Alegerea, educatia si umanismul
Eu am o slabiciune pentru oamenii inteligenti si bine educati, si cu cit mai educati cu atit mai mult. Imi plac pentru ca sunt naivi. Nu in sensul abuzului, imi plac pentru ca sunt naivi si pot face eu ce vreau cu ei, ca la cum curg nevoile mele si daca n-ar fi naivi tot acolo am ajunge.
Dar, considerind ca defectele omului sunt procentual cam constante, pe principiul "unde-i multa minte si prostie destula" nu intilnim practic niciodata alegeri intre oameni buni si oameni rai. Intilnim intotdeauna alegeri intre oameni cu un set de defecte si oameni cu alt set de defecte. Si bineinteles si cu seturi de calitati, dar alea nu intereseaza discutia, pentru ca ele, calitatile, se considera la inceput, sunt cheia portii de la intrare, dar odata deschisa poarta ele nu mai conteaza. Ne insuram dupa calitatile celuilalt, dar traim cu defectele lui, asa-i viata asta.
Si, odata ce-i dat ca vor avea niste defecte, prefer aproape intotdeauna ca ele sa fie din specia naivitatii, pentru ca alternativa e reaua vointa, sau ma rog, cum vreti s-o numiti dumneavoastra. Intre un caracter prea mare si un caracter prea mic e intotdeauna preferabil in practica un caracter prea mare, pentru ca e un fel de gumilastic, caracterul asta : oricit incerci tu sa-l intinzi el intotdeauna revine la forma si volumul de la care ai pornit, mai ales odata ce forta care il intindea dispare.
Si-acum sa citam o naivitate concreta, imortalizata in forma asta concreta de amica Diana Coman :
[...] odata ce dai putere de decizie profesorilor in a alege cum predau si parintilor in a alege scolile/clasele/profesorii, se va face clar triajul – va fi bataie la profesorii foarte buni, inghesuiala la cei buni, abia suficienti elevi la cei asa si-asa, si deloc la cei prosti. Iar daca scoala are interes sa aiba profesori buni (ca altminteri n-are elevi si n-are nici fonduri si in final se inchide), atunci sa vezi cum apar evaluarile serioase si salariile rezonabile de altfel.
Nimic nu mi se pare mai induiosator, sincer va spun, decit sa vad cum adeptii umanismului, cealalta mare traznaie a speciei umane alaturi de socialism, nu se lasa nicicum, indiferent de datele experimentale, convinsi ca ideologia lor e o distopie falimentara. Pur si simplu nu pot, nu sunt dispusi, e atit de consubstantial asumata in spiritul lor traznaia incit prefera sa nu traiasca decit sa traiasca intr-o lume pe care s-o priveasca fara acesti ochelari.
Problema socialismului este ca se bazeaza pe teoria falsa ca oamenii sunt dispusi sa lucreze pentru binele comun. Nimic mai neadevarat. Oamenii sunt dispusi sa lucreze pentru binele propriu, si pentru binele comun numai si numai in masura in care aceasta este cea mai buna alternativa pentru binele propriu. Situatia poate fi manipulata, pe intervale scurte, asa incit cele doua sa fie aliniate in sensul dorit, dar forta necesara este intotdeauna mai mare decit poate fi extrasa dintr-un sistem social astfel organizat si ca atare nici un socialism nu poate fi stabil. O societate poate fi organizata fie stabil, fie socialist, dar nu amindoua.
Problema umanismului este ca se bazeaza pe teoria falsa ca oamenii sunt interesati de adevar. Oamenii sunt interesati de adevar numai in masura in care acesta este cea mai buna alternativa pentru binele propriu. Situatia poate fi manipulata, pe intervale scurte, asa incit cele doua sa fie aliniate in sensul dorit, dar forta necesara este intotdeauna mai mare decit poate fi extrasa dintr-un sistem social astfel organizat, si ca atare nici un fascism nu poate fi stabil. O societate poate fi organizata fie fascist, fie stabil, dar nu amindoua.
A, doare observatia, este ? Iata minune ca, dincolo de derapajele rasiste, regimul Germaniei lui Hitler, regimul Italiei lui Mussolini, regimul Japoniei lui Hirohito au fost cele mai aplicate si hotarite umanisme din cursul istoriei. Daca neglijam Teroarea, bineinteles. Iar derapajele rasiste, pe care le privim comfortabil drept un rau absolut si le punem comod pe socoteala "dementei" unor indivizi nu au nici un fel de legatura cu dementa indivizilor, ci decurg direct, nemijlocit si esential din interactiunea statului organizat cu umanismul principial.
