O trasatura a romanismului

Thursday, 23 July, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Despre cum suntem sau cum sunt romanii se discuta aici intr-o frenezie inimaginabila pentru alte natii, etnii, popoare sau simple conglomerari umane. Majoritatea concluziilor sunt in fapt gresite, reprezentand fie trasaturi comune lenei, prostiei, fricii, mandriei, ipocriziei scl din toate timpurile si toate locurile, fie nereprezentand de fapt nimic, fiind simple abuzuri de interpretare pe baza experientei personale, mai degraba limitata, a emitatorului.

Pe asa un teren, pe care oameni mai intelepti l-ar evita, evident fiind ca nu poti iesi decat ori manjit ori cu nasul rupt daca nu chiar amandoua, am sa ma risc sa fac o propunere. Avantajele tineretii inconstiente. Deci :

Romanii sunt perfect incapabili sa-si organizeze munca.

Mecanismul prin care lucreaza aceasta stricaciune e complex in perversitatea lui, asa ca merita studiat. Sa pornim de la exemple : "Nu am reusit sa ma duc la medic sa-mi verifice un polip in colon pentru ca am fost foarte ocupat. Din 2005 incoace. Acum am cancer. Probabil voi muri curand." ; "Nu am apucat sa sting focul pentru ca eram foarte ocupata cu treaba prin casa. Acum casa a ars. Ajutati-ma si pe mine." ; "Nu am raspuns telefonului clientului celui mai important pentru ca eram ocupat prin firma. De joi. Acum si-a gasit alt furnizor, si hotul de patron nu ne plateste salariile."

Problema incepe de la... ma rog, sigur, problema incepe ca si orice alta problema, de la un viciu. Romanii sunt lenesi. Din fericire, toata omenirea este lenesa, si de fapt progresul tehnic este manat din urma de covarsitoarea lene a omenirii. Lenea nu-i deci ceva specific romanilor, chiar daca unii teoreticieni incearca sa demonstreze ca avem mai multa decat media. Poate avem mai multa decat media, dar asta-i deja o discutie cantitativa, nu mai poate da o explicatie calitativa asa cum intentiona la inceput. Deci, problema incepe de la lene, dar totul incepe de la lene, asta n-ar fi nici o descoperire.

Mecanismul pe care-l urmeaza e insa relevant : lenea nativa a omenirii a fost altoita cu o prost digerata rotita dintata din angrenajul ideologic al comunismului. Orice munca e la fel cu orice alta munca. Nu exista munci mai importante si munci mai putin importante, asta e o idee decadent-burghezo-mosiereasca. Toti muncitorii sunt doar asta, muncitori, nu conteaza ce muncesc, pentru ca toate muncile sunt doar asta, munci, nu conteaza ce sunt ele.

Aceasta idee, neverbalizata si neverbalizabila, s-a propagat adanc in subconstientul national, in cei patruzeci si de ani de lumina, cu rezultate dintre cele mai variate. De exemplu, atitudinea romanului care se pricepe la toate e de fapt atitudinea comunistului care crede ca orice munca e doar o munca, si deci el, muncind...

Dar sa nu ne pierdem. Altoind peste faptul ca oamenii-s in fapt lenesi ideea comunista ca orice munca-i o munca, si toate muncile-s egale, obtinem dileala specific romaneasca in care ne zbatem. Noi nu putem crea o ierarhie rationala a activitatilor, astfel incat polipul din colon, focul din sufragerie si clientul mare sa fie prioritatea 0. Toate muncile-s munci, si toate-s la fel, deci noi vom demonta blocul motor in timp ce neoplasmul ne consuma vintrele, vom intinde rufe in timp ce focul consuma covorul si vom aranja agrafele de hartie si repara imprimanta in timp ce clientul isi consuma nervii.

Chestiunea e complet de neinteles pentru strainii care incearca sa lucreze cu noi, pentru ca le lipseste experienta care sa le ingaduie sa intuiasca "bai, asta crede ca a impinge roaba si-a stinge focul sunt de acelasi nivel" (pentru ca ei "n-au mancat salam cu soia", evident), si ii impinge sa ne suspecteze fie de prostie ("bai, astuia ii lipseste in cap angrenajul care i-ar permite sa-si reprezinte propria activitate") fie de rea credinta ("bai, asta nu s-o angajat sa lucreze, asta s-o angajat sa faca pe avocatul cu mine"). Problema nu-i nici prostia, nici rea-credinta per se. Problema-i un mic blocaj subconstient, asta-i tot.

