Tineretul si gusturile lui.

Vorbeam despre lenta civilizare a poporului nostru. Intr-un sens general, civilizarea consta in luarea de contact cu obiecte (nu neaparat materiale, ci pur si simplu entitati cu existenta obiectiva. Internetul este in acest sens un obiect, la fel cum este profilul de myspace un obiect. Ceva ce exista la care subiectul se poate raporta.), care contact ingaduie formarea de reprezentari mentale asupra obiectului, functiilor, fiziologiei si utilitatilor sale. Necivilizat e cineva complet lipsit de asemenea reprezentari ("nu stie ce-i aia"). Rau civilizat, partial civilizat, sau in curs de civilizare e cineva care are reprezentari eronate, partiale, sau in curs de formare, respectiv.

In acest sens, educatia este un concept inferior civilizarii, ea constand intr-o civilizare cu scop, tezista. Actul educatiei decurge intentional, cu scop, si perpetueaza alegeri ale educatorului. Ea limiteaza implicit si creativitatea, si receptarea obiectivului. Are in schimb avantajul economiei : E mai ieftin, in sens de timp si de efort, sa educi decat sa civilizezi. Mai ales daca nu esti dispus sa accepti orice reprezentari, ci mai degraba doresti sa vezi formandu-se anumite reprezentari, ideologic acceptabile. Pentru a nu deveni abuz si exploatare, educatia trebuie atunci sa se limiteze la a raspunde la intrebari (ale educatului, nu ale educatorului) care au fost in fapt formulate, si in termenii lor.

Tinerii se afla in situatia particulara de a se civiliza in mai multe sfere simultan. Spre exemplu :

Aceasta fata isi construieste reprezentarile unui numar de obiecte si sisteme de obiecte simultan. Un set este anatomia si fiziologia trupului femeii, cu sani si vulva, cu uter si depuneri adipoase specifice genului, cu toate micile ajustari aduse de marele inginer pentru ca femeia sa-si poata folosi corpul dupa nevoile ei. Un alt set este socializarea, aceasta fata trebuie sa-si gaseasca un loc si un rol, sau mai multe, sa creeze aliante, care implicit vor crea si animozitati, sa se descrie si sa se reprezinte, sa descrie si sa reprezinte, persoane, situatii, relatii si asa mai departe. Un al treilea set este tehnica informatiei, cu camere de luat vederi, social media, caractere engleze si caractere romanesti, si asa mai departe.

Fata de toate aceste complexitati obiective, fata arunca o incercare. Isi alege o pozitie, usor incomoda, cu prea multa greutate pe omoplat, cu o mana fara suport, poate nu cea mai buna pozitie posibila pentru corpul femeii, vadind o oarecare ignoranta a solutiilor date istoric de alti oameni ce au cautat a aseza femei in cadru, dar cine ii cere o solutie perfecta ? Ea incearca, si incercand invata.

Isi alege niste cuvinte, care sa o reprezinte. Pe unele nu le scrie corect, poate pentru ca intre atatia sh si tz, adaptari care sa acopere lipsa obiectiva a unor reprezentari necesare, s-a ametit de cap si l-a uitat pe ghe. Frazele nu se leaga, si punctele de suspensie nu ajuta. Tonul este neomogen si trecerile zgarie urechea, rimele forteaza observarea ritmului schiop, prozodia este mai degraba catastrofica si imaginile banale si nereprezentative.

Este de exemplu limpede pentru un ochi ceva mai experimentat ca avem in fata o tanara visatoare si delicata, mai degraba inteligenta, care incearca sa compenseze intr-un mediu mai degraba dificil. N-am fi aflat despre existenta ei, daca n-ar fi existat Internetul. Iar eu personal n-as fi aflat de existenta ei daca nu se intampla sa nimeresc pe pitzipoanca.org.

Tinerii nu au timp. Au prea mult de facut, si ar fi bine sa fi terminat deja. De aceea, ei vor face totul simultan. Aceasta fata, oricum s-o fi numind, nu are vreme sa petreaca cinci-sase ani, pana i se stabilizeaza scheletul, musculatura si tenul, facand exercitii de asezare in spatiu, pentru ca apoi sa petreaca cativa ani studiind gramatica, topica, logica si poezia, pentru ca apoi sa mai studieze cativa ani tehnologia digitala, sa invete de ce-i o idee rea sa cadrezi poza taind picioarul de la genunchi, mai ales cand tu esti un animal nervos si instrunit, cu glezne fine. Ori ce-i aia lumina in fotografie, si cum ne avantajeaza ori dezavantajeaza ea.

Din contra, fata va face o incercare, sau mai multe, care evident ii va iesi prost, sau foarte prost, sau mult mai prost decat i-ar fi putut iesi. Este asta o parte normala si binevenita a mersului inspre civilizatie.

Ce este atunci o pitipoanca ? Sau echivalentul masculin, un cocalar ? Atat de utilul DEX ne vine in ajutor :

Cuvântul "cocalar" nu a fost găsit, dar am găsit următoarele cuvinte apropiat: cocăzar
Cuvântul "pitipoanca" nu a fost găsit. Nu există niciun cuvânt similar.

Realitatea nu exista, deci. Se intampla ca sunt destul de aproape, in mintea mea, de parerea DEX-ului. Aceste cuvinte sunt de fapt niste reprezentari in scris ale unor notiuni vide, folosite de catre cei ce nu incearca nimic, pentru a-i descrie pe cei care incearca ceva. Cam de-acolo ar veni si reprezentarile de "nesimtire" si notiuni alaturate ca sens - ce este nesimtirea altceva, in social, decat actul celui ce desconsidera o conventie ? Si cum altfel l-ati numi pe cel, sau cea, care incearca, in tara lui "Stai mama in banca ta" ? In tara lui "cu cazanul de romani e cel mai simplu, de cate ori scoate unul capul, doi-trei de-ai lui il trag repede la fund" ?

Din cocalarii si pitipoancele de azi vor iesi niste oameni mult mai interesanti maine decat din hoardele anonime si anodine de ceterasi ai fenomenului. Asa incat, nu ma framanta pe mine problema "de ce exista cocalari si pitipoance". Inteleg, stiu, e normal, util si foarte bine.

Ce nu inteleg e, de ce exista [atat de multi] ceterasi ?