Scopul vietii azi : Contextualizarea.

Thursday, 29 January, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

De la primul cimpanzeu mai rasarit, si continuu pana in clipa de fata, umanitatea in totul ei, si fiecare individ in particular a urmarit un scop. Umanitatea nu se naste dintr-o cauza, cum hilar propun diverse interpretari aculturale (ce prefera sa se numeasca religioase), ci in vederea unui scop.

Initial, acest scop se manifesta prin acumularea de obiecte, in primele faze prin vanatoare si pescuit, mai apoi prin agricultura, si in moduri din ce in ce mai complexe si rafinate, de atunci incolo.

Catastrofic si neasteptat, candva in secolul trecut, problema obiectelor a fost definitiv si irevocabil rezolvata. Nu se mai pune, azi, problema acumularii ori constructiei lor, in termeni seriosi. A face, orice, e o trivialitate banala, dispunem, ca specie, si ca indivizi, de vaste, complexe si eficiente procese industriale care ne pot face absolut orice obiect ne da prin cap sa vrem facut.

Ecologia, alimentatia naturala si celelalte agitatii anti-industriale din jur nu sunt altceva decat minore chestiuni de ajustare si perfectionare a fluxurilor de productie, si nicidecum ceva ce ar putea, fie si pentru o clipa, pune in cauza solutia problemei obiectelor, chiar daca exponentii lor mai luati de val si-ar dori sa le reprezinte astfel.

Odata rezolvat acest prim obstacol in calea devenirii umane, obiectele, scopul nostru, care o fi el, ne poarta mai departe, si ajungem fata in fata cu problema imediat urmatoare. Reprezentarea. Sa-i zicem "informatie", cum ii zic in general specialistii formati in zona productiei obiectelor, sa-i zicem "imagine", cum ii zic in general specialistii formati in zona distributiei obiectelor, sa-i zicem "semnificatie" cum o numesc alti specialist, nu conteaza. O vom numi, simplu, reprezentare si gata.

Evident, evolutia societatii umane implica niste minime eforturi din partea indivizilor ce se doresc sa ramana cultural relevanti, daca omenirea incepe sa se joace sotron, nu poti fi cu adevarat om daca nu cunosti si tu macar regulile acestui joc.

Copiii, care-si petrec viata intr-un univers mult simplificat si mult mai putin auto-referential, sunt cei mai usor, si deci vizibil, atinsi de aceasta nevoie : sa te fereasca sfantul, ca pustan azi, sa n-ai si tu calculatorul ori wii-ul cu jocul care trebuie, ca nu mai esti om. Tot asa cum, acum 30 de ani, cand erau alti oameni copii, sa te fereasca dumnezeu sa nu fi vazut cutare film care era ce urma sa se discute a doua zi.

Ei bine, in secolul XIX, niste minime idei de mecanica, si asimilarea unor minime bucatele din fizica lui Newton constituiau fundamentul minim pe care un individ isi putea construi apartenenta la cultura lumii lui. In secolul XX, aceeasi minima platforma o constituiau niste minime intelegeri ale electricitatii, si fizicii lui Maxwell. De acum incolo, in secolul XXI, oamenii doritori sa fie parte din omenire, cultural vorbind, vrand nevrand vor asimila niste minime notiuni de semiotica si teoria reprezentarii, ceea ce va doresc si dumneavoastra, pentru ca mai departe ne vom baza pe ele.

Reprezentarea are loc prin elemente reprezentative, si sensul reprezentarii nu are nici o legatura cu elementele insele, care sunt vide de continut rational, ci se construieste din inter-relationarea lor.

Evident ca in practica elementele reprezentative se vor alcatui in grupuri, zise si texte, iar inter-relationarea lor nu se va limita la cadrul fiecarui text, ci va uni intreaga totalitate a textelor intr-o panza vasta si complexa, numita context.

Din fericire, am avut norocul istoric de a descoperi masina de calcul si a lega masini de calcul destul de performante intr-o retea de comunicare complexa fix la timp (pentru a cata oare ii iese omenirii placinta asta, in care ingredientele sunt gata tocmai la timp, desi evoluau aparent disparat ? ).

