Ideile bune, ideile proaste si ideile noastre.
Se intampla ca ma aflu dincolo de granitele Romaniei azi dimineata. Ce-am facut ? Pai, m-am trezit, m-am dat jos din pat, am mancat un croissant, am baut o cafea si am citit din Dilema. Ce s-a schimbat, deci ? Aproape nimic.
In Dilema, Andrei Plesu sustine o idee pe care am sustinut-o si eu : obligativitatea votului. Imprejurarea ca articolul lui apare in revista pe 12-18 iulie, si articolul meu de-aici pe 6 nu mi se pare relevanta. Cele doua articole au fost probabil scrise simultan.
Care-i diferenta intre ele ? Pai, ar fi. In primul rand, de forma. Substanta articolului meu nu se afla in el insusi, articolul este de fapt o simpla expunere, captatio peroratioque, un firav inceput de discurs. Miezul se dezvaluie treptat in comentarii, de unde se desprind cateva idei ce-mi par importante, despre natura obligatiei sociale, diferenta intre obligatie si implementarea ei etc. Plesu, scriind la gazeta, n-are acest avantaj. Un articol din ziar nu poate avea comentarii, si astfel nu are incotro decat sa incerce sa se contina cu totul.
Punand aceasta constrangere fata cu ceea ce stim mai nou, si-am descoperit recent despre natura, structura si posibilitatile actului de reprezentare, demersul lui n-are sanse. Nu se va putea scrie textul acela capabil sa se contina in totul lui, intertextualitatea ne inghite intregi, si a scrie la gazeta cand exista bloguri pare, daca te gandesti bine, o incercare de-a urca in carje pe fatada de sticla a unui bloc de birouri care are lift.
Dincolo de aceasta problema absolut formala, dar in totul anticipata de ea, apare o problema de fond. Plesu propune obligativitatea votului si implementarea, totala si totalitara, a acestei obligativitati. In scop educativ, spune el. Pentru un om cu experienta completa si traita a dementei educativ-pedagogice care a fost (nu doar s-a dorit, ci a chiar fost) comunismul, ideea socheaza. Inclinatia absolut gaullista de-a duce lucrul pana in panzele lui albe, sa interzicem asta si aialalta daca tot ne-am apucat, si mult mai important, dispozitia de-a decide chestiile astea ad-hoc, din mers, ma strepezeste.
Andrei Plesu repeta exact, fara nici un fel de desprindere, tocmai reteta constructiei socialismului, in toate punctele ei. Sa ne alegem un ideal. Sa-l postulam drept inatacabil si simultan inexorabil. Sa nu observam diferenta intre practica si teorie, si sa incercam practic o aplicare teoretica a teoriei in practica. Sa extindem sfera acestei stupizenii si fervoarea cu care-o impunem lumii pe masura ce incercarile precedente esueaza.
In vorbele lui Lucian Mandruta, nu doar ca nu se deprind bunele obiceiuri ale altora, dar cele proaste par sa treaca spre noile generatii. Andrei Plesu nu gaseste, in fondul lui cel mai intim, presat de-o nevoie, de-o nemultumire, de-o necesitate, alte solutii decat au gasit Charles de Gaulle, Nicolae Ceausescu si restul. Poate, pus in pozitia respectiva, va avea eleganta primului si nu va manifesta incapatanarea celui de-al doilea. Poate. Dar cu siguranta va fi scos, de indata ce se va putea, de catre aceleasi avataruri : libertatea aliata cu practicalitatea. Ca or fi studenti, ca o fi o tara intreaga, ca se aduna in piata sau pe bloguri, cele doua vor zdrobi pana la urma asemenea incercari. Problemele abordarii totalitare sunt intrinseci tocmai abordarii, si ca atare nu se va putea gasi vre-odata o problema careia ele sa-i fie adecvata solutie. Sigur, asta nu impiedica pe nimeni sa mai caute, chiar si in mileniul 3.
Ce s-a schimbat deci ? Aproape nimic. Dar poate ca de azi incolo se va schimba ceva, chiar daca toata schimbarea consta in lucrul mic si nesemnificativ de-a intelege ca exista o diferenta intre teorie si practica, intre a vrea si-a putea, intre nevoie si obtinere, intre obligativitate si implementarea ei. Lucrurile mici sunt, pana la urma, intotdeauna mult mai mari decat lucrurile cele mai mari.
