80 / 20

Wilfried Fritz Pareto a fost un economist italian binecuvantat de parinti cu niste nume imposibile in Italia natala, de mari admiratori ai revolutiei de la 1848 (din Germania) ce se aflau ei - cam ca si apucatii care-si botezau copii Ivan si Igor pe la noi, sa comemoreze iubirea pentru tribul de trogloditi Davai Ceas.

Dincolo de acest inconvenient, tanarul Vilfredo (?!) a absolvit scoala, si-a vazut pe mai departe de studii si-a ajuns sociolog, lasand in urma niste observatii foarte interesante si rationamente solid construite. Fara nici o vina a lui, acestea au incaput mai apoi pe mana clasei de prosti profesionisti care se indeletniceste cu spus prostii cat mai mari cat mai tare cat mai public. Expertii cei cu trei ani de experienta, stiti dumneavoastra.

Si asa, iata ca totul se afla intr-o proportie de 80 / 20 cu tot restul. Spre exemplu, ca merita : fie o masa de ruleta. Facand pe moment abstractie de culori si combinatii, orice jucator poate paria pe unul dintre cele 36 de numere. Roata se invarte, si cineva castiga. Unul dintre cele 36 de numere. Celelalte 35 de numere pierd. Roata se invarte din nou, si din nou cineva castiga. Tot un singur numar dintre cele 36, iar celelalte 35 pierd. Si iarasi si iarasi si iarasi. Deci la o masa de ruleta, doar 2.77% din numere castiga, in timp ce 92.33% dintre numere pierd. O frumoasa aplicatie a principiului lui Pareto, nu-i asa, dragii tatii ?

Asta-i soarta stiintei, odata ajunsa in capetele imbacsite si pe buzele imbalosate ale multimii. Il tineti minte pe Einstein, ala de-o zis ca "totu-i relativ ?" Noa, pai dac-o zis el ca totu-i relativ, sa stiti ca totu-i relativ, da' asa, afara din orice context. Il vom numi principiul lui Einstein, sau mai bine, principiul relativitatii, si-l vom aplica peste tot ca orbetii. De exemplu, nu-i adevarat ca exista grasane si obeze, si vaci cu cabina. Pentru ca totu-i relativ. Gigel nu poate fi un elev tamp si lenes, care habar n-are de lumea asta. Pentru ca, nu-i asa, totu-i relativ. A manca cacat nu-i nici o rusine, pentru ca si cacatu-i, mai nou, relativ, si fara indoiala opinia oricui despre orice este egala cu orice altceva (totul fiind relativ), si ca rezultat fix un cacat (relativ).

Si daca tot suntem la aplicatii stiintifice a unor chestii pe care nici de citit nu le-am citit, nici de inteles nu le-am inteles, ba inca nu le-am fi inteles nici daca le chiar citeam, dat fiind ca n-avem nici cultura nici capacitatea mentala necesare pentru a le patrunde, inseamna deci ca 80% din munca va fi facuta de 20% din angajati, ca 80% din problemele de circulatie vor fi cauzate de 20% dintre conducatorii auto, ca 80% dintre rezultate vor corespunde la 20% din cheltuieli si ca asa mai departe, orice.

Dupa care putem purcede la economii Pareto si strategii de optimizare Pareto si management Pareto : Spre exemplu, intrucat 80% din munca va fi facuta de 20% din angajati, inseamna ca putem da afara 80% din angajati, si apoi vom putea suplini cei 20% de munca lipsa crescand forta de munca cu un sfert. Adica pana la un sfert din cat era. Logic, nu ?

De asemenea, intrucat 20% din aparatul genital indeplineste 80% din ce-i nevoie pentru facerea de prunci, putem taia cam 80% din femeie afara, realizand o insemnata si estetica economie de spatiu si material biologic. De asemenea, intrucat doar 20% din masa unui automobil indeplineste 80% din functia sa, putem purcede la a reduce 80% din el. Si intrucat 20% din timpul de lectura produce 80% din invatare, si respectiv 20% din timpul petrecut gandind produce 80% din rezultatele gandirii, zic ca putem prescurta ambele acestea cu un 80%, sa stim o treaba.

Sau, zic asa, cu jumatate de gura, ca alternativa rationala, ceea ce mi se pare evident si din capul locului clar ca nu poate interesa pe nimeni, am putea intelege ca toata chestia vine din echivocare. Daca ceilalti 35, aia care pierd, n-ar fi sezut si ei la masa sa piarda, al 36 n-avea cum sa castige. Unul din 36 castiga doar cand sunt toti 36 asezati acolo, altfel nu mai castiga el. Nu castiga nimeni. Observatia asta e valida nu doar instantaneu, in fiecare moment de joc, ci si statistic : daca n-ar fi 35 de fraieri care sa piarda, Casino-ul n-ar tine masa deschisa.

Se vadeste deci ca si cei 35 care "nu produc" produc de fapt, doar ca nu intelegem noi exact cum, si toata marea descoperire cu "principiul lui Pareto" nu ne spune de fapt nimic altceva decat ca intr-un sistem complex, abordarile analitice reusesc sa explice functionarea a 20% dintre procese, si sa justifice 80% dintre rezultate.

Nu-i, cu alte cuvinte, o afirmatie care descrie procesul insusi, ci se refera doar la analiza lui. N-ar fi prima oara cand facem descoperiri de-astea, socante pentru oricine se misca prin gandire doar dus de curent, cam ca orice meduza.

Pe final, am sa va las in compania unei observatii proprii : 80% din tampeniile lumii asteia sunt comise de oameni care n-au studiat niciodata filosofie, si 20% dintre cei ce studiaza filosofie au cat de cat habar de ce-i vorba intr-ansa, si-o pot folosi intr-o cat de mica masura. Pentru tot restul, exista Mircea Geoana.