Internetul a devenit rapid tocmai suportul fizic al contextului reprezentarilor de care vorbeam, ceea ce explica de fapt importanta lui, pe de o parte, si incredibila lui forta, capabila de a infrange tot si orice, dupa cum se vede in drasticele dislocari ce le-a indus spre exemplu in sfera comportamentelor sociale ori individuale.

Evident ca in orice grup de oamenii, unii vor fi mai mult si altii mai putin la curent cu, spre exemplu, calculul infinitesimal in 1850, ori cu functia de unda in 1950, ori cu "Page Rank" sau "relevancy" in zilele noastre.

Inca mai evident este ca marea majoritate a oamenilor care isi reprezinta siesi ca sunt in fapt la curent, se limiteaza la a interpreta problemele cu care se cred la curent in termenii problemelor cu care sunt de fapt la curent. Orice pare un cui, in fond, omului inarmat cu un ciocan.

Ca atare, multi oameni fiind inca ramasi mental la stadiul in care ei rezolva problema obiectelor, intrati pe internet aplica aceleasi metode, dandu-le un alt nume.

Un exemplu bun este asa numitul "google spam". Ideea ar fi ca prin creerea de text, perceput ca atare, ca un obiect, se poate crea valoare pe internet.

"Sigur ca se poate, am verificat", e cel mai comun raspuns la aceasta observatie. Bineinteles ca se poate. Inca. In fond, fiecare trecere culturala foloseste punctul ei de pornire. Agricultura a inceput cu a ingropa pesti in randuri, si evident cresterea animalelor incepe cu capturarea lor.

Dar odata ce sistemul nou se dezvolta, incepe sa se refere la sine tot mai mult, pana la completa excludere a sistemului precedent. Ca atare, pana la acumularea de suficient text, sigur ca internetul va privi drept valoare adaugarea de text. Aceasta faza se apropie insa de sfarsit.

Stiu asta, nu doar teoretic, ci din experienta personala. Am in functiune sisteme capabile sa scrie un milion de semne pe minut, care nu pot fi distinse de orice alt text in limba engleza printr-un procedeu numeric.

Nu zic vorbe mari, stiu clar ce spun, si am chiar si demonstratia matematica a faptului. Problema identificarii textului produs de roboteii mei este un set p,n complet de probleme p,n complete. Curat nerezolvabil.

Pentru mintea antreprenorului internetic gen softpedia/neogen, care plateste oameni sa scrie cu mana, la rata de cateva zeci de semne pe zi, asa tehnica ar parea o mina de aur.

Nu este. A folosi oameni sa faca ceea ce pot face masinile nu este niciodata "entrepreneurship". Este idiotenie, pur si simplu. Produce cateva mii, sau cateva zeci de mii de dolari, sau altfel spus, nimic.

Nu este, cum se crede indeobste, "google spam-ul" un lucru rau, ori care aduce cine stie ce mari probleme dupa sine, pentru "ecosistemul internetului". Nu aduce nimic, tocmai asta este buba, decat pierdere de vreme si de resurse pentru cei ce se ocupa, vreme si resurse care puteau fi folosite mai bine. De niste oameni mai inteligenti.

Ce conteaza nu sunt textele in sine, nici volumul lor. Nu rezolvam problema contextualizarii in termenii aglutinarii de obiecte. Ce conteaza este sensul, inteles strict ca raportare a unui text la altul, a unui semnificant la altul. Asta inseamna sa creezi valoare in sistemul reprezentarilor, si pe internet.

Ca atare, toate actiunile oamenilor au a raspunde la doua intrebari, care sunt de fapt una. Fac eu ceva ce putea la fel de bine sa faca o masina ? Cu alte cuvinte, incerc eu sa creez obiecte, ori relatii intre obiecte ? Asta este, in fapt, cheia folosirii timpului nostru in mod eficient.