Pentru ca in fata constatarii practice ca oamenii nu sunt, totusi, dispusi la socialism, statul va fi silit la o alegere : fie recunoaste ca in general oamenii nu sunt dispusi la socialism, fie afirma ca o parte din oameni sunt incapabili de socialism. Dupa care se trece natural la alegerea de tapi ispasitori, si gata dusmanii socialismului si-ai ordinii de partid si de stat. Tot la fel, exact la fel, in fata constatarii practice ca oamenii nu sunt, totusi, dispusi la umanism, statul va fi silit la exact aceeasi alegere : fie recunoaste ca in general oamenii nu sunt dispusi la umanism, fie afirma ca o parte din oameni sunt incapabili de umanism. Dupa care se trece natural la alegerea de tapi ispasitori, si gata lagarele de concentrare. Amanuntul ca-n socialism dusmanii au fost elite politice si militare si-n fascism au fost selectati etnic e perfect irelevant : si Stalin avea dificultati cu evreii cum si Hitler avea probleme cu SA-istii. Accidentul istoric nu merita ridicat la rang de mare caracteristica sistemica.
Chestia cea mai amuzanta este ca in fata nenorocirii ca oamenii nu vor socialism, solutia socialistului convins este sa prescrie mai mult socialism! Iar in fata nenorocirii ca oamenii nu vor fascism, solutia fascistului convins este sa prescrie mai mult fascism! E fascinanta curba de feedback pozitiv care si duce pina la urma la catastrofa in ambele cazuri.
Tot la fel, exact la fel, in fata completei si irecuperabilei nenorociri a sitemului educatiei libere, Diana Coman ne prescrie... mai multa libertate in educatie. Deci, e perfect adevarat ca de cind nu se mai spinzura nici o copila de liceu pentru ca a picat la treapta avem o medie a lucrarilor de definitivat undeva in jurul notei 3 si ceva. Dar solutia nu este, cum ne-am astepta, reintroducerea bataii in scoala si a terorii asupra copiilor in familie. Ci dimpotriva, largirea libertatii! N-o fost destul ca am luat niste alegeri din mina autoritatii si le-am pus in mina elevilor, cit priveste de exemplu folosirea timpului acasa scl. Nu, sa mai luam inca niste alegeri si sa le punem in mina parintilor.
Acei parinti care nu se obosesc sa afle pe unde le umbla fata de 15 ani, acei parinti care n-au timp sa vada ce le face juniorul si nici interesul sau pasiunea sa-i mai traga doua dupa ceafa cind e nevoie, de ajunge un handralau de 28 de ani fara cele mai elementare idei despre functionarea elementara a societatii, acei parinti se vor informa si vor lua decizii corecte in ce priveste organizarea scolii! Se vor preocupa, se vor ridica la nivelul nobilei chemari, vor aloca cite 20 de ore de munca sustinuta in fiecare luna pentru a se pune la curent cu faptele si a lua decizii inspirate, pentru a compensa astfel lipsa de autoritate organizata.
Sigur ca da. Vor face toate acestea, exact asa cum si comitetele cetatenesti de privitori la televizor militeaza asiduu, cu o vigoare neintrerupta, pentru ridicarea continua a nivelului programelor educativ-informative care se desfasoara la orice ora din zi si din noapte pe sticla televizoarelor. Nici vorba sa transforme scoala, sub presiunea ingalata a nulitatii lor fundamentale, intr-o fabrica de copii dupa toate defectele lor.
Nu exista, draga Diana, dragi umanisti, educatie fara bataie. Educatia speciei umane este un abuz, cel mai adesea de natura sexuala, asupra oricarui individ educat. Fara a asuma aceste doua elemente (violenta si sexualitatea) nu se poate face educatie. Se poate face orice doriti voi, doar ca nu va fi educatie, oricite etichete si certificate poarta. Libertatea prost inteleasa, si umanismul asta universalist-naiv in care credeti voi sunt exact antiteza educatiei. Ceea ce-i bineinteles ironic, avind in vedere ca ele se pretind a fi exact esenta educatiei. Ei bine, nu sunt, si nu au nimic in comun cu ea. Exact asa cum nici socialismul nu are nimic in comun cu prosperitatea, exact asa cum nici fascismul nu are nimic in comun cu dreptatea, desi amindoua se pretind tocmai esentele prosperitatii si respectiv dreptatii.
