O perceptie inacceptabila.

Publicul larg are indeobste impresia gresita ca unui cetatean ii revine obligatia sa se legitimeze pur si simplu in virtutea faptului ca un organ al fortei publice cere asta.

Politistul, sau alta persoana care executa atributiile fortei publice are dreptul sa ceara legitimarea oricarei persoane, dar numai daca se afla in executarea respectivelor atributii, si numai unei persoane despre care exista suspiciuni intemeiate ca ar comite o infractiune sau contraventie. Nici o persoana nu este obligata sa acceada acestei cereri, si orice persoana are dreptul sa refuze sa se legitimeze. Pur si simplu, arbitrar, ca asa are ea chef.

Organul are mai departe dreptul sa solicite persoanei sa-l insoteasca la sectia de politie pentru identificare, ceea ce nu se constituie intr-o stare de arest, ci de retinere. Persoana are dreptul sa refuze orice fel de comunicare in absenta avocatului care o reprezinta. Dupa lege retinerea se face in spatii special amenajate, diferite fata de cele pentru arestati, cu respectarea unor drepturi si inlesniri.

Deci, exemplu practic, Gheorghe, chiar daca este politist, nu poate dupa lege cere buletinul lui Ion, atunci cand Gheorghe se afla in afara programului, nu se afla in misiune (de exemplu de patrulare) etc. Asta nu inseamna ca politistul in civil n-are caderea sa intervina daca observa acte antisociale (un furt, de exemplu), dar inseamna ca autorul retinut nu va putea fi arestat, si nici legitimat, la rigoare, pana la aparitia unui reprezentant indrituit.

Sigur, in principiu este o idee buna sa oferim, cetateni onesti fiind, sprijin rezonabil fortei publice in exercitarea atributiilor specifice. De aceea, o cerere politicoasa pentru o cauza legitima va fi, cel putin de catre mine, onorata. Dar o cerere facuta intr-un registru agresiv, sau nepoliticos, ori facuta vadit cu scopul intimidarii, va atrage bineinteles intreaga paleta de repercursiuni, ca doar de-aia avem legi si platesc avocati, pana la urma.

Nu ma mira neaparat ca omul de pe strada nu intelege aceste chestiuni, asa cum nu ma mira nimic despre omul de pe strada. Dar faptul ca persoane publice, cu pretentii de intelectuali pe de o parte, si cu pretentii de reprezentanti alesi pe de cealalta parte, precum Mircea Vasilescu* admira o presupusa eficienta a unui aparat descris in termeni mai degraba demni de 1984, cu usile lor inchise sec cu tot, asta ma mira. Si mi se pare inacceptabil.

Nu avem, ca oameni liberi ce inca ne gasim, obligatia de a ne legitima in fata nimanui, daca nu dorim, si imi pare mie c-am avut inca prea putin timp libertate incat sa incepem deja sa ne batem joc de ea. Hai mai bine sa incercam s-o pastram, cu toate presiunile unei tot mai tampe majoritati care propune, in dulcele stil clasic, presupuse beneficii de securitate obtinute prin foarte reale abdicari de la statutul de persoana. Mai bine mort, nu-i asa, decat comunist.

---------
* Acolo era, la momentul scrierii, un link catre dilemaveche.ro, si anume la index.php?nr=289&cmd=articol&id=11316. Prostalaii care joaca rolul de "webmasteri" ai respectivei publicatii, fara sa aiba si competenta necesara indeplinirii sarcinilor respective, au reusit sa strice link-ul respectiv, care acum duce pur si simplu la root. Ca rezultat, Dilema Veche pierde un link. Felicitari!