Verbiajul pe internet.

Sunday, 19 July, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Sigur, daca ai un blog, motivul pentru care il ai e ca scrii. Daca nu scrii, ce rost are sa-l ai, si in acest mod pervers, posibilitatea devine un soi de obligatie nauca. Acum, daca tot il ai, trebuie sa scrii. Chiar daca nu costa nimic sa-l ai, si indiferent daca-l citeste cineva sau nu, tu tot tre' sa scrii. Ca doar il ai. Si daca nu scrii, de ce l-ai avea ? Doar ai zis ca-l ai ? Nu ? etc

Problema si mai grava e ca putina lume are ceva de spus, si chiar si astora, li se intampla de cateva ori in viata, o data pe an, asa ceva. Rar. Dar nevroza e nevroza, tre sa scrii saptamanal, zilnic, in fiecare ora, de 50 de ori. Ce-i de facut ?

Pai evident, trebuie perfectionata arta de-a scrie fara a zice nimic. Tre' sa vorbesti ? N-ai ce vorbi ? N-ai alta solutie. Sigur, perfectionarea asta a ajuns mult mai departe printre .com, datorita cel putin faptului simplu ca pe-acolo sunt mai multi atinsi de nevroza, si deci statistic. Dar nici in .ro nu-i cu totul necunoscuta.

Hai sa luam un studiu de caz. Cei mai buni vorbitori de bulbuci se gasesc printre succesele online, aia antreprenorii, deosebitii, revolutionarii, evanghelistii si-alte periculozitati de gen. Sa alegem dintre ei unul la intamplare, de exemplu, pe Andrei Rosca, cu ultimul lui post, “A man grows most tired while standing still.”

Titlul incearca a fi un fel de koan, exotic, in limbi straine, si aparent contradictoriu, deci e clar profund. Bine. Se intampla ca-i si o afirmatie categorica, invalidata de-un minim efort experimental (se da Gina sezand pe scaun, si Marina, copuland salbatic cu doua perechi de tripleti siamezi, si se compara oboseala dupa 2 ore). Deci, cum se compune un titlu bulbulogic ? 1)Limba straina ; 2)Aparenta contradictie interna ; 3)Afirmatie categorica infirmata trivial in practica. Sa incercam si noi :

"L'enfance est l'hiver de la vie"
"Fresh linen is easiest found in stale rooms"
"Los que dicen la verdad por buen corazón non la hacen por cordura"
"Non essiri duci sinno tu mancianu, non essiri amaru sinno ti futanu"
etc

Subtitlul glorios "Cum vad eu lucrurile", cunoscut si drept "Parerea mea" e un ingredient esential in fixarea pentru generatii a nimicului bulbucat, si nu ar trebui neglijat. Persoanele competente in arta bulbucirii pastreaza caiete cu exprimari variate ale acestei notiuni simple, pentru uz subtitlic.

Exista cel putin doua tipuri de oboseala. Oboseala pe care o simti fiindca faci prea putine si oboseala pe care o simti fiindca faci prea multe.

Exista, de asemenea, doua tipuri de oameni. Cei care impart oamenii in doua tipuri, si cei care nu-i impart.
Exista tot de asemenea 10 tipuri de oameni. Cei care inteleg sistemul de numeratie binar, si cei care nu-l inteleg.
Si mai exista, bineinteles, doua tipuri de propozitii. Cele care contin sens, si cele care contin aer.

Pe prima o simt de obicei oamenii care au impresia ca muncesc mult, sau chiar muncesc mult, insa in directia gresita. E mai degraba o oboseala psihica.

Spre exemplu, omul care porneste din Turda si vrea sa mearga spre Huedin, dar merge din gresala spre Alba-Iulia. El are, sarmanul, impresia ca-i obosit, dar e o oboseala mai degraba psihica. Spre deosebire de el, Einstein, terminand de scris povestile lui cu vitezele relative, era obosit, da, dar nu era o oboseala psihica, nici mai mult, nici mai putin.

A doua este oboseala pe care o simt cei care stiu ca fac ce trebuie, insa isi mai dau seama din cand in cand, uitandu-se in jur, ca ar trebui sa se mai si odihneasca. Poate ca unii dintre ei obosesc fizic, din cand in cand, insa psihicul ii ajuta sa para neobositi si sa nu se odihneasca niciodata mai mult de o zi - doua. Din pacate, nu acelasi lucru se poate spune despre cei care obosesc psihic.