Un studiu de caz excelent este blog-roll-ul. Ce inseamna sa adaugi un website in blog-roll ? Inseamna sa creezi o relatie intre doua texte, textul site-ului tau, si textul site-ului adaugat. Ce relatie poate fi asta ? Evident, una foarte complexa, si a carei complexitate creste in timp, pe masura ce ambele site-uri adauga noi texte.

Cine poate, cu mana pe inima, sa spuna ca a gandit si a inteles ce relationare face printr-un blog-roll ? Si atunci, de ce ? N-ar fi mai sanatos sa dati un link la ceva ce are relevanta pentru ideile unui anume text, din cadrul textului respectiv, pastrand astfel contextul in limite cat mai rationale, si, mai important, rationabile ?

Pentru a fi un om fericit, cel mai important lucru este sa nu-ti petreci zilele ducand apa la rau.

Category: 3 ani experienta
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

13 Responses

  1. Un blogroll, asemeni categoriilor tale sau ale zicerilor recente este un scurt index al relationarilor (de data asta externe) existente in paginile tale. Restul e SEO ...

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Thursday, 29 January 2009

    Pai nu-i, decat daca esti dispus sa afirmi ca numele unui site sta in aceasi relatie cu continutul ei ca si titlul unui articol cu continutul sau, si respectiv ca un om sta in aceeasi relatie cu sine ca orice alti doi oameni intre ei.

  3. Bă, am citit de şase ori sau şapte, tot n-am priceput nimic. Ce draq zici cu alea ?

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Thursday, 29 January 2009

    Pai ce pot sa-ti si spun... mai citeste o data ?

  5. scopul e în ochiul privitorului. pană la urmă, e o chestiune de semantică.

    dacă vrem să spunem că lumea are un scop, atunci trebuie să admitem că acest scop e deschis, ceea ce-l face nu scop, ci mijloc. cred că singura problemă adevărată a lumii în care trăim e transformarea mijloacelor în scopuri, adică închiderea posibilităţilor în ele însele prin variate forme de reducere a adevărului la aparenţa factică, a realului la domeniul manifest-obiectiv, a esteticului la etic (frumosul devenind valoare), etc.

    într-un cuvânt, asistăm la o reificare a existenţei, necesară în principal tehnologiei de care suntem stăpâniţi cu atât mai mult cu cât o controlăm mai bine.

    problema reprezentării aproape că nu se mai pune, tocmai din cauza contextualizării infinite, al cărei scop este de a crea nu atât reţeaua în sine cât elementele sale (conexiunile), acestea fiind căi de disipare a energiilor din sistem. reţeaua globală, creatoare de contexte locale, este o reţea de putere. rolul ei e de a menţine elementele separate (pentru că asta face o conexiune - înainte de a lega, stabileşte o distanţă pe care legătura în cauză trebuie să o menţină la acelaşi nivel.

    principiul "divide et impera" nu a fost niciodată mai actual decât în era mcluhan-iană a "satului global", numai că a fost greşit înţeles. acest principiul puterii nu se referă la semănarea discordiei între cei pe care urmăreşti a-i conduce, ci dimpotrivă la obţinerea cooperării şi interacţiunii lor strânse în beneficiul tău. singura distanţare necesară (pentru asigurarea acestui control) este distanţarea proprie faţă de obiectul manipulării tale. de aceea, centrele de putere sunt reţelele închise, inaccesibile. de exemplu, lumea finanţelor, a politicii, a specialiştilor dintr-un anumit domeniu. sigur, aceste reţele-în reţea nu sunt complet izolate, căci altfel nu ar putea funcţiona, însă fluxurile lor sunt în bună măsură unidirecţionale, în sensul stabilirii de norme, proceduri, tehnici sau paradigme de uz comun, care stabilesc în fapt ce anume constituie adevărul cu care oamenii trebuie hrăniţi. noţiunea de Adevăr nu mai există. există doar adevăruri de largă circulaţie. iar adevărul de cea mai largă circulaţie e banul. banul vorbeşte şi greaca veche şi talibaneza.

    reprezentarea a devenit un moft în măsura în care nu mai poţi reprezenta nimic decât cu elemente asupra căror control nu-l deţii. fiecare nouă reprezentare nu poate fi constituită decât cu elemente prestabilite. singura modalitate de a scăpa de aceste constrângeri este folosirea acelor mijloace care nu pot fi niciodată complet închise prin scopuri, cum ar fi de pildă derapările metaforice ale limbajului, sau reacţiile emoţionale la derapajele raţiunii şi frumosului înspre inautenticitate. asemenea posibilităţi de scăpare mai oferă şi somnul sau preocupările ocult-mistice, însă acestea sunt grevate de faptul că nu beneficiază de aportul conştienţei.

