!
Monday, 3 January 2011
Hehe se noteaza.
Wednesday, 5 January 2011
Multam, stimabile! :)