Din fericire, pustimea din ziua de azi, traindu-si viata in alte conditii ale concretului obiectiv, nu mai dezvolta probleme de un asa inalt grad de specificitate nationala. Dezvolta in loc problemele comune tineretului planetei. Ne vom vedea deci in curand in situatia de-a fi mantuiti de aceasta bucatica de specific national (alaturi de toate celelalte), primind in schimb niste prosteli cu larga respiratie internationala. Halal, si-o bere.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

19 Responses

  1. Citesc articolul tau in loc sa fac un rezumat pentru un avocat a carei hourly rate este peste $500/h si care vreau un retainer de $7000 numai ca sa citeasca rezumatul pe care eu nu l-am terminat. Unul din motivele pentru care nu ma pot urni sa scriu rezumatul este ca.. well.. whateva. Si ma gandesc ca iar ai scris o chestie care o sa mearga direct in sufletul oricarui cititor, chit ca pare a fi din familia banalitatilor generalizante pe care le spurci inca de la-nceput.

    Probabil ca motivul pentru care te crezi mai mare decat zoso este ca esti. Nu c-ar fi greu. Bravo! :)

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Thursday, 23 July 2009

    Mei, dar si tu stii cum sa lauzi sa unga omu' la suflet :D

  3. Ştii, ai dreaptate, eu o să o numesc însă comoditate, sună puţintel mai bine parcă.Ce vroiam să zic, fiecare lucru se întâmplă cu un motiv anume, nu suntem leneşi degeaba.Au loc schimbări care ne fac să lenevim,unele lucruri nu le facem pentru că nu simţim că trebuie să le facem...asta ca să trecem puţin dincolo de material.

    Şi că tot ai dat exemplu :"Nu am reusit sa ma duc la medic sa-mi verifice un polip in colon pentru ca am fost foarte ocupat. Din 2005 incoace. Acum am cancer"-cancerul este considerată boala autodistrugerii, deci nu degeaba nu a ajuns la medic.Cred am devenit prea serioasă nu?:)

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Thursday, 23 July 2009

    Asa un pic ;) Bun venit.

  5. kokofifi`s avatar
    5
    kokofifiinsigna de criptograf 
    Thursday, 23 July 2009

    Trilemoiule, iara trebe sa te laud, da' intâi trebe sa te cert: stiu ca ai un fel aparte de a scrie, si tii cu dintii de el (nu ma refer la continut, ci la ambalaj).
    Â din a e foarte important, compadre! Titlul tau m-a dus cu gândul intâi la rromanism, dar stiu ca n-ai treaba. Apoi la (Imperium) Romanum, hehe! Abia apoi la românism. Da-ti un ghes ! Si-un ghiont! :D

    Postarea e de nota 10, mi-o placut! Chiar daca eu sunt de parere ca oamenii sunt cam la fel de lenesi peste tot in lume, chiar daca au "motive" diferite.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Thursday, 23 July 2009

    Tu, sincer iti spun, am incercat sa folosesc diacritice, dupa ce un domn mi-a explicat in comentarii cum se face sa ai cele corecte, nu cele care apar ca patratele.

    Imi ia asa de mult sa scriu, ca ma enervez si-mi trece cheful.

  7. kokofifi`s avatar
    7
    kokofifiinsigna de criptograf 
    Thursday, 23 July 2009

    â obtii apasând in acelasi timp ^ si a. Restul le mai las si eu asa cum îs, numai când îi ceva imposibil de dedus ( fete-fetze, feshe-fese) atunci caut pe pagina de diacritice ( srv.diacritice.com )

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Thursday, 23 July 2009

    O wow.

    Foarte utila chestie, nici n-am stiut ca exista.

    Sunt totusi niste probleme :

    1. titlurile articolelor devin url-uri. nu pot deci folosi diacritice in titluri, chiar si asa.
    2. am impresia ca google nu prea intelege cum e cu diacriticele la cautari, si ca majoritatea lumii cauta fara.

  9. Nici eu nu m-am gandit initial cand am citit titlul la "românism":)).
    Interesant articolul! Nu shtiu daca toti romanii sunt lenesi, dar multi dintre ei nu dau importanta unor lucruri esentiale: sanatatea! (asta pt exemplul cu cancerul ).

  10. de regula cand ma gandesc la lene ma gandesc la o munca fizica care'mi displace si as prefera sa ma uit la un film ;) ...

    Daca insa acea munca nu ar fi una care sa'mi rupa oasele si sa ma tina in soare, spre exemplu sa lucrez intr-un laborator de cercetari nush de care, cu eprubeta, cu microscopul, cu aparate de masura, computere, etc ... eh, acolo cu siguranta as uita sa si mananc - asta o stiu din exp cand apuc de ma bag intr-o chestie cu greu mai ies ;) ... am avut o perioada cand faceam Reverse-engineering si devenisem atat de maniac incat as fi preferat sa sparg 10 programe decat sa vad un film !!! Intr'un final am renuntat din motive "divrese" !

