Limba engleza pentru straini
Conceptul, reprezentat in limba engleza de prescurtarea ESL (dupa English as a Second Language) descrie un anumit nivel de intelegere si folosire al limbii engleze. Si anume, acel nivel pe care il ating majoritatea strainilor care au studiat cu diligenta si aplicatiune limba engleza, fara a beneficia insa de imersiune culturala. Engleza de carte, sau, cum imi atragea atentia un sofer, "vorbiti o engleza foarte ciudata, nu-i ca pe la noi". Nici nu este ca pe la noi, e ca pe la ei. Asta-i si ideea.
Diferentele, adesea subtile si aparent neimportante (mai ales pentru straini) sau de-a dreptul indiscernibile (exclusiv pentru straini) ingaduie vorbitorului nativ discriminarea culturala si de grup. Recunoaste cu alte cuvinte daca autorul ii este compatriot sau nu. De fapt, principalul criteriu dupa care un englez sau american distinge un email spam de-un email "normal" este calitatea limbii engleze folosite, sub aspectul practic al prezentei sau absentei greselilor dintr-o lista anumita.
Si bineinteles, greselile respective fiind atat de importante pentru identificarea grupului si culturii proprii, sunt si niste surse perpetue de umor, voluntar si involuntar, painea de zi cu zi a unei treimi sau jumatati dintre comicii de limba engleza, cea mai facila metoda de reprezentare a unui personaj drept "etnic" sau, dupa caz, "mexican", "eastern european" etc.
Sa trecem in revista doua, culese de pe netul romanesc cu aferatii de respiratie planetara :
Dragos Roua's English : A secondary language.
In ordinea frecventei si importantei, tipurile de greseli despre care am vorbit sunt :
1. Prepozitia gresita. On my blog, niciodata in. Ride on the bus, niciodata in. In the town, niciodata at. Think of, niciodata at (da, o comite ceva mai jos pe pagina si pe asta).
2. Articolul lipsa, extra sau folosit gresit. Doing something for a living. I have a time. The police are coming. Not a soul in the room.
A comite trei greseli pe aceeasi pagina, presarate in ambele categorii ca sa fie clar ca nu stii limba cumsecade te descalifica de la o lectura serioasa pentru un vorbitor nativ. Fara drept de apel, fara discutii, fara o a doua sansa. Principiul se numeste three strikes, you're out.
Nu conteaza cine crezi tu ca esti, ce crezi tu ca stii, la rigoare nu conteaza nici macar ce stii de fapt. Cu siguranta nu conteaza ce bloger de la tine din sat de-acolo din Yurp te considera un mic geniu.
Tot ce ramane in mintea cititorului este imaginea unui indian/pakistanez/indonezian/whatever, aplecat pe butoane intr-o incapere supra-aglomerata si slab ventilata intr-un furnicar uman neplanificat, resapand de zor cuvintele altcuiva. In cazul asta, cuvintele lui Pavlina, dupa toate aparentele. Si chiar daca imaginea nu-i neaparat departe de adevar, jumatatea de dolar bagata-n adsense s-a cheltuit fara nici un folos.
Nu-mi place sa fiu eu cel care taie aripile entuziaste ale tineretului, dar adevarul simplu e asta : fara o stapanire perfecta a limbii engleze, a scrie pentru web in limba engleza e si ridicol, si inutil. Sigur, ceilalti romani pot avea impresia ca scrii foarte bine. Dar daca lor li te adresezi, te puteai exprima la fel de bine si in romaneste.
Wednesday, 18 November 2009
asa-i
Wednesday, 18 November 2009
Io n-as fi asa de stricta. Interwebul nu e Harvard, adica, poate fi si Harvard, dar si orice altceva. De ce se poate scrie gresit in româneste, dar se devine brusc ridicol daca scrii gresit in engleza?
Wednesday, 18 November 2009
Asta-i la fel de valabil și pentru alte limbi. Și cine știe, poate că respectivul o să se simtă și va fi mai atent în viitor.
Wednesday, 18 November 2009
@skythes O fi, ca prea zici cu foc :p
@kokofifi Dar se este ridicol daca se scrie gresit in romaneste in aceeasi masura.
Tu ai primi sfaturi financiare de la cineva care greseste acordul posesivului ? Poti crede in rezultatele unei analize politice cu trei virgule despartind trei predicate de trei subiecte corespunzatoare ? Ai urma tehnicile de seductie date de-o persoana care confunda perpetuu genurile ?
@spyked Ar fi bine, da. Eventual, ar putea angaja un corector, geme netul de vorbitori nativi fara slujba.
Mnoa.
Wednesday, 18 November 2009
Adica agramatii sunt automat incompetenti?
Poate n-ai auzit niciodata un discurs de multumire al vreunui laureat al Premiului Nobel ne-vorbitor de engleza de Oxford :)
Wednesday, 18 November 2009
Eludezi chestiunea. O persoana cu performante certe si verificabile in lumea reala va fi judecata pentru performantele respective.
O entitate existenta pe web, si doar pe web, va fi judecata - surpriza - dupa calitatea exprimarii pe web.
Wednesday, 18 November 2009
Oricum, a scrie in engleza fara sa ai ceva real de spus mi se pare total aiurea. Vorbitorii romani de limba engleza vor ridica din umeri, ca ce le trebuie pe unul care abia incearca marea cu degetul. Iar restul englejilor au deja muntele lor de text, ziare si bloguri din care sa se adape, nu esti vreun Mahomed remix cu Pasarea Phoenix ca sa le arati lor drumul.