Iar libertatea nu este rezultatul alocarii de drepturi. Sclavia este rezultatul alocarii de drepturi. Libertatea este rezultatul asumarii de limite.
Tuesday, 19 October 2010
Daca ai inteles ca as crede ca oamenii vor face alegerea cea mai buna pentru ei, pricep de ce zici ca-i naivitate curata :) Nu, ceea ce vreau eu musai e sa aiba tot omul ocazia sa isi rupa gatul daca pofteste, chiar si cu incetinitorul, sau repetat timp de o viata intreaga. Si bineinteles, ocazia de a se face opusul acestora. Pe scurt de a se dezvolta fix cum pofteste si in ce directii pofteste - evident, cu riscurile directiei si nivelului la care se afla.
Nu e vorba de alocarea drepturilor - ca daca drepturile se aloca de cineva, atunci se pot si retrage si da, e sclavie. Dar alocarea de limite e tot sclavie. De acord, asumare, nu alocare. Asumarea de limite zici tu si nu mi-e clar daca e chiar diferita de asumarea consecintelor dupa cum zic eu.
Educatia fara bataie exista daca zici ca-s educata - n-am mancat bataie.
Tuesday, 19 October 2010
Problema mare-i ca oamenii nu-s intotdeauna separabili, sa-si rupa gitul fiecare siesi. Uneori se gasesc in barci, si se pune problema sa se scufunde toata barca cu ei. Si-atunci le dai dreptul asta, daca-l vor ? Iar alteori, si aia-i mai trista, depind de ei copii. Si-atunci ? Ei i-o facut, ei ii omoara ? Sau ma rog, ii violeaza, cu incetinitorul, toata viata ?
Ai mincat bataie sigur, doar ca nu toti trebuie batuti cu parul, si nu toti trebuie batuti de altii. Dar la tine se vad urmele de unde te-ai batut singura.
Tuesday, 19 October 2010
Nu mi se pare că rolul școlii e să ofere educație elementară, adică „cei șapte ani de-acasă”, cum ar veni. Rolul ăsta le revine (cum zici) părinților și rămâne al lor, iar dacă nu-s în stare să și-l asume, înseamnă că nu trebuiau să facă un copil în primul rând. Iar aici ne învârtim într-un cerc vicios: e oare limitarea libertății de a face copii o soluție?
Analizând în context, în post-ul cu pricina e dat ca exemplu Finlanda, iar acolo cultura, mentalitatea, educația etc. e normal să difere față de România. Motiv pentru care chestia aia chiar merge acolo și e posibil să nu meargă la noi.
Adică, mai pe scurt, nu prea merge să înveți un copil a cărui poftă de învățare să nu fi fost cultivată într-un fel sau altul înainte de începerea școlii. O merge cu forța, dar efectele secundare nu mi se par neglijabile.
Tuesday, 19 October 2010
de ce-i abuzul educational de natura in primul rand sexuala? pentru ca reprima si perverteste sexualitatea?
si daca educatia adevarata se face cu batul, suportabilitatea devenind chiar masura omului educat (diplomele si titlurile fiind de fapt urmele de violenta pe care educatia le-a lasat, de-a lungul timpului, asupra mintii omenesti), ma intreb si eu, apud heidegger, daca mai merita sa vorbim despre "educatie" de vreme ce acest cuvant pare a-si fi pierdut complet sensul, la fel ca si cuvantul "umanism".
daca educatia creaza oameni domestici, iar umanismul da nastere unor oameni tot mai inumani, nu cumva tocmai preocuparea de actualizare permanenta a esentei omului se face vinovata de inadecvare la propriul scop declarat?
un posibil raspuns ar fi acela ca "liberalizarea" sistemului educational, ca si "umanizarea" accelerata a tuturor disciplinelor de studiu, nu reprezinta altceva decat revansa pe care natura umana o opune tuturor incercarilor de a o descifra.
iar daca omul e cu atat mai controlabil cu cat e mai educat, prostia fiind lucrul cel mai greu controlabil din toate cate exista (neavand afinitate nici pentru inteligenta si nici macar pentru prostie), poate ca esecul educatiei moderne in a produce oameni educati e pana la urma un beneficiu pentru libertatea individului, cel putin atata vreme cat definim libertatea ca asumare a unor limite (adica o sclavie liber asumata). asta pentru ca, bazata pe constrangere sau nu, educatia ramane tot o forma de conditionare. in cazul conditionarii prin recompensa, rezultatul e asemanator conditionarii prin pedeapsa (daca nu chiar mai bun).