  11. Mircea Popescu`s avatar
    11
    Mircea Popescu 
    Friday, 24 July 2009

    @online Mda

    @ByREV Cu sani ?

  12. hai, stii si tu ca oamenii despre care vorbesti nu gandesc fara puncte de referinta, ca fiecare se simte dator sa se uite in gradina vecinului cu ciuda ca ala are mai mult, de cele mai multe ori obtinut neaparat pe nedrept. gandirea romanului si in principiu a oricarui individ mediocru spre primitiv, pentru ca pe segmentul asta dai exemple, este ca el munceste si altul castiga de pe urma lui si, din cauza ca nu este capabil sa traiasca altfel decat in turma, musai judeca oamenii ca fiind inegali. si implicit si muncile. aceasta este ideea neverbalizata: individul nu se exprima in privinta inegalitatii (si a muncilor si oamenilor intre ei) pentru ca ar provoca indignare si ar fi exclus, iar el nu poseda imaginatia de a trai singur, somnul imaginatiei naste si el monstri.
    asa ca atunci cand nu se poate abtine sa nu observe ca seful, ala care il pune sa raspunda clientului, se duce in vacanta in... bora-bora, sa zicem, sau ca una din colege il insoteste pe sef "in interes de serviciu", iar vacanta lui este la gratar cu mici in fata blocului sau la strand... nu gaseste sens, impuls, motivatie sa-si gandeasca prioritatile sau o munca eficienta. nu ca ii este lene sa gandeasca si sa munceasca ci nu are imaginatia sa o faca. lipsa unei imaginatiii care l-ar ajuta sa aiba unul sau doua standarde, sa judece egalitatea doar pe planul pe care se afla el si deci sa nu gaseasca orice efort inutil este "mecanismul" si daca lenea poate fi combatuta, neajunsul asta nu.
    chiar m-am uitat pe wikipedia, pentru ca nu mai stiam, sisif nu era un om simplu, era un rege si mai ales viclean, avea ce sa-si imagineze in timp ce aranja agrafele.

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Friday, 24 July 2009

    Mi se pare ca asta-i o scuza, si nu o cauza. Cauza-i lenea. Explicatia asta, cat de rafinata o fi, e ulterioara.

    Dovada de exemplu ca nici ajuns in pozitia de sef, nu face treaba.

  14. urangutanita`s avatar
    14
    urangutanita 
    Friday, 24 July 2009

    nu m-a dat pe spate articolul, poate pentru ca ma simt oarecum vizata, ma obsedeaza munca degeaba si incerc sa fac mereu totul cat mai eficient, dar socotelile de la inceputul prioritizarii nu corespund mereu celor de la final.

    totusi, ideea 1, aia cancerigena, nu prea are legatura, dar deloc, cu lenea. Cu alte frici poate, cu prioritati care includ prea rar propria persoana... si alte cauze mai bune sau mai rele

    si o alta trasatura a romanismului - cauta simptome cat mai auto-acuzatorii, cat mai originale (astea cu prioritatile o zic destui hr-isti cu ceva scoala, nu e asa original) - dar nu se gandeste la cauzele si la leacurile pentru boala

  15. urangutanita`s avatar
    15
    urangutanita 
    Friday, 24 July 2009

    sau solutia e generatia hi5, care sa nu munceasca nici eficient, nici neeficient ci deloc? :)

  16. Mircea Popescu`s avatar
    16
    Mircea Popescu 
    Friday, 24 July 2009

    Trilema, ca bouleverse.

  17. da :D

  18. Bună postare, dar asta nu mai este o noutate. În ceea ce priveşte berea, subscriu. Cu poftă.

  19. In timp ce citeam ce-ai zis cu romanii care sunt incapabili sa-si organizeze munca (de fapt romanii sunt incapabili sa-si organizeze viata in general iar munca e doar un exemplu particular de viata...) mi-am adus aminte de o povestioara pe care mi-a spus-o un amic de-al meu care locuia in acelasi oras cu tine.

    Amicul a participat la organizarea standului romanesc la cateva targuri internationale de turism etc.

    Mi-a spus ca romanii erau celebri printre organizatori pentru faptul ca isi organizau/montau standul in ultima zi (ceilalti incepeau cu cateva saptamani mai devreme) si de departe erau cei mai galagiosi.

    Procrastinare & galagie, o particica din brandul de tara... :)

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.