Ambit, ambitie si-ambitii

Indeobste ambitia a ajuns sa fie considerata un ce pozitiv, o cantitate de valoare, o adaugire importanta daca nu esentiala personalitatii omului cu vedere catre "reusitul in viata", pana-n halul in care lumea o adauga in cv-uri, cu mandrie nedisimulata (o fi Georgel destept si Gherghina scolita, da' io-n schimb mi-s ambitios!).

Toata alcatuirea este evident suspecta din capul locului, incepind chiar cu reusitul ala. Cum adica "reusitul", asa, in general ? Ce sens are notiunea ? Poate omul a reusit sa-si bea toti banii. Nu radeti, ca nu-i simplu, eu de exemplu nu ma simt in stare de-asa reusita, incerc uite de vreo douazeci de ani si n-am reusit inca. Pai daca n-am reusit in tinerete, cind vorba ceea, altu-i ficatu', n-o apucat sa se polizeze-n sute si mii de sosuri, fripturi si trenuri de ciocolata, asta in primul rand, ca' si portofelu-i altu' in tinerete, n-o apucat sa se burduseasca cu zeci de portrete a diversi de care n-o auzit nimeni chiar daca-i vede zilnic, ce sanse mai am acum ?

Uite deci ca functie de cum ne alegem scopurile reusitele astea se schimba, atat in ce priveste dificultatea si sansele de-a le reusi, cit si utilitatea sau interesu'. Nu ma atrage de exemplu sa fac sex cu o mie de barbati, da' o cunosc pe aia care-o reusit. Ma rog, zice ea, si producatoru', da' din ce-am auzit nu erau chiar o mie in primul rand, unii au intrat de mai multe ori fiind numarati ca diferiti de fiecare data (asta daca-i pina acolo se intampla si la alegerea presedintelui Romaniei si nu pare sa deranjeze, deci o fi ok) in al doilea rand, si mai avea si flufferite, nu mai putin de patru (din care una chiar gagica faina, pacat c-o facut SIDA).

Deci depinde si ce reusesti, nu-i asa simplu cu "reusita in viata". Si nu-i deloc simplu cu ambitia. Conteaza foarte mult ce faci cu ea. Sigur ca-n cazul unui sportiv de performanta care iese pe locul doi ambitia e o calitate importanta. Ambitia de-a iesi pe locul intai il sustine si-l stimuleaza sa lucreze si mai mult, sa se antreneze si mai dur, el care deja lucra mult si se antrena dur, sa iasa dom'le pe locul I! E un fapt pozitiv, ambitia, atunci cind esti deja cineva.

Dar atunci cind tu esti in afara competitiei, atunci cind tu nu contezi deloc ambitia e mai degraba un ceva nociv. Uite de exemplu la proasta aia cu tate mici din Timisoara. Ce poti spune c-a iesit din ambitia ei cea arzatoare ? A, nimic, agitatii aiurea, dramolete de doi bani care se repeta cu o regularitate ce-ar aminti vag de sex dac-am vorbi de alti oameni, fuga-n cerc a gainii fara cap. Pai nu-i pacat ? N-ar fi proasta asta, asa cum ar fi majoritatea celorlalte proaste cu gargauni aiurea-n cap mai fericita, sau macar mai linistita daca nu le-ar fi mintit mami ca ambitia-i lucru bun, fara sa le spuna ca-i lucru bun la oamenii intregi si competenti, nu la jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop ?

Sigur, ambitia te poate sustine pe caile fara de busola ale creatiei, ale performantei de varf, acolo unde e foarte usor sa te culci pe lauri, ca oricum 0,00001% din umanitate a reusit ce-ai reusit tu, ce rost mai are sa te fortezi, sa te zbati, sa faci lucruri inca de doua ori mai dificile pentru ce ? Pentru 0,000001% ? Nici nu se vede zerou' ala-n plus. Atunci cind ai muncit o mie de ore, si-s muncite si-n urma, te privesc zambind din trecut, iar mia cea noua e in viitor si te-asteapta nu-i neaparat usor sa te lupti cu vocea care-ti sopteste da' mai lasa-le dracului fiare si bucoavne, hai sa mancam cioco si sa stam in pat pina la pranz.

Nu-i usor, e chiar greu, va pot spune in perfecta cunostiinta de cauza, c-am fost acolo. Lucru cu care, oricit de dificil de inghitit ar fi galusca asta, totusi nu se poate lauda multa lume.

Da' daca tu nu esti nimeni si nu faci nimic ce rost are si la ce serveste ambitia ? Sa moara capra vecinului ? Sa te indemne sa te aduni pe la colturi ca sa-i barfesti aiurea pe aia mult mai buni decit tine, care apoi sa faca misto ca n-ai sani (cu contextul clar si apasat ca de altceva nici nu s-ar putea pune problema in cazul tau) si sa te superi si sa te zgarii pe ochi de ciuda ? Pai merita ?

Nu merita. Ambitia la oameni e ca turatia la masini. In general, o turatie de 9, de 15 mii e o idee proasta. Uneori, foarte foarte, da' foarte rareori e utila, serveste unui scop, urci un deal de 78% inclinatie, te pregatesti sa zbori dintr-o situatie disperata. In majoritatea cazului e doar uzura motorului.

Asta, la un BMW, la un Mercedes, la un Bugati vorbind. La masini adevarate cu motoare bune. Dacia Lastun turata la 9000 nu-i decit un trist semn de prostie. Motorul ala-l turezi absolut deajaba, du-l la casat, cumpara unu' adevarat si-ai sa descoperi ca nici nu mai tre' turat, merge si fara.

Pe scurt, ca sa sumarizam intr-un mod util si placut, in beneficiul tineretului care crede ca ardoarea tineretii pe care-o simte-n piept se noteaza in limba romana prin "tanar, ambitios" : nu ma impresioneaza sa vad asa ceva prin CV-uri. Am ca o banuiala ca nu-s singurul.