De-aici incolo, e liber la bulbuceala. Ce inseamna in acest context "ce trebuie" ? Pai, depinde. Poate ala cu Huedinul facea "ce trebuie", ca el asa credea, ca trebuie, sa mergi pe drum. Poate ca nu facea "ce trebuie", ca nu mergea unde credea ca merge. Dar poate ca totusi facea "ce trebuie", pentru ca in Alba il astepta viitoarea lui sotie credincioasa, si muma a poetului national, pe care el, bietul, n-o cunoscuse inca, si fara drumul asta nici n-o va cunoaste (cum nici noi, pe poet, urmariti, si nu obositi psihic, va rog, ca invalidati bunatate de rationament facut pana aici, ceea ce va duce la schimbarea naturii oboselii pe care-am resimtit-o cand am terminat de scris, ceea ce n-ar fi frumos din partea dvs, asa, retroactiv).

Iar cei care obosesc psihic, fiindca muncesc in directia gresita, nu au nevoie de odihna. Au nevoie de o noua tinta care sa le permita sa faca excese, sa poata gasi ceva pentru care sa merite sa munceasca mai mult fara sa oboseasca.

Pam-pam. Dar poate ca directia gresita e totusi ceva pentru care merita sa munceasca mult. De unde stim noi daca merita sau nu ? Poate ca merita. Poate ca directia "corecta" nu merita doua parale, de ce nu ?

Si-uite-asa se afla scrise patru paragrafe de nimic. Vine tolomacu' (si aici i-am numit, cu nespus respect, pe cititori, ca de exemplu, eu) si citeste. In mintea lui se formeaza niste idei, care n-au absolut nimic de-a face cu ce-i scris acolo de fapt, ci pur si simplu isi formeaza el in de el niste reprezentari asa, singur, din mintea lui. Pentru ca are creierul aceasta bine cunoscuta si bine documentata capacitate si inclinatie de-a umple gaurile, si intalnind un text fara sens, il va rescrie, dandu-i un sens oarecare, aleatoriu.

Alt cititor, cu alte experiente, si alte sunturi prin cap, isi formeaza alte reprezentari. Daca primu' face gresala sa noteze in scris reprezentarile lui, al doilea va veni, va observa ca "doar e clar si evident" ca primu' se-nseala, interpretarea corecta find astalanta. Dupa care se paruie. De ce ? Pentru ca o gaura in peisaj e umpluta de fiecare din contextul lui, care n-are sanse sa se potriveasca cu contextul altuia, decat daca-s gemeni (poate).

Si-uite-asa avem "continut", care-i chiar "unic", ma rog, nu-i el unic cum nu-i lipsa diferita de orice alta lipsa, dar din punctul de vedere al Google, ca doar pentru el se comit toate magariile astea, care nu-i in stare sa extraga sens din cuvinte, inventariindu-le pur si simplu ca fluturi in insectar, nu conteaza. Si in plus, se nasc si "dezbateri" intre cititori, care apoi muncesc de nebuni sa distinga care dintre cele doua contexte cu care n-are nici o legatura se gaseste descris in anti-textul lui peste. Si ajung la nici o concluzie, dupa multa oboseala (psihica ?).

Si-asa avem blog, in care tot n-am scris, si oameni, care tot n-or vorbit, dar toata lumea e obosita, si deci, multumita. Ca de-acolo incepe, prea multa energie, prea putina pricepere.

Noi sa fim sanatosi.

Category: Meta psihoza
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

11 Responses

  1. Io de când murmur că îi necesar un agregator care să filtreze, şi să recomande doar ce e bun? Pe principiul sănătos al revistelor, scrii un articol, eşti publicat doar dacă are substanţă. Başca ţi se mai şi răspunde prin alte articole.

    Bloggingu' e absolut ok şi luat aşa, cu hei-rup. E doar un imens atelier expus lumii. Mai trebuie un meşter care să ia din exponate şi să le ducă în Sala Mare, zic.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Monday, 20 July 2009

    E ce zici tu, dAImoane, dar uite care-i problema : Cine fras sa-l faca ?

    Ca aplicatie concreta, eu am incercat sa rezolv o sub-problema a acestei probleme : hai sa alegem in fiecare saptamana un articol bun, demn de citit. Cum nu se poate face asta automat, e nevoie de agenti umani. Asa ca am impartit sarcina in 2 : pe de-o parte, gasit articole, pe de cealalta citit si ales, si ca sa nu muncesc de nebun singur, am pus prima la dispozitia publicului, si m-am caznit eu cu a doua. Ca sa nu munceasca nici publicul chiar degeaba, am oferit link-uri de PR 5, care chiar PR e mort si bla-bla, vezi tu cam cat costa sa obtii unul.

    Rezultatul ? Cate 1-2 propuneri per numar. Asta nici nu-i chiar asa de grav in sine, ce-i si mai grav e ca la inceput chestia porni bine, erau destule recomandari, etc, dupa care se amortiza incet incet pana la moarte. Cam asta-i si problema de fapt : daca ai o idee buna, poti gasi 2-3-5-500 de voluntari care s-o sustina. Dupa care, incet incet, din "problema interesanta" devine "problema rezolvata" si nu mai intereseaza pe nimeni. Problema fiind bineinteles ca in momentul in care lumea nu se mai straduieste, rezolvarea se disipeaza in fum.