problema e daca acceptam definitia libertatii ca fiind urmarea unui refuz al limitelor (in loc de o asumare a acestora). in acest caz, laxitatea si penetranta sociala a sistemului educational modern pot fi intelese ca un efect secundar (o stricaciune colaterala) al efortului de impunere a unor limite. omul educat (cu sau fara bici) e un om care percepe limitele; omul inteligent (educat sau nu) stie cum sa se foloseasca de limite si chiar sa le depaseasca. inteligenta nu presupune educatie, asa cum existenta limitelor nu depinde de credinta noastra in ele, insa in absenta educatiei (adica a factorului conditionant) inteligenta e privata de un mijloc important de a se dezvolta. de aceea conditionarea negativa, prin pedeapsa (educatia in forta), e un factor care stimuleaza inteligenta mai mult decat o vor putea face vreodata metodele educationale permisive sau "la alegere".
Tuesday, 19 October 2010
@Mircea Popescu Aha, imi pare ca ai ajuns (cu barcile) fix la ce iti raspundeam pe blogul meu. Imi pare ca ar fi de altfel cazul si de un articol intreg pe tema - dar nu promit inca.
Hm, si oarecum tangent la tema, mai exista un aspect necuantificabil in modul tau de teoretizare - efectul abordarii/asteptarilor asupra rezultatului obtinut.
@spyked Daca e rolul parintilor sau al societatii predarea acelor 7 ani de acasa imi pare ca e fix parte din discutie (sau in orice caz parte dintr-o dezbatere ceva mai larga). Cu siguranta nu este ceva fix, imuabil, ci in esenta tot o decizie/optiune a societatii pana la urma.
@grid Ah, ce-mi place aceea cu diplomele si titlurile ca urme ale violentei - sau trofee din batalie :D Dar nu ale educatiei in sine ci al sistemului "educational" prezent, pentru ca de altfel clar exista educatie fara diplome si titluri.
Ca prostia ar fi cea mai incontrolabila nu prea as subscrie. A, ca n-o fi previzibila mereu in amanunt pentru o minte in esenta diferita (adica nu acelasi calibru de prostie) da, dar asta nu o face numaidecat incontrolabila.
Eu vad asumarea aceea a unor limite ca pe o asumare necesara depasirii lor - e o asumare a unei stari curente, nu neaparat o permanentizare a starii respective. Ma rog, eu sunt de principiul ca oamenii trebuie sa aleaga sa se arunce la o adica in gol in cunostinta de cauza ca s-ar putea sa-si franga gatul daca nu se dumiresc la timp cum sa zboare, nu sa se arunce convinsi ca ei pot sa zboare si nu-i nici un pericol.
Wednesday, 20 October 2010
@spyked Bun dar stai. E adunarea si scaderea elementara cei sapte ani de-acasa sau nu ? E alfabetul ? E baza intelegerii sexualitatii ? Sunt rudimentele de filosofie, economie, sociologie, psihologie ? Notiunea asta de "cei sapte ani de-acasa" e un fel de pres comunal sub care oricine simte nevoia poate ascunde putin din gunoiul propriu, mi se pare mie. Nu stiu, zic si eu.
Problema mare nu-i ca-i data de exemplu Finlanda, ci ca-i data de exemplu Finlanda avind sensul de Xanadu. Sigur ca-n Xanadu totu-i perfect, ca asta-i definitia lu' Xanadu. Da nu putem numi asa ceva un rationament.
Eu ramin de opinie ca invatarea se face intotdeauna cu forta.
Ca bonus, toata discutia se purta in termeni de comparatie, daca aia nu fac azi X, de ce crezi ca ar face miine X + 2Y + 5Z^2 ?
@grid Nu neaparat pentru c-o reprima si-o perverteste, ci pentru ca nu are alte resurse cognitive la dispozitie. Orice invatare urmeaza aceeiasi filiera psihologica pe care-o urmeaza invatarea cu pula (sau ma rog, cu pizda). Pina la urma banuiesc ca da, ai dreptate, o perverteste, ni s-a dat un instrument de la mama natura pentru a fi capabili sa ne incepem viata sexuala, si noi il folosim ca sa ne jucam de-a tot felul de vieti, profesionale, cica.
