O poveste destul de veche.

Monday, 25 May, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Nimic nu exista, si daca totusi ceva ar exista, nu poate fi inteles de oameni, si chiar daca ar putea fi inteles, cel ce-a inteles nu ar putea in nici un caz sa-si explice intelegerea altuia.

Teza suna cam brusc, ce-i drept. Sa vedem demonstratia, pe bucati.

Nimic nu exista. Ceea ce nu este, este inexistent. Ceea ce este, este. Predicatul, "este" se vede ca poate fi aplicat in aceeasi masura, si cu aceeasi valoare, si pentru ceea ce exista, si pentru ceea ce nu exista. Ca atare, nu se poate vorbi de o "existenta", in sensul deosebirii ei de "inexistenta", si implicit nu se poate vorbi de nici un fel de existente anumite, ele neputand cu nici un chip fi deosebite de orice alte existente, chiar notiunile de "anumite" si "alte" fiind in fapt vide.

Daca totusi ceva ar exista, nu poate fi inteles de oameni. Daca ceea ce un om gandeste este diferit de ceea ce este, evident ceea ce este nu poate fi gandit. Faptul ca ceea ce oamenii gandesc nu este identic cu ceea ce este se vede din aceea ca gandirea nu influenteaza existenta. Ne putem inchipui un porc zburand, dar asta nu face porcii sa zboare. Din contra, daca ne inchipuim cele gandite identice cu cele care sunt, ar trebui sa fie imposibil sa gandim cele ce nu sunt, dar noi putem gandi lucruri care nu sunt, ca de exemplu, "femeia care nu este aici". Nu este, ca atare, nici o relatie intre ceea ce gandim si ceea ce este. Putem crede ca orice relatie anumita are loc, dar nu putem dovedi asa ceva niciodata.

Cel ce-a inteles nu ar putea in nici un caz sa-si explice intelegerea altuia. Unui orb, care n-a vazut nimic niciodata nu i se poate explica in nici un fel culoarea rosie. Sigur, orbul isi poate forma parerea ca a inteles cuvintele spuse, si si-a format o idee despre lucrul descris de vorbitor, dar care va fi testul prin care va verifica adevarul acestei pareri ? In masura in care doi oameni vad lucruri asemanatoare, sau se obisnuiesc sa descrie lucruri diferite in termeni asemanatori, parerea ca si-au format aceeasi idee poate deveni tot mai usor de atins, dar cum pot ei sa verifice adevarul ei ?

Povestea asta are doua mii si cinci sute de ani azi maine, textul original s-a pierdut (numele lui Gorgias din Leontini nu), implicatiile ei sunt cu noi astazi, si cu cei ce o stim, si cu cei ce n-o stim, ii apasa si pe americani si pe nigerieni, vazuta sau nevazuta dar in aceeasi masura.

Implicatia cea mai importanta e izolarea. Povestea lui Gorgias separa omul de ceilalti oameni, pe care nu-i poate intelege si despre care nu poate afla nimic important, cum ar fi de exemplu, ce gandesc ei. Il separa pe om de natura, din care nu poate trage nici un invatamant, si il separa de el insusi, lasandu-l fara minimul reper de-a sti daca ideile de-acum au vre-o relatie cu ideile de mai-nainte.

Unde duce rationamentul ? Tucidide are o parere :

Intelesul cuvintelor era intors pe dos dupa placerea oamenilor ; cel mai nesabuit indraznet era considerat cel mai dezirabil prieten ; un om prudent si moderat era considerat las ; un om care asculta vocea ratiunii era un stupizel inutil. Oamenii erau creditati in exacta proportie cu violenta si lipsa lor de scrupule, si nimeni nu era la fel de popular precum conspiratorul norocos, cu exceptia poate a celor ce fusesera suficient de isteti incat sa-l pacaleasca cu propriile lui metode, dar oricine incerca in mod onest sa indeparteze cauzele unor astfel de inselaciuni era considerat un tradator. Cat despre juraminte, nimeni nu-si inchipuia ca urmau sa fie tinute un moment mai mult decat circumstantele ingaduiau, era, in fapt, o placere in plus sa-ti distrugi inamicul, fost aliat, daca se facea prin increderea lui in cuvantul dat de tine.

Gorgias, ca si Protagoras si restul sofistilor nu sunt filosofi, pe ei nu-i intereseaza nimic despre natura sau valoarea ideilor. Ei sunt agnostici, oameni care "nu stiu nimic", limitandu-se la a transmite niste abilitati verbale, retorice. Pe ei nu-i preocupa sa raspunda daca un scop este prin el insusi bun sau rau, ci doar, dat fiind un scop anumit, sunt capabili sa-l ajute pe cel ce-i plateste sa obtina o dexteritate, o abilitate care e utila in incercarea de a-l atinge. Ei sunt doar consultanti, revarsati asupra Eladei pentru a predica o noua credinta a singuratatii.

