Traviata la Timisoara

Friday, 20 March, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

La Traviata ieri sera fiasco... La colpa e mia, o dei cantanti ? Il tempo giudichera...

Sincer sa fiu, am intrat in sala asteptandu-ma la ce-i mai rau, ceva nenorocire in tot cazul. Fiasco. Aveam asa, ca o presimtire. Si daca ai o presimtire, intrii la idee, si de-acolo, fandacsia-i gata. Evident, vina n-ar fi fost a mea, in mod sigur, si nici a lui Verdi.

Ei bine, Traviata nu-i o nenorocire, nici un fiasco. Nu-i nici o mare si cutremuratoare implinire artistica, ci i-am putea spune, in spiritul onestitatii, o reusita modesta. In mod oarecum surprinzator, are patru acte, cele doua cadre ale actului II fiind tratate drept acte separate, din motive de scenografie imi inchipui.

Vocea Mihaelei Grajdeanu e mai mare decat sala. Cam o data si jumatate. Soprana acopera excelent rolul, executia este masurata si respectuoasa, Traviata va ramane pentru tot restul zilelor rolul ei de semnatura.

Cristian Balasescu nu are voce. Nu de opera, in nici un caz. Omul poate sa cante, in sensul de a emite note, dar atat de superficial incat e mai simplu s-o zicem pe cea dreapta : nu. Nu l-am auzit pe cand era trecut printre tineri acum cativa ani, sa-mi pot da seama daca a avut vre-odata, si nu voi incerca sa ghicesc.

Distributia lui in rol de june prim, care-i este interzis fizic, alaturi de prezenta scenica de-a dreptul psihotica a lui Natanael Uifalean (in rolul Baronului Douphol) tind sa impinga intreaga productie intr-un derizoriu parodic, tendinta cu care Mihaela Grajdeanu are a se lupta pe toata durata spectacolului. Banuiesc ca in timp tanarul baron va descoperi un mod de a se misca care sa nu dea impresia unei alcatuiri din scanduri animata prin metode electro-chimice.

Mihaela Silvia Rosca are un control absolut improbabil, subtil pana la inefabil asupra orchestrei, dublat de o intelegere pe masura. Nu-mi dau seama cum comunica cu ei, experienta poate, empatie poate, corpuri astrale, n-am idee. Reuseste totusi, cumva, sa apere pe toata lumea si pe fiecare in parte de propriile slabiciuni si scaderi, cam ca o mama. Brava.

Liliana Mihailescu (Anina), Cristian Rudic (D'Obigny), Iulian Ioan Iosip (Grenvil) isi fac meseria, Mihaela Marcu (Flora) mai are si-un zambet frumos.

Coregraful spectacolului, Carmen Cojocaru, are la dispozitie o trupa de balerine formate exclusiv din nerv, muschi si tendoane intr-un strat subtire de piele, pentru a-i juca tigancile. Alege sa le puna sa-si tresalte pieptul in mod repetat si dureros. Pentru noi, ca ele n-au, ceea ce nu-i nici vina lor, nici n-ar trebui sa ajunga problema noastra. O alegere proasta.

Costumele sunt mediocre spre proaste, in particular croitorul are probleme serioase in a produce o redingota care sa nu para o sectiune de cilindru.

In scurt, si din nou, Opera Timisoara isi castiga cei zece dolari, pretul biletului, si inca unul-doi peste. Nu cinci. In plus, incepe a mi se nazari ca strategia este a compune o piesa din cativa oameni buni carora le revine sa taraie tot restul in carca. O strategie proasta.

Category: Evenimente
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

6 Responses

  1. "Mio Visconte, merce' di tal dono." ~ Violetta

    Nu am cum sa te contrazic pentru ca nu am fost acolo.
    Dar, daca ne-ai aratat ca paharul e gol pe trei sferturi, ingaduie-mi sa spun eu ca e 25% plin. Sau 10 sau 5 procente, nici nu conteaza prea mult cât. Important, cred, e faptul ca se (mai) cânta. Daca in acea sala au fost 5, 10 ori 25 de oameni - care nu sunt experti in vocalize, bemoli si oratorii - ce au plecat acasa emotionati de povestea damei cu camelii Violetta, cred ca deja este un câstig. Ar fi o modesta echilibrare a raului generat de marii "rechini" aflati in goana permanenta dupa tiraj, rating si audienta cu orice pret.

  2. Cristian Lisandru`s avatar
    2
    Cristian Lisandru 
    Saturday, 21 March 2009

    Păcat, acest spectacol merită tot timpul o punere în scenă fastuoasă...

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Saturday, 21 March 2009

    @Dan : Sala a fost plina cam trei sferturi, deci iata. O distributie foarte tulburata a oamenilor pe locuri, de asemenea, doamne cu coafuri complicate, blanuri si lornioane la balconet (Sala Operei din Timisoara are un rand de balcon imediat in fata lojilor de prim rang), tineri evident veniti pentru prima oara prin loji, o brambureala amuzanta.

    Dar in rest, cred ca suntem de acord, zici tu, paharul contine totusi ceva, zic eu, o reusita modesta, zicem impreuna cam acelasi lucru.

    @Cristian : Drept.

  4. romania inedit`s avatar
    4
    romania inedit 
    Monday, 23 March 2009

    Este o cronica excelenta la un spectacol de criza !

  5. cipslim`s avatar
    5
    cipsliminsigna pentru 1000 de comentarii 
    Sunday, 21 March 2010

    Doamne fereste... astia te'npusca ba!

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Sunday, 21 March 2010

    Cu mazare.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.