Si eu zic, apud grig, ca Heiddeger fiind ocupat, ca nu, nu mai merita, sunt un fel de "sapte ani de-acasa", cuvinte plastilina, fara sens propriu. Si ba da, tocmai ea se face vinovata. Nu cred in revansism istoric, da' poate putem recupera aceeasi ideologie numind-o pur si simplu autolimitare. Nici focul nu mai arde asa bine dupa ce-o ars o vreme, se astupa tragerile cu cenusa, alea.
E posibil ca rezultatul aparent paradoxal in relatia educatie-libertate la care ajungi tu sa se sustina, dar eu vad posibil si contrariul lui. Cunoasterea elibereaza, pe demonstrate. La fel putem fi si de acord si in contradictoriu pe restul constructiei pe care-o propui schematic, depinde ce carne si canvas pui pe oasele alea.
@Diana Coman Sigur merita discutata. Desi, sincer sa fiu, eu deja sunt foarte impresionat pentru ca mi se pare (chit ca nu jur ca am citit chiar tot ce s-a scris) ca discutia asta a fost primul caz in care s-a ajuns la o disputa factuala si punctuala pe o tema cu aplicabilitate practica pornind de la doua pozitii politice, una asumat liberala, cealalta asumat conservatoare. Fie si numai faptul ca s-a putut intimpla aceasta minune e deja, pe scalele pe care masor eu, un progres insemnat. Cultural vorbind :p
Evident ca efectul asteptarilor asupra rezultatului va fi si va ramine imperfect cuantificabil in orice sistem practic realizat. E o cerinta de integritate a reprezentarii care nu-i eludabila.
Spyked iti vorbeste [cred] dintr-o perspectiva de tehnolog al informatiei. Dracu' sa ma ia daca pot, cu toate abilitatile, sculele, skilurile si ce-oi mai fi acumulat eu in cei trei ani de experienta cu care ma mindresc, sa ma compar cu un prost bine ales daca-i vorba de gasit erori in cod. De fapt banuiesc ca stii ce zic.
E drept ca din asumare apar si semintele depasirii, dar sa fim intelesi ca e totdeauna o depasire in spirit, nu in fapt. Deci, daca miine orbesti (apara Doamne) eliberarea ta de sclavia orbirii se va face odata ce-ti vei asuma limitele nevederii, si nu le va rezolva in sensul ca te va face sa vezi din nou, ci in sensul ca te va face sa fii capabila sa-ti traiesti viata fara sa vezi.
In rest e just ce spui tu, cu mentiunea ca nimeni niciodata nu s-a aruncat in gol in cunostiinta de cauza. Ca daca ar fi fost cunostiinta aia de cauza n-ar mai fi existat golul in care sa se arunce. Banuiala de cauza, maxim, am spus.
Wednesday, 20 October 2010
De acord, banuiala de cauza si mai ales depasire in spirit. Treaba cu scoala si cei 7 ani de acasa imi pare ca vine partial dintr-o confuzie asupra rolului scolii. Tot abia ce-am venit de la un liceu dupa niste discutii cu profi si elevi - ma gandesc ca n-o strica de pus in scris cum prind vreo 30 de minute.
Raspunsul la intrebarea de ce ar face X+2Y+Z daca nu fac acum X e ca acum responsabilitatea (si consecintele directe si pe termen suficient de scurt) pentru X nu e la ei.
Wednesday, 20 October 2010
Este. Este si acum la ei in exact aceeasi masura in care va fi si atunci : daca-s dispusi sa si-o asume este, daca nu, nu.
Wednesday, 20 October 2010
Sesizează că în comentariul meu am făcut diferența între educație și învățare. Ceea ce-mi dai mai sus sunt exemple de învățare, pe când educația cuprinde mai mult de atât. Cu alte cuvinte, oamenii din societatea românească funcționează și fără să aibă cunoștințe de filosofie, matematică sau chiar gramatică. Trist sau nu, nu judec.
Dintr-un unghi mai restrâns, mi se pare că ideea cum că societatea are rolul de a lua individul și a-l educa cu forța pute a fabrică de automate-om - cert e că până la vreo 4 ani sau așa (vârsta de grădiniță), copilul nu are de unde altundeva să primească educație așa că se dezvoltă după ceea ce vede în familie, care și după aia pentru ceva vreme contează mai mult decât învățătoarea, profesoara sau vânzătoarea de la brutărie (cam până la faza cu înțelegerea sexualității).