Monday, 15 June 2009
Iti prieste sa te trezesti dincolo de granitele României, dom'ne, ca ai comis un articol excelent, iara!
Monday, 15 June 2009
Schimbarea pleacă în general de la micro la macro, de asta chiar dacă o singură persoană face ceva cât de mic, contează foarte mult.Şi în fiecare zi se întâmplă câte ceva, mă refer în principal la lucrurile pozitive.
Monday, 15 June 2009
"venerabilul andrei pleşu", după cum îi scria unul dintre comentatori, a scris:
"Aş reglementa prezenţa muzicii şi a televizoarelor în restaurante, aş cere restrîngerea dreptului de emisie pentru posturi ca OTV, aş suspenda cursele de automobile pe străzile Capitalei şi dreptul unor şmecheri de cartier de a asculta manele cu sonorul la maximum, obligînd astfel străzi întregi, vecini şi instituţii să asculte ce le place lor. Şi multe altele...)."
deci şi prin urmare, dacă străzile, vecinii şi instituţiile ascultă ce le place lor, înseamnă ă şmecherii de cartier nu ascultă manele cu sonorul la maximum? mi se pare cam dubioasă exprimarea.
eu mă gândesc aşa. fie românia, ţară în care votul se cumpără. de ce să ne ascundem după deget, ăsta-i adevărul?! noa bun, fie românia aşa, politicienii investesc ca să câştige. cu cât participă mai puţini la mecansimul electoral cu atât au mai puţini de cumpărat, deci şi prin urmare, mai puţin de investit. aşa că le rămân mai mulţi bani. speranţa mea era ca ei să facă ceva cu banii aceia pentru ţară. vezi: infrastructură, programe sociale, asistenţă guvernamentală pentru întreprinzători, etc.. dar se vede că m-am înşelat. aşa că dacă ar avea mai mult de cheltuit şi ar cheltui pentru noi, alegătorii, eu zic: de ce nu?!
Monday, 15 June 2009
Plesu nu raspunde la intrebarea legitima " Noi cu cine votam ?" ?
Monday, 15 June 2009
Care-i diferenta dintre oblgativitate si implementarea ei?
Cum, practic vorbind, se face saltul de la obligativitatea votului la totalitarism?
Monday, 15 June 2009
@kokofifi Dar mersi!
@jorjette Asa-i cum zici.
@fanita "Ce le place primilor" vrea sa spuna omul, aibi si tu mila.
Problema cu votul cenzitar, in toate formele lui, inclusiv aceea in care voturile se cumpara, este ca sfarseste prin a exclude interesele oamenilor, si a supranota interesele banilor in balanta puterii. Ceea ce duce la criza (economica).
@romania inedit Ar fi ceva, sa faca si pasul ala, nu doar votu-i obligatoriu, dar si cu cine, se dau buletinele gata votate si tot omu-i insarcinat sa le duca la urna, intr-o tacere gravida.
@Andu Sa luam un exemplu : Pentru angajatii intr-un restaurant, spalarea mainilor dupa defecatia in timpul programului este obligatorie. Indiscutabil. Cum se implementeaza asta obligativitate ? Pai, eventual, se pune un afis zicand lucrul asta. Adeseori nu se pune nimic.
Totalitarismul nu e in obligativitate, ci in prezumptia universalei ei aplicari.
Tuesday, 16 June 2009
Uite care-i pasul meu - pe masura ce imbatranesc si vin in contact cu tot mai multi oameni, sunt din ce in ce mai convins ca ce zicea mai sus jorjette nu se aplica intodeauna, iar in anumite contexte aproape nici o data.
Mi se pare evidentca unele conduite trebuiesc impuse, sub amenintarea penalitatii. Altfel se destrama tesatura societatii. Gradele de libertate sunt in mod implicit limitate atunci cand vrei sa traiesti intr-o comunitate.
Sigur ca e de discutat care anume sunt lucrurile pe care trebuie reglementate din intreaga colectie de comportamente posibile. Cum sa discerni? Mi se pare ca pornesti de la 'a alege un ideal, pe care il postulezi ca inatacabil'. De ex. spui "We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty, and the Pursuit of Happiness." Postuland un ideal din asta inatacabil s-ar putea sa nu ajungi neaparat la socialism.