Iar ca sa impresionezi 4-5 puţe şi puţoi că ce fain scrii tu, aia poţi face şi în română.
Wednesday, 18 November 2009
Dupa cum se poate constata, de exemplu aici.
Wednesday, 18 November 2009
@dAImon Ditto.
@Krumel Mei da' aspru esti.
Wednesday, 18 November 2009
mno, pai vezi, de aia nu scriu in engleza. acum desigur, exista unele cazuri, dintre care si am la blogroll, care scriu pentru ca au bagat un summer job prin straintati. cat era plecata, persoana respectiva scria in romana pentru noi. acum scrie unele posturi si in engleza pentru amicii globali pe care si i-a facut prin vara.
ce nu inteleg insa, e, de ce nu ai dat un link spre roua? macar prin poza puteai baga link. sa vina sa se apere ori sa te atace dupa caz...
Wednesday, 18 November 2009
Mei, sincer sa fiu, de ghiolban. Ca i-am dat pe twittar si mi-am uitat. Da' se repara.
Thursday, 19 November 2009
Hai mai, ca ei native speakers vorbesc si scriu groaznic. Nu-s astea cele mai mari poceli ale limbii marelui Will pe care le-am vazut.
Thursday, 19 November 2009
important e ca a corectat :)
Thursday, 19 November 2009
@Bodgan Barbuta Nici nu-s mari, dar nu-i chestie de mari. E chestie ca-s tradatoare. Tot asa cum un ungur ce face greseli mici e evident ungur, chiar daca sunt destui romani care vorbesc de parca s-ar besi.
@Don Ted Fiecare sut in fund.
Thursday, 19 November 2009
Da' să știi că-i trădătoare și-n alt sens. Uite io citeam ieri o carte tradusă în română, și am avut mare noroc că văzusem textul în altă parte în original și știam dinainte despre ce-i vorba, pentru că traducerea îi schimba sensul în anumite chestiuni. Presupun că si invers un vorbitor nenativ de engleză, făcând anumite greșeli poate să spună altceva decat vrea el.
Thursday, 19 November 2009
Aia cu siguranta.
Thursday, 19 November 2009
Doua observatii.
(1.) E interesant faptul ca, in general (deci nu numai aplicat la chestiunea limbajului) felul in care gresim ne defineste mai bine identitatea (e mai specific pentru cine suntem cu adevarat) decat lucrurile pe care le facem corect. Cu alte cuvinte, in ceea ce priveste naturaletea sau autenticitatea unui act uman, o greseala e mai relevanta decat suma tuturor lucrurilor facute bine.
In acest sens, corectitudinea are o valoare de adevar inferioara greselii. Tot ceea ce e corect este, in fapt, o minciuna ticluita bine. Greseala (ca inabilitate reala/nativa/naturala de a fi corect) este singurul lucru asupra caruia suntem incababili sa mintim. Numai gresind spunem adevarul despre noi insine.
Comparand greselile de limbaj ale vorbitorilor nativi ai unei limbi cu greselile facute de vorbitorii non-nativi ai aceleiasi limbi, constatam ca ele nu numai ca nu se suprapun, dar pastreaza chiar un inalt grad de specificitate. Fiecare tip de greseala de exprimare e prevalent intr-o anume comunitate de oameni, avand priza maxima la (sau "facand masa" cu) acel grup de oameni pe care-l defineste cel mai bine. De aceea greseala (si raul in general) au o atat de mare putere de seductie si de difuzibilitate in masa. Nimic nu e mai contagios decat adevarul greselii.
Intre ceea ce e adevarat si ceea ce e (doar) corect e o diferenta fundamentala. Adevarul nu e o categorie morala (precum binele), ci una etica (ce tine de dreptate). A fi corect este bine, dar asta nu e totul si nu e niciodata suficient pentru a avea si dreptate. Dreptate are numai cel ce este de partea adevarului, a autenticului. Prin prisma asta, greseala (ce adevarata, adica cea produsa inconstient, fara voie, sau cu buna credinta) e o forma de autenticitate - sau modul in care ne tradam (sau suntem tradati de) propria autenticitate.
(2.) Cred ca Michel Serres e cel care a facut observatia ca esenta unei limbi sta in prepozitii. Ceea ce numim, oarecum pe nedrept, "cuvinte de legatura" poarta o insemnatate mai mare decat cuvintele cu functie semnificativa directa (substantiv, adjectiv, pronume, verb, adverb). Stapanirea unei limbi nu e atat o chestiune de vocabular, de asociere a cuvintelor la semnificatiile lor proprii), cat de folosire practica a acestui vocabular, adica de sesizare a complicatelor relatii dintre cuvinte si a modului in care acestea pot (sau nu) sa fie legate intre ele.
Friday, 20 November 2009
Absolut de acord mei grid mei. Vezi, de-aia te incurajam eu sa-ti faci blog, ca stai tu asa in de tine, dupa care scrii cate-un text de-asta la care omul n-are a face altceva decat sa dea din cap aprobator.
Io' unu astept cu nerabdare urmatoarele, ca sincer sa fiu mi-e mai comod sa le citesc aici decat aiurea :)
Friday, 20 November 2009
Acum na, vad eu si o urma de malitiozitate in exemplul dat. Totusi, problema ramane in picioare : Sunt oameni care tin seminarii online intr-o engleza pe care o poate corecta lejer un pusti de clasa a saptea.