    E cam ca o casa sustinuta prin puterea gandului. Nu trebuie sa platesti rate pe frigider, ti-l imaginezi 5 minute si-l ai. Aragazul, la fel, 4 minute. Zugraveala, 6. Dulapurile, 9. Televizorul, 5. etc.

    In prima faza, 1-2 saptamani, ai cele mai faine si deosebite toate, cauti prin Neckermann ce sa-ti mai imaginezi. Dupa care, incet incet, in loc de cele 4-5 ore de meditatie zilnica, faci 4, pe urma 3:45, pe urma 2 si in cele din urma traiesti intr-un interior de Trainspotting. C-asa-i mintea omului.

    Cine sa se apuce de citit 10,00,000 de semne pe zi, ca sa aleaga una-doua-cinci mii, in conditiile in care daca n-o face nimeni, cam toata lumea zice ca ce bine-ar fi sa fie, iar daca unu' se apuca, toata lumea se comporta ca si cand nici rezultatul nu conteaza, ci i se si cuvine ? (ei, lumii).

  3. Poate că sunt personaje care scriu doar pentru a transmite exact ceea ce nu au de spus... Din acest paradox apar pe lume, precum bebeluşii, multe bloguri...

  4. are creierul aceasta bine cunoscuta si bine documentata capacitate si inclinatie de-a umple gaurile - s-avem pardon, aici descrii creierul masculinizat. restul, au tendinta sa deschida (sau sa ascunda, dupa caz) gaurile.

    -cat despre chestia cu articolul saptamanii - democratiile putrezesc din acelasi motiv.

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Monday, 20 July 2009

    @Cristian Lisandru Cate oare le vor sparge, vanturile, valurile.

    @zamolxis Ce preocupari ai tu la ora asta hombre :)

  6. Popescule, sa ne intelejem, nu esti Zoso sau Zelist. Da' aia de la Zelist, daca tot se lauda ca parcurg zilnic mii de bloage, sunt convins ca ar putea sa inceapa ceva de genul asta. Problema este sa aiba publicul-tinta o recunoastere (awareness) cat de-o masa critica acolo, cat sa ramai in mintea lor ca existi si ai relevanta, dup-aia te trezesti singur cu submissions. Ce, parca vreun webmaster stia cine-i Gugle in 1993?

    Ca trebuie o echipa fantastica si probabil mult mai multe resurse decat are un antreprenor roman dispozitia sa cheltuie, e partea a doua.

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 22 July 2009

    Mei, am fost. Literalmente. La un moment dat citeam mii si comentam pe sute de bloguri. Pe bune.

    Nici nu-i asa de greu cum pare, ca .ro e minuscul. Ce lipseste nu-s resursele, nici capacitatea de a adauga valoare, cat consumatorii. Tot asa cum n-are rost sa faci o fabrica de matase pentru a aproviziona un satuc prin Africa.

  8. urangutanita`s avatar
    8
    urangutanita 
    Wednesday, 22 July 2009

    zelistul face automatizat treaba, are si avantaje si dezavantaje

    dupa mine, ca om care a dat relativ dezinteresat linkuri pentru 2-3 editii de concurs, "efortul" nu e dat atata de citirea a zeci de postari, cat de judecarea "oare merita sa intre in concurs"," nu prea merita sa castige da se alege macar cu un link", "are si postari naspa" etc. Au fost cateva saptamani in care gandeam in termenii astia in timpul unei sesiuni de blogsurfing, pe urma lenea si parca si dificultatea de a gasi ceva original si-a spus cuvantul :)
    (a, si neclaritatea noilor reguli - postarea din ce perioada sa mai fie - dar nici nu m-am obosit sa te intreb).

    Nici nu ai promovat prea vizibil faptul ca e un concurs / posibilitate de evaluare - Postul saptamanii din lista de sus poate insemna foarte bine Postul tv al saptamanii, sau ca postim saptamana asta, sau ca postarea [ta] cea mai buna din saptamana asta este cea de dupa link, etc...

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 22 July 2009

    Ai dreptate la chestia ca poate nu am promovat chiar asa de bine, e o linie fina intre a agasa si a promova, pe care inca o invat, si urasc sa fiu agasant.

  10. Pe sistemul hai sa "dam" un pic in bloggeri doar o punem de o agitatie...parerea mea

  1. [...] postul despre care o să discutăm vorbea despre bloguri şi scopul lor , în discuţie a fost inclus şi Andrei Roşca , un blogger [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.