Nu mi se pare ca o societate devine totalitara doar fiindca incearca sa implementeze, universal, o anumita obligativitate. Sub formulari ca "obligativitate" si "aplicare universala" se pot ascunde multe lucruri foarte diferite. Tocmai definirea, operationalizarea si nuantarea lor e cruciala. "Voteaza ca daca nu te amendez" - noa, nu mi se pare ca o sa iasa studentii in strada contra chestiei asteia.
Plesu isi incheie articolul cu "Evident, legile trebuie să fie clare, inteligente, nuanţate, permisive la excepţia rezonabilă şi, mai ales, respectate. În rest, constrîngerile pot fi, e drept, tiranice, dar, practicate cu înţelepciune şi bună credinţă, pot fi şi formative. " - chestie care mie unuia mi se pare de bun simt. Si care ma face sa cred ca te-ai grabit un pic sa ii sari la gat.
Pe de alta parte, ai scris frumos. Si trebuie sa recunosc ca ideea de a penaliza greselile de ortografie pe forumuri ma sperie si pe mine, nu de alta dar as ajunge la Gherla rapid de tot.
Tuesday, 16 June 2009
Bun uite care-i chestia, eu n-am interpretat zisa jeorjettei in sensul prescriptiv, ci descriptiv. Fapt este ca, privind inapoi in istorie, schimbarile care s-au petrecut au pornit de fapt de la micro spre macro. Incercarile pornite de la macro la micro au tinut exact cat macroul ce le-a pornit, uneori nici atat.
Sigur ca Alexandru i-a dus pe greci la Gange, si-a format un imperiu. Ce-a ramas din el ? Bun, a ramas cate-o insulita aici si-acolo, dar nu un imperiu. Romanii si-au dus republica, si nu ea pe ei, in toata Europa. Ce-a ramas de-acolo ? Republica, a duce, ea, ei, toata... De fapt, Europa de azi, mii de ani dupa ce romanii nu mai conteaza, incearca sa le refaca imperiul.
Asa incat nu cred ca se poate pune problema de-a impune conduite. Odata ce destramarea a pornit, nici un fel de lege, si nici un fel de actiune macro nu mai poate impiedica finalul. Americanii incearca azi sa dea legi care sa-i apere de mucegai si rugina. Le iese ?
Legile n-au nici o putere cand nu mai sunt sustinute de spiritul oamenilor.
Eu nu atac socialismul ca ideologie politica, in acest articol, eu atac totalitarismul ca mod de gandire sociala. A spune "We hold these truths to be self evident" inseamna in limba romana "Noi consideram aceste adevaruri ca fiind evidente prin ele insele", si este o afirmatie de taria "Noi nu fumam", sau "Noi purtam pantaloni croiti pe picior". E o alegere estetica, pana la urma, la care restul lumii e libera sa subscrie sau nu.
Cand spui "And today's spectacle will open the eyes of the capitalists and landlords of all countries to the fact that today the proletarians of all countries are united indeed.", adica "Si demonstratia de azi va deschide ochii capitalistilor si stapanilor din toate tarile asupra faptului ca azi proletarii din toate tarile sunt cu adevarat uniti", spui cu totul altceva, in principal, le spui tertilor ce ar trebui sa faca, si ce vor pati daca n-or face.
Este o diferenta intre o Constitutie si un dictat. Asta e ea.
Eu sunt ferm convins ca o societate care renunta la persuasiunea prin exemplu, in favoarea implementarii obligativitatii, devine totalitara, tot asa cum o persoana care renunta la dus si deodorant, pentru a se freca cu nush ce cristal devine urat mirositoare.
Nu ne este intotdeauna pre-hoc vizibil cum anume va afecta o actiune viitorul. Faptul ca studentii nu vor iesi in strada sa protesteze contra unei masuri "vot sau amenda" nu inseamna ca ok, totu-i in regula. Poate aceasta masura va distruge insasi acel inefabil fundament care face voturile sa constituie intelepciune din insasi agregarea lor. Poate voturile a o suta de oameni care voteaza ca asa vor ei conduc la democratie, si voturile a o mie de oameni care voteaza ca altfel iau amenda conduc la plenara CC al PCR. Poate. Sigur.