Într-un sens mai larg, sigur că învățământul de masă oferă o parte din educație, inclusiv datorită accesului la o masă de informație, dar și datorită interacțiunii cu mediul. Eu sunt sigur totuși că o bună parte din hăndrălăii de X ani au primit deja bucăți sănătoase de palme de la societate, familie sau școală, dar deja nu le mai simt, semn că ceva totuși nu merge. Corectează-mă dacă o iau pe arătură:
Comunismul a instituit o educație bazată pe forță. Și a mers, că uite, o parte din vitele alea chiar au ieșit specialiști într-un domeniu, alții au trecut prin școală ca prin brânză, dar mai toți au fost educați într-un sens sau altul. Cert e că prin anii '70 și chiar '80 mai oricine intra la o facultate (lucru rău după mine), iar subiectele de admitere de atunci pe mine mă cam sperie, sincer să fiu. Acum nu se mai dau decât la olimpiade, dacă se mai dau. Na, problema cu o parte din specialiștii ăia e că, fiind educați cu forța, n-au nici un pic de imaginație. Cu alte cuvinte unii din ei se pricep la ceea ce fac, dar sunt peste măsură de încuiați, iar mie genul ăsta de oameni mi se pare periculos pentru societate - beelzebub mi-e martor că m-am tot lovit de relicve de genul ăsta.
În extrema cealaltă, economia orientată pe consum reușește cam la fel de bine să educe masele. Acestea asimilează mult mai ușor ceea ce se difuzează la TV, ba în unele cazuri ajung să creadă cu fanatism în ceea ce se spune acolo, chit că unele lucruri, poate cele mai multe, sunt minciuni. De fapt sincer să fiu mi se pare că și eu dacă mă uit timp de vreo lună la Realitatea încep să cred ce spun ăia pe acolo, că na, mintea umană poate fi înșelată.
Așadar, până la urmă zic că nu-i nici albă, nici neagră. În sensul că sigur, îl educi cu forța pe ăla care mai apoi ajunge pe front să zboare creiere - înainte să ajungă să zboare creiere el nu prea conștientizează că urmează să facă asta, motiv pentru care trebuie să fie făcut conștient, mai mult sau mai puțin, din timp -, dar nu îl educi cu forța pe cel pe care mai apoi vrei să-l pui să studieze electrodinamică cuantică. Fiindcă zic eu că e posibil ca cel din urmă să înțeleagă greșit ce are de făcut și să ajungă să zboare creiere.
Wednesday, 20 October 2010
@spyked A bun, daca subliniezi vad, dar totusi, discutia mi se pare ca-i in totul ei patrunsa de uzul termenului de "educatie" in sensul lui modern, informat din limba engleza, in care caz include invatarea. Cel putin asa am citit eu.
Vasta majoritate a maestrilor picturii clasice au fost educati cu forta, si prin abuzuri care ar scoate, dovedite azi, un director de puscarie din post. Poti spune ca ei sunt niste exemple de automate-om ? Sau, ca sa-ti citez dintr-un alt comentator care comenta o alta discutie (dar oare exista alte discutii ?)
Comunismul a construit in Romania primul sistem educativ adevarat. Acest merit incontestabil al regimului este prea adesea trecut cu vederea, dar daca a fost cine sa faca "rezistenta prin cultura", pai aia se datoreste in mare parte alfabetizarii facute de comunisti, in 50-60, care-a dus rata de la 60 la 99.x%, de exemplu.
Specialistii cei educati cu forta si fara pic de imaginatie au imaginat si-au construit o centrala atomica inca functionala, fabrici de mecanica fina atit de performante ca atunci cind americanii au descoperit ca cineva exportase giroscoape de mare precizie (de-alea de rachete) ne-au banuit pe noi, ca nimeni altcineva n-avea tehnologia (dintre astia mai indoielnicii, gen), si noi am negat atunci, si-am negat convingator, si i-am convins, si de fapt o chiar facusem (iote imaginatie, ce zici ?) Nu cred in teza lipsei de imaginatie. Pot concede ca era o mare lipsa de elucubratie, dar din ce-am vazut pina acum pe interneti si social media asta pe stil nou, nu-i o mare pierdere pentru societate eventuala curatare de elucubratie.
Cred ca te-ai lovit de incuiati, da-s dispus sa jur ca n-are treaba nici cu comunismul nici cu societatea. Intr-un sens am trecut si eu prin aceeasi experienta, poate vrei sa arunci un ochi aici : http://trilema.com/2010/la-munca-cu-negrii/ Relicva din discutie avea deja peste 60 de ani.
Da-n rest suntem de acord ca nu-i nici alba nici neagra.