  6. Anonimosu`s avatar
    6
    Anonimosu 
    Friday, 30 January 2009

    Foarte interesanta confirmare laterala la ce zici tu mai sus am citit zilele trecute : Wikipedia se pregateste sa inchida enciclopedia, adica vor permite de acum inainte numai contributii ale editorilor.

    Exact cum zici, "Ca atare, pana la acumularea de suficient text, sigur ca internetul va privi drept valoare adaugarea de text. Aceasta faza se apropie insa de sfarsit."

    Intereasanta chestie.

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Friday, 30 January 2009

    @grid : acu ca am un moment de ragaz, ajung sa-ti compun un raspuns.

    Inteleg ca tu privesti chestiunea dintr-o perspectiva foarte personala, aceea a agresiunii alteritatii asupra sinelui. Ce vreau eu sa-ti jur e ca aceasta perspectiva este in totul auto-referentiala, si subiectiv construita. Realitatea este perfect neutra in ce priveste continuarea existentei tale si a oricui altcuiva, a oricaror alcatuiri, precum si a lumii in intregul ei. Nici dumnezeu nu ne apara, nici iluminatii nu conspira, nici zodiile nu dirijeaza.

    De aceea, este mai important sa tratezi lumea in termenii posibilitatilor ei de semnificare si limitelor lor, decat in termenii posibilitatilor ei de falsificare.

    @anonimosu ;)

  8. foarte personală, da. cât se poate de personală, în măsura în care acest lucru mai e posibil.

    agresiunea alterităţii, nu, pentru că eu înţeleg alteritatea ca partea nevăzută şi neasumată a sinelui. agresiunea unei false alterităţi, mai degrabă, pentru că oamenii produc în mod activ forme simulate de alteritate, care să-i ferească de confruntarea cu alteritatea propriei fiinţe.

    e evident că nu se poate milita pentru autenticitate, după cum nici adevărul nu poate fi extras cu bisturiul sau penseta. însă, la fel ca în cazul argumentului pentru existenţa lui dumnezeu, faptul că autenticitatea nu poate fi niciodată dovedită nu înseamnă că ea nu există. mai mult încă, falsitatea se face chiar garantul autenticităţii.

    posibilitatea însăşi a semnificării este un act de falsificare care serveşte în mod direct prezervării autenticităţii. cât priveşte explorarea limitelor semnificării, asta găsesc într-adevăr seducător. :)

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Friday, 30 January 2009

    Noa vezi ca ne putem intelege :)

  10. Greu cu voi`s avatar
    10
    Greu cu voi 
    Saturday, 31 January 2009

    Am fost atentionata ca citesc aiurea... mi-am zis "hai sa dau click pe link, sa citesc niste 'texte fundamentale' ." Aaaaa...scuza-mi ezitarea, Mircea... nu sunt compatibila cu reprezentarile tale. Imi pare rau! Cu mana pe inima recunosc, nu inteleg dilema ta, decat foarte, dar foarte vag.
    Dar nu cred ca e vreo pierdere de nicio parte, vad ca ai oameni cu care comunici relativ bine! :)

    Chiar am incercat, dar mintea mea nu reuseste sa proceseze informatia ta asa cum mi-as dori! Asa ca ma las pagubasa aici.
    Mersi de atentionare oricum!

  11. Mircea Popescu`s avatar
    11
    Mircea Popescu 
    Saturday, 31 January 2009

    Este vreme :)

  12. adica continutu e rege cum ar zice B. Voicu (stia nu te alarma)

  1. [...] Scopul vietii azi : Contextualizarea 29 1 2009 [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.