Nu m-am grabit deloc sa-i sar la gat lui Plesu, si-ti voi sari la gat si tie. Regulile si legile in comunism au fost exact asta, mai dragule si iubitule, formative si educative.
Cam doua milioane de tineri de 30 de ani, si cam 4 de oameni de 50 de ani nu ar trai azi la oras, ci la sat, fara regulile comunismului. Fara apa curenta. Fara curent electric. Fara minimele obiceiuri ale vietii urbane, atat cat le-avem. Tema favorita a blogosferei e sa se planga de ruralitatea convivilor in diverse orase, ei bine, fara formativul comunismului nici macar nu s-ar fi plans problema. Motivul pentru care ne plangem noi azi ca o puta de noua toli jumate n-are zece toli si-un sfert e ca 45 de ani au fost ocupati cu formarea alor noua toli.
Populatia nu consuma suficient peste (nici azi n-o face), asa incat s-a dat regula sa se serveasca peste la restaurant. Formativ. Sa-i vezi pe desteptii de romani cum nu mancau ei pestele ca sa demonstreze. Modificarea retetei mezelurilor ca sa includa soia a fost tot formativa, si tot spre binele lumii, care "voi n-ati mancat salam cu soia". Iote ca acum cumpara soia de bunavoie, si e chiar mai scumpa decat carnea.
Am un prieten care lucra la Kandia, si stateam la o poveste intr-o zi, razand de prostia omeneasca. Veneau ordine sa bage fulgi de porumb in ciocolata, sa vezi acolo jale si disperare, cum e posibil asa ceva. Azi sunt rafturi intregi de fulgi de porumb in ciocolata, cumpara lumea la ei in disperare.
Asta-i formativul obligativitatii, Andule draga, si nu functioneaza. Nu din alta cauza decat pentru ca totalitarismul e sfarsitul jocului.
Tuesday, 16 June 2009
Pi nici eu nu faceam apologia obligativitatii ca metoda unica de educare - ba chiar sunt primul care sa afirme ca daca e folosita de una singura e extrem de ineficienta, indiferent ca-i vorba de educarea unui individ sau a unui grup mai mic sau mai mare . Si sunt de acord ca persuasiunea prin exemplu (modelare sociala) e un instrument cu virtuti indiscutabile. Nici nu negam ca fiecare forma de organizare sau miscare sociala trebuie sutinuta la un nivel micro. Ce spuneam e ca asta nu merge intotdeauna si ca adesea e nevoie si de impunerea educatiei. Ca poti sa asemeni ce faceau comunistii cu obligativitatea votului, e adevarat, poti. Numa ca nu-i musai sa fie justificata comparatia. Orice fel de conduita impusa poate fi comparata, in principiu, cu oricare alta conduita obligatorie. Da nu-i musai ca-s la fel situatiile.
Poate ma repet, valenta gestului e data de contex, nu de formularea abstracta a principiului dupa care faci educarea. Conteaza mult ce si cum incerci sa obtii.
Daca nu mananci legumele, nu primesti desert.
Daca nu mananci legumele, primesti o bataie.
In principiu, pana ajungi tu sa pricepi ca tre sa mananci legumele, eu am sa te oblig. In principiu, daca nu le mananci te pedepsesc. In practica si specificand contextul, una e sa iei palme peste cap, alta e sa nu primesti un desert.
Daca nu iti faci temele, te privez de tabara la Navodari.
Daca nu iesi cu colectivu la cartofi, te privez de libertate.
Din nou, la nivel formal, se poate argumenta ca amandoua sunt incercari de a educa fortat. Dar datele specifice sunt foarte diferite.
E foarte drept ca sfarsitul jocului, ca-i inspre dreapta, ca-i inspre stanga, e intodeauna totalitarismul. Asa ca, intr-adevar, nu trebuie dusa obligativitatea pana in panzele albe. Cu nimic nu-i bine sa exagerezi. Dar uneori, crede-ma, e foarte necesar sa fortezi oamenii sa faca anumite chestii. Daca ii lasi de capul lor, vai de capul tau, ca sa zic asa.
