Guvernul Federal si Neantul.

Este in principiu posibil ca organizarea statala curenta a Statelor Unite ale Americii sa nu mai supravietuiasca un cincinal. Aceasta afirmatie este o banalitate - orice este "in principiu" posibil, nu-i asa - dar si banalitatile is au momentele lor de glorie, in general, la scurta vreme dupa ce lumea se hotaraste sa le ignore.

In fapt, "the government" se coace sub presiune din 2001, si presiunea tot creste. Prima criza majora, din care SU nu-si vor reveni probabil timp de 2-3 generatii, distrugerea World Trade Center nu este in general corect inteleasa.

Au murit acolo mai bine de doua mii de oameni, dar nu orice oameni. Nu toti oamenii sunt egal de importanti pentru bunastarea tarii lor, si vom fi mai aproape de adevar spunand ca au murit acolo o buna parte din oamenii ce contau. Razboiul in vremurile noastre nu se mai duce cu tancuri si avioane, astea sunt instrumente pastrate pentru "backward compatibility" cu state ramase in urma civilizatiei, bune pentru show-uri de stiri de televiziune si bombardarea trogloditilor.

Razboiul in vremurile noastre se duce cu bani si alte reprezentari abstracte, si in World Trade Center se aflau concentrati fizic o buna parte din cei ce intelegeau mersul acestor mecanisme. Ei au murit, si prin moartea lor, Statele Unite s-au trezit intr-o pozitie de o vulnerabilitate fara precedent. A nu mai avea cine sa te apere pe bursa, a nu mai avea cine sa te apere in razboiul pietelor si capitalurilor, e echivalentul a deveni, peste noapte, sugar. Poti avea sase masini in garaj, si o debara plina de pusti si pistoale. Ce poate face un sugar cu ele ?

Radacinile crizei actuale pot fi cautate aici : daca o cantitate anumita de intelegere, know-how, experienta, cum vreti sa numiti chestiunea, administreaza o cantitate anumita de bani, reducand intelepciunea respectiva cu un ordin de marime, ce credeti ca se va intampla cu banii ? In fond, banii urmeaza inteligenta, peste tot si intotdeauna. Din acest punct de vedere, Al-Quaeda a castigat razboiul dintr-o singura lovitura, si chiar daca este eliminata in totalitate, situatia nu se mai poate repara. La ce serveste sa omori scorpionul ce te-a intepat deja ? Vei muri, oricum.

In 2003, razboiul din Iraq, angajat de un presedinte lalau si incompetent, condus de generali bine intentionati dