Scopul vietii azi : Contextualizarea.

De la primul cimpanzeu mai rasarit, si continuu pana in clipa de fata, umanitatea in totul ei, si fiecare individ in particular a urmarit un scop. Umanitatea nu se naste dintr-o cauza, cum hilar propun diverse interpretari aculturale (ce prefera sa se numeasca religioase), ci in vederea unui scop.

Initial, acest scop se manifesta prin acumularea de obiecte, in primele faze prin vanatoare si pescuit, mai apoi prin agricultura, si in moduri din ce in ce mai complexe si rafinate, de atunci incolo.

Catastrofic si neasteptat, candva in secolul trecut, problema obiectelor a fost definitiv si irevocabil rezolvata. Nu se mai pune, azi, problema acumularii ori constructiei lor, in termeni seriosi. A face, orice, e o trivialitate banala, dispunem, ca specie, si ca indivizi, de vaste, complexe si eficiente procese industriale care ne pot face absolut orice obiect ne da prin cap sa vrem facut.

Ecologia, alimentatia naturala si celelalte agitatii anti-industriale din jur nu sunt altceva decat minore chestiuni de ajustare si perfectionare a fluxurilor de productie, si nicidecum ceva ce ar putea, fie si pentru o clipa, pune in cauza solutia problemei obiectelor, chiar daca exponentii lor mai luati de val si-ar dori sa le reprezinte astfel.

Odata rezolvat acest prim obstacol in calea devenirii umane, obiectele, scopul nostru, care o fi el, ne poarta mai departe, si ajungem fata in fata cu problema imediat urmatoare. Reprezentarea. Sa-i zicem "informatie", cum ii zic in general specialistii formati in zona productiei obiectelor, sa-i zicem "imagine", cum ii zic in general specialistii formati in zona distributiei obiectelor, sa-i zicem "semnificatie" cum o numesc alti specialist, nu conteaza. O vom numi, simplu, reprezentare si gata.

Evident, evolutia societatii umane implica niste minime eforturi din partea indivizilor ce se doresc sa ramana cultural relevanti, daca omenirea incepe sa se joace sotron, nu poti fi cu adevarat om daca nu cunosti si tu macar regulile acestui joc.

Copiii, care-si petrec viata intr-un univers mult simplificat si mult mai putin auto-referential, sunt cei mai usor, si deci vizibil, atinsi de aceasta nevoie : sa te fereasca sfantul, ca pustan azi, sa n-ai si tu calculatorul ori wii-ul cu jocul care trebuie, ca nu mai esti om. Tot asa cum, acum 30 de ani, cand erau alti oameni copii, sa te fereasca dumnezeu sa nu fi vazut cutare film care era ce urma sa se discute a doua zi.

Ei bine, in secolul XIX, niste minime idei de mecanica, si asimilarea unor minime bucatele din fizica lui Newton constituiau fundamentul minim pe care un individ isi putea construi apartenenta la cultura lumii lui. In secolul XX, aceeasi minima platforma o constituiau niste minime intelegeri ale electricitatii, si fizicii lui Maxwell. De acum incolo, in secolul XXI, oamenii doritori sa fie parte din omenire, cultural vorbind, vrand nevrand vor asimila niste minime notiuni de semiotica si teoria reprezentarii, ceea ce va doresc si dumneavoastra, pentru ca mai departe ne vom baza pe ele.

Reprezentarea are loc prin elemente reprezentative, si sensul reprezentarii nu are nici o legatura cu elementele insele, care sunt vide de continut rational, ci se construieste din inter-relationarea lor.

Evident ca in practica elementele reprezentative se vor alcatui in grupuri, zise si texte, iar inter-relationarea lor nu se va limita la cadrul fiecarui text, ci va uni intreaga totalitate a textelor intr-o panza vasta si complexa, numita context.

Din fericire, am avut norocul istoric de a descoperi masina de calcul si a lega masini de calcul destul de performante intr-o retea de comunicare complexa fix la timp (pentru a cata oare ii iese omenirii placinta asta, in care ingredientele sunt gata tocmai la timp, desi evoluau aparent disparat ? ).

Internetul a devenit rapid tocmai suportul fizic al contextului reprezentarilor de care vorbeam, ceea ce explica de fapt importanta lui, pe de o parte, si incredibila lui forta, capabila de a infrange tot si orice, dupa cum se vede in drasticele dislocari ce le-a indus spre exemplu in sfera comportamentelor sociale ori individuale.

Evident ca in orice grup de oamenii, unii vor fi mai mult si altii mai putin la curent cu, spre exemplu, calculul infinitesimal in 1850, ori cu functia de unda in 1950, ori cu "Page Rank" sau "relevancy" in zilele noastre.

Inca mai evident este ca marea majoritate a oamenilor care isi reprezinta siesi ca sunt in fapt la curent, se limiteaza la a interpreta problemele cu care se cred la curent in termenii problemelor cu care sunt de fapt la curent. Orice pare un cui, in fond, omului inarmat cu un ciocan.

Ca atare, multi oameni fiind inca ramasi mental la stadiul in care ei rezolva problema obiectelor, intrati pe internet aplica aceleasi metode, dandu-le un alt nume.

Un exemplu bun este asa numitul "google spam". Ideea ar fi ca prin creerea de text, perceput ca atare, ca un obiect, se poate crea valoare pe internet.

"Sigur ca se poate, am verificat", e cel mai comun raspuns la aceasta observatie. Bineinteles ca se poate. Inca. In fond, fiecare trecere culturala foloseste punctul ei de pornire. Agricultura a inceput cu a ingropa pesti in randuri, si evident cresterea animalelor incepe cu capturarea lor.

Dar odata ce sistemul nou se dezvolta, incepe sa se refere la sine tot mai mult, pana la completa excludere a sistemului precedent. Ca atare, pana la acumularea de suficient text, sigur ca internetul va privi drept valoare adaugarea de text. Aceasta faza se apropie insa de sfarsit.

Stiu asta, nu doar teoretic, ci din experienta personala. Am in functiune sisteme capabile sa scrie un milion de semne pe minut, care nu pot fi distinse de orice alt text in limba engleza printr-un procedeu numeric.

Nu zic vorbe mari, stiu clar ce spun, si am chiar si demonstratia matematica a faptului. Problema identificarii textului produs de roboteii mei este un set p,n complet de probleme p,n complete. Curat nerezolvabil.

Pentru mintea antreprenorului internetic gen softpedia/neogen, care plateste oameni sa scrie cu mana, la rata de cateva zeci de semne pe zi, asa tehnica ar parea o mina de aur.

Nu este. A folosi oameni sa faca ceea ce pot face masinile nu este niciodata "entrepreneurship". Este idiotenie, pur si simplu. Produce cateva mii, sau cateva zeci de mii de dolari, sau altfel spus, nimic.

Nu este, cum se crede indeobste, "google spam-ul" un lucru rau, ori care aduce cine stie ce mari probleme dupa sine, pentru "ecosistemul internetului". Nu aduce nimic, tocmai asta este buba, decat pierdere de vreme si de resurse pentru cei ce se ocupa, vreme si resurse care puteau fi folosite mai bine. De niste oameni mai inteligenti.

Ce conteaza nu sunt textele in sine, nici volumul lor. Nu rezolvam problema contextualizarii in termenii aglutinarii de obiecte. Ce conteaza este sensul, inteles strict ca raportare a unui text la altul, a unui semnificant la altul. Asta inseamna sa creezi valoare in sistemul reprezentarilor, si pe internet.

Ca atare, toate actiunile oamenilor au a raspunde la doua intrebari, care sunt de fapt una. Fac eu ceva ce putea la fel de bine sa faca o masina ? Cu alte cuvinte, incerc eu sa creez obiecte, ori relatii intre obiecte ? Asta este, in fapt, cheia folosirii timpului nostru in mod eficient.

Un studiu de caz excelent este blog-roll-ul. Ce inseamna sa adaugi un website in blog-roll ? Inseamna sa creezi o relatie intre doua texte, textul site-ului tau, si textul site-ului adaugat. Ce relatie poate fi asta ? Evident, una foarte complexa, si a carei complexitate creste in timp, pe masura ce ambele site-uri adauga noi texte.

Cine poate, cu mana pe inima, sa spuna ca a gandit si a inteles ce relationare face printr-un blog-roll ? Si atunci, de ce ? N-ar fi mai sanatos sa dati un link la ceva ce are relevanta pentru ideile unui anume text, din cadrul textului respectiv, pastrand astfel contextul in limite cat mai rationale, si, mai important, rationabile ?

Pentru a fi un om fericit, cel mai important lucru este sa nu-ti petreci zilele ducand apa la rau.