Eu unul vad zi de zi, la foarte multe niveluri, cum functioneaza educarea fortata. In firme, in institutii, pe strada si la scola, in fabrici si acasa la fiecare. E plina societatea de restrictii, indatoriri, responsabilitati, indicatii - mai mult sau mai putin pretioase si mai mult sau mai putin obligatorii. Si multe, foarte multe, nu-s nici liber acceptate si nici intelese; nu resorturile interne duc la respectarea lor. Sunt doar respectate, in functie (mai ales) de puterea forului care le impune de a le si implementa.
Ei, dar prea ma intind. In rezumat, nu fac apologia obligativitatii ca metoda de educare fortata a maselor. Spun doar ca poate reprezenta un instrument complementar in procese formative in general, si e recomandata folosirea lui alaturi de alte metode. Folosirea lui nu e musai sa implice, automat, totalitarismul. Nu mi se pare ca obligatia de a te duce la vot e egala cu obligatia de a merge la al 13-lea congres si a aplauda frenetic conducatorul iubit, fiindca ele (aceste obligativitati) au obiecte si metode de impunere foarte diferite.
Tuesday, 16 June 2009
Hm, ma gandeam ca exista o serie de lucruri care pot fi spuse contra obligativitatii votului la noi, dar tin de un alt nivel de argumentare, nu de dezbaterea aspectului totalitar... Hehe, cine stie, poate ca postul si comentariile aferente ma vor determina sa citesc mai multe despre tema asta. Iaca, din punct de vedere strict personal, si plus valoarea blogosferei. Kudos!
Tuesday, 16 June 2009
Stiti de ce isi ling cainii (si alte animale) organele genitale? Pentru ca pot.
In principiu, la fel functioneaza si statul. Daca poate impune ceva, atunci va impune. Dar asta e treaba statului, nu a celor care (pretind ca) reprezinta societatea civila, de care vorbeam mai deunazi ca s-a mutat pe bloguri.
Statul exista si functioneaza pe baza unor restrictii impuse indivizilor pe care-i "administreaza". Eu cred ca orice stat (democratic sau totalitar) are tendinta de a reglementa orice. Gradul de "reglementare" al unei societati depinde de limitele tehnologice la un moment dat pe de o parte, si de acordul sau opozitia cetatenilor fata de anumite restrictii pe de alta. Cum dezvoltarea tehnologica ofera statului o capacitate de control din ce in ce mai mare, sarcina ce revine societatii civile, de a contrabalansa aceasta tendinta, devine din ce in ce mai dificila.
Tuesday, 16 June 2009
@Andu E adevarat ce zici, ca orice doua chestii obligatorii pot fi comparate, dar nu sunt neaparat comesurabile. Nu neg. Pe de cealalta parte, istoria dreptului are consemnata expresia "fructe ale unui pom otravit". Nu zic ca pot acum sa ma apuc sa demonstrez daca e sau nu e "tot aia". In lipsa de resurse pentru a discerne, ne vom folosi de modelele experientei, istoriei. Mie imi par inedibile propunerile respective, pe teoria fructelor unui pom otravit.
Povestea despre copii si legume survine din doua greseli, dupa parerea mea. In primul rand, a spune ca o societate, sau un grup de oameni "sunt ca niste copii" e a comite un abuz logic mult mai grav decat cel comis de mine mai sus, cu fructele. Copilul se gaseste intr-un punct al unui clar dovedit si bine documentat parcurs evolutiv. Faptul ca ei cresc nu este discutabil. Ca pe un asemenea substrat, anumite abordari pot da bune rezultate, nu inseamna in nici un fel ca ele-s aplicabile unor lucruri care nu cresc, cum sunt de exemplu statele sau societatile. E o metafora dulce, dar absolut literara, a gandi societatea in atari termeni.
In al doilea rand, eu cunosc oameni care nu mananca mazare, nu neaparat pentru ca nu le place, ci pentru ca au avut "bad experiences" in copilarie in legatura cu mazarea. Asa ca, virtutile educative ale obligatiei nu sunt nici macar asa de bine stabilite cum teoria respectiva incearca sa pretinda.
Nu stiu daca-ti place teoria programarii masinilor numerice, dar banuiesc ca da. Regula acolo este 0,1, infinit. Ori nu se face, ori se face doar o data, ori se face de oricate ori. Cum reusesti sa n-o duci pana in panzele albe ? Pe ce, unde si de ce te opresti ? Ca-n rest nu neg ca poate fi utila, dar as sugera ca daca vrei sa folosesti o masinarie pe care n-o stii opri, poate ar trebui sa mai astepti cu pornirea ?
Mi se pare important sa subliniez ca eu nu spun ca obligativitatea votului ar fi egala cu congresul al 13-lea. Eu spun doar ca sunt de acelasi tip, de aceeasi sorginte, tot asa cum lupul si cainele nu-s identici, da's de-un sange. Si-acum, de unde stii tu ca nu DUC inspre acelasi lucru ? De unde stii tu ca nu poate lasa cainele lupoaica gravida ? Si ce iese de-acolo, soareci mananca, ca sa ma exprim astfel.
Vezi, de-aia-mi place mie blogingul. Mai schimbi o vorba.
@adi Cred ca foarte bine zici, statul e un fel de mucegai, care se intinde in toate locurile umede (tehnologie) de unde nu-l scoate afara nimeni (societate civila).
Tuesday, 16 June 2009
N-am citit articolul lui Plesu, dar am sa-l, cand voi avea mai mult timp. E clar ca omu' se hraneste cu ciocolata mortala inainte de a scrie :)
Nu sustin obligativitatea votului, dar n-o vad nici ca ceva comunist. O oarecare legatura exista insa, cum ar fi ca Plesu-i un barbos.
MI-ar fi placut sa nu fiu de-acord cu tine mai adanc, s-avem ce dezbate, dar nu poci, din pacate.
Tuesday, 16 June 2009
Las' ca-ti vine si tie vremea :D
Tuesday, 16 June 2009
Dar Mircea, n-am vrut sa spun ca societatea "e ca niste copii". Am luat si eu un exemplu ca sa ilustrez doua situatii foarte diferite dar care formal, daca impingi abstractizarea prea departe, pot suna identic si la fel. Iar eu cu asta am ce am - ca nu conteaza numai cum suna ceva formal, ci si detaliile.
Ca pedeapsa nu-i cel mai bun mod de a invata pe cineva ceva, asta e foarte bine documentat, cel putin in teoriile serioase, dar nici asta nu-i subiectul discutiei.
Masinile numerice sunt foarte faine, da' noi suntem ceva mai analogici. Deocamdata :]
Uite ma gandeam de exemplu la controlul armelor (ca e de-un sange cu cele in discutie).
Multi americani percep inregistrarea armelor ca fiind o incalcare a drepturilor la propritate si intimitate personala - sargumenteaza ca statul, agentii federali, ar putea sa-i supravegheze, controleze si hartuiasca pe cei care detin arme. Cu toate astea canadienii, englezii, multi din EU traiesc destul de confortabil si cu rate ale crimelor prin impuscare mult mai mici sub (si datorita) unor masuri din astea care le incalca drepturile personale.
Am impresia ca nu ma fac inteles foarte bine. Mi s-a parut ca temeiul nemultumirii tale fata de impunerea obligativitatii votului (aspectul totalitarist al chestiunii) se bazeaza pe o exagerare. Ca si cum eu m-as apuca acuma sa te acuz ca esti anarhist fiindca deduc din ce zici mai sus ca refuzi amestecul statului in treburile urbei. De aia nu pot respinge ce zicea Plesu bazandu-ma pe argumentatia ta. Trebuie sa ma gandesc la altceva ce i se poate imputa ideii.
@ Adi: Pai intocmai. Stii de ce? Ca-i facut din oameni. Care daca-s lasati de capul lor, tind sa sara calul. De aia e bine sa ai o "societae civila", niste oameni cu simt civic dezvoltat, ca sa VOTEZE cine, ce si cum face.
E foarte importanta atentia mereu treaza fata de ce fac alesii nostrii. Din punctul meu de vedere, ii votez o data, ii investesc cu increderea mea dar asta pana la introducerea votului in urna. Pe urma, cat tine mandatul lor, din partea mea nu au decat o suspiciune, in cel mai fericit caz binevoitoare.