“I am here to enable dreams,” he explained to me long afterward. Bob’s view was that if I’d been unemployed for seven years and didn’t have a dime to my name but I wanted a house, he wouldn’t question my prudence. “Who am I to tell you that you shouldn’t do what you want to do? I am here to sell money and to help you do what you want to do. At the end of the day, it’s your signature on the mortgage — not mine.”

You had to admire this muscular logic.

My Personal Credit Crisis

Adica, pe romaneste :

"Rolul meu e sa fac visele posibile", mi-a explicat mult mai tarziu. Parerea lui Bob era ca daca as fi fost somer 7 ani si n-as fi avut o firfirica, dar doream sa-mi cumpar o casa, el nu mi-ar fi pus la indoiala prudenta. "Cine sunt eu sa-ti spun tie ca n-ar trebui sa faci ceea ce vrei sa faci ? Rolul meu e sa vand bani si sa te ajut sa faci ceea ce vrei sa faci. La urma urmei, tu semnezi ipoteca, nu eu."

Nu poti sa nu admiri asa logica musculoasa.

Ce-i drept, ca nici nu poti. Cu musculatura stam bine, cu capul poate ceva mai prost. Daca descrierea lui Tucidide v-a parut perfect aplicabila procesului electoral si guvernarii tarii asteia, poate sa va socheze cat de bine se aplica nenorocirii multiple si infoiate careia ne-am obisnuit sa-i spunem "criza imobiliara", probabil pentru ca "disolutie sociala" suna ireal de acut.

Problema mare cu aceasta poveste veche nu-i suprafata ei, prin care pare sa ameninte insasi conditiile fundamentale ale posibilitatii existentei umane. Problema e mai degraba fondul ei, faptul ca ori de cate ori aripile i-au batut vizibil prin istorie, rezultatul a fost unul si acelasi. Un nou imperiu. Comunitati disparate, pana atunci fericite sa-si consume in liniste vietile particulare la umbra idolilor traditionali dau cu toata povestea de pamant, se unesc si isi asuma conditia de "civilizator al Apusului si Rasaritului".

Este oarecum posibil sa si apucam sa vedem minunea.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

8 Responses

  1. făniţă`s avatar
    1
    făniţăinsigna de prim sositinsigna de trolinsigna pentru 1000 de comentarii 
    Tuesday, 26 May 2009

    se tot vorbeşte despre nwo, dar mie mi se par mai degrabă poveşti lansate de disperaţi care ar vrea şi ei să culeagă un oscior. şi le poartă mai departe acei oameni care îşi cumpără şi citesc tabloide.

    deşi, probabil iarăşi o să îţi sară cititorii în cap, că între cele două citate de fapt nu sunt asemănări, eu cred că corelaţiile implicate sunt cel puţin interesante.

    cât despre prima parte, eu nu o ştiam, dar o gândeam. merci că mi-ai făcut cunoscut numele de georgias din leontini. când o să am timp o să caut să citesc.

  2. Bogdan Botezatu`s avatar
    2
    Bogdan Botezatu 
    Tuesday, 26 May 2009

    Hello, Mircea!

    Un pic off-topic aici. Te rog sa-mi dai o adresa de contact pe mailul de mai sus, pentru ca as vrea sa impartasesc ceva privat si n-am reusit sa gasesc o modalitate mai facila (no contact form... bad, bad).

    Cu scuzele de rigoare,

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 26 May 2009

    @fanita Ironia e ca daca zic ominii ca nu-s asemanari, asta intr-un fel serveste de proba intregii constructii :)

    Nu-i mare lucru de citit, ne-a ramas destul de putin de la el, o aparare a Elenei, niste citate prin Sextus Empiricus, gati intr-o dupa-masa.

    @Bogdan Botezatu Pai vad c-ai gasit o metoda, ce nu-ti place la ea ?

    O fi vulgata ca tre' sa ai "contact form", dar eu zic ca-i o prostie sa fragmentezi comunicarea. Vrei sa-mi comentezi, comenteaza nene, vrei pe privat, cere, exact cum facusi si tu. Ce-i mare lucru ?

  4. La 5 metri de Tucidide, Nea Marin replica mucalit : Si daca io nu exist bah, atunci cine o mai futea pe ma-ta ?

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 26 May 2009

    Ai intuit corect, dragostea, de femei/aproape, de cunoastere/intelegere, de patrie, de lectura etc e solutia problemei, si intr-un sens mesajul noului testament e raspunsul (grecilor) la probleme (grecilor).

    (nu exista litera * in alfabetul romanesc, mei)

  6. E o solutie romaneasca, ancestrala a problemei => Romanul s-a nascut si filosof, pe langa faptul ca primise nativ titlul de poet :P

  7. (Vai, dar mi-ai furat ****, ce vor spune fanele mai pudice ?)

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 26 May 2009

    Nu stiu cat de solutie e, dragostea nu-i tocmai exact cordeala, dar hai, fie.

    Cat despre fanele mai pudice, ma gandesc ca se vor muta la zoso sa citeasca despre "pizdute", si cum unii oameni se simt insultati daca li se comunica cum sunt ei niste carpe care pot fi folosite (idee care nu se aplica chiar si bietelor pizdute, ca nu-i si pentru catei, evident).

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.