Si prin asta raspund si lui Mircea care intreba mai sus cum ma asigur ca se opreste masinaria unde trebuie - exersandu-ne, cat mai multi dintre noi, vigilenta. Eventual pe blog.
___________________
E momentul sa fac o marturisire - n-am votat. Stati numa ghinisor, nu dati cu pietre - mi-am pierdut buletinul. Uite, sunt curios ce s-ar fi intamplat daca era obligatoriu votul si eu nu aveam buletin? Sau poate ca nu ma simteam bine, lovit fiind de vreo gripa. Duceam oare motivare de la dispensar?
Tuesday, 16 June 2009
Banuiesc ca problema se transeaza pe liniile criteriilor pe care decizi sa le aplici. Daca problema in discutie e traiul confortabil, si anume, daca se va putea sau nu se va putea trai confortabil cu votul obligatoriu, raspunsul e evident : se va putea trai foarte confortabil. Tot asa de confortabil s-a putut trai si-n comunism, si se poate trai si la zoo. Cu conditia ca problema libertatii sa nu fie parte a confortului cela. Poti constata experimental ca unii oameni au trait mai confortabil decat altii in "obsedantul deceniu", de parigzamplu.
Tuesday, 16 June 2009
@Andu: Binenteles ca votul LIBER exprimat reprezinta o manifestare a spiritului civic (dar nu singura!). Dar obligativitatea votului nu implica in mod automat o crestere spontana a civismului celor ce voteaza. Dimpotriva, s-ar putea sa asistam la o diluare a acestuia. Multi dintre cei ce vor fi obligati sa voteze, vor privi votul ca pe o corvoada, nicidecum ca pe un drept. Cam asta se intampla in comunism.
Deasemenea, cei care mai inainte votau "din spirit civic" ar putea (din acelasi motiv) sa protesteze prin absenteism in cazul votului obligatoriu.
Tuesday, 16 June 2009
Ditto.
Cu alte cuvinte, o tara saraca nu devine mai putin saraca daca da o lege care interzice saracia, si nici SU n-are mai putini someri daca a schimbat modul de raportare statistica, sau mai putini oameni fara adapost daca nu le mai zice homeless, le zice roof-challenged sau cum le-o fi zicand luna asta.
Tuesday, 16 June 2009
@ Mircea, comentariu 16 - na poftim, unde dau si unde crapa. Asta voiam eu sa spun cu controlul armelor? Poate trebuia sa pun in ghilimele "incalcarea drepturilor personale" ale canadienilor si englezilor?...
@ Adi (17) & Mircea (18) - Aha, uite ca se schimba incet incet firul discutiei - iar dezbaterea daca o astfel de masura ar fi eficienta sau nu e chiar mai interesanta... Ca tot nu cred ca e dovada a unui spirit socialist/totalitar la Plesu (o fi altele poate). Si in continuare nu cred ca, plecand de la formularea in principiu a chestiunii, obligativitatea votului e o masura totalitara.
Ca e posibil (chiar probabil?) sa nu fie eficienta, aia da, ma bate si pe mine gandu' asa cum ziceam in comentariul numaru' 10.
Eu depun armele ca e tarziu iar maine, cine stie, or fi alte posturi de comentat.
Tuesday, 16 June 2009
Hehe mei, eu de unde sa stiu ce vroiai tu sa zici ? Faptul ca englejii n-au dreptul la arme, si americanii il au, ii face pe engleji mai oi, si pe americani mai putin oi, pe tema asta restransa. Ca-i confortabil sa fi oaie, aia e, ori ar trebui sa fie, alta discutie.
Da' io unu' nu poci ca sa pricep cum si de ce negi tu faptul simplu, ca omu' ce vrea sa faca cu forta, si nu percepe diferenta intre vrut si putut la cele ce tin de forta e fix si strict totalitar.
Tuesday, 16 June 2009
obligativitatea votului mie'mi pare o forma de supunere absoluta, ceva ca intr'o poveste cu zmei si balauri, cu cine tii ? Daca alegi balaurul risti sa'ti pierzi capul, daca alegi zmeul risti sa'ti taie gatul cu palosul ;) ...
oare, oare ce sa fie ?
vreau o alta romanie,
fara smecheri si hotie,
fara eba si prostie !
HOUGH !
Tuesday, 16 June 2009
apropo de obligativitatea votului si regimuri totalitare: vietnamezii or descoperitara ca unii pasageri triseaza scannerele de febra din aeroport luand pastile antifebrile
Wednesday, 17 June 2009
@ByREV Hough ?
@zamolxis Tipica pentru mintea totalitara este aceasta atitudine auto-centralizanta. Vezi doamne, oamenii ce au febra nu iau pastile anti febra pentru ca ei au febra, ci ca sa le triseze prostalailor scaunele. Hop-si-asa.
Wednesday, 17 June 2009
Hough - ceva de genu "couldn't care less" , o expresie des intalnita in cartile lui Karl May (winnetou, old shatterhand ... vestul salbatic, aventura, etc...)
Wednesday, 17 June 2009
@ ByREV: Iuf Iuf! Daca-i vorba de "Howgh!" eu stiam ca are cu totul alt sens. Fie "Salutari!" (Greetings, Hello, what have you), fie "Am zis!" "Asta-i tot ce aveam de spus!" "Asa sa ramana cele spuse!". Adica departe de "mi se rupe". Da poate nu imi amintesc eu bine. Oricum, Howgh! :D
Wednesday, 17 June 2009
iuf iuf era o expresie spusa de indieni ;) iar traducerea "Am zis" sau "Atat am avut de zis" se datoreaza celui/celor car au tradus in limba romana insa din cate am inteles eu ulterior , nu e chiar un simplu "AM ZIS" ... ci este ceva mai complex:
"Atat am avut de spus, nu ma interseaza daca cineva are o alta opinie, pentru ca sunt convins ca e asa cum am spus si nu altfel - PUNCT".
IN general expresia verbala era urmata si de o anumita atitudine din care se intelege sensul :)
Wednesday, 17 June 2009
Evident, primul lucru care-mi da prin cap afland aceste interesante chestiuni e combinatia cu foarte fertila limba romana, in expresii precum iufu' matii.
Friday, 19 June 2009
iufu’ matii. :D cumva trebuia sa ma faci sa rad :) !!
Friday, 19 June 2009
Asa-i de haios sa vezi ca astazi s-au prins si Adrian Georgescu si Gandul si destui diversi de chestii discutate aici cu aproape o saptamana in urma.
Friday, 19 June 2009
Pai nu-i nici Trilema pentru oricine, vezi tu.
Saturday, 20 June 2009
Na, inca o pana in palaria lui Cosasu :D
Sunday, 12 July 2009
Cine coabiteaza indelung cu dracu' sfarseste prin a fi facut de ras de dracu,
tocmai cand credea ca dracu',gata e incalecat.
Cand lumea denunta unilateral pactul cu dracu',A.Plesu se gandea sa-l faca.
Nu numai ca l-a facut, dar si-a executat si obligatiile, ocupand de 20 de ani
functii decorative,ca mos Sadovenu,candva,ca sa ne spuna,invers,ca lumina vine de la apus,desi ea,lumina,vine de unde vrea.
Amu' cugeta la votul obligatoriu, adica:
1.listele electorale inainte si dupa votare ajung la SRI;
2.printr-un sondaj dupa criterii obscure maine dimineata sunt chemat la
militie, unde cu stirea procurorului, sunt tinut 24 de ore ;
3.daca fac gat, procurorul emite ordonanta, sa acopere militia ;
4.daca fac scandal, voi fi batut bine de haidamaci bine hraniti din bani publici ;
5.doctorii vor refuza sa ma consulte, sa ma ingrijeasca, sa-mi elibereze un certificat medico-legal ;
6.si altii, mai ales tineri ,vor pati ca mine, dar nu vom sti unul de altul, nu ne com cunoaste intre noi , iar de vom reclama, de vom scrie, sunt nebuni, se va spune, clasati reclamatiile ;
7. ca din intamplare, va aparea un cetatean statuar, un balzac de balta,
sa ma invete ce-i aia cetate. Piei Satana !
Monday, 20 July 2009
Zici tu ceva unu'le draga. S-a mai vazut scenariul ala desfasurat sub soare.
Wednesday, 11 November 2009
Recitind articolul si comentariile dupa iata, jumatate de an, am asa un fior... vai ce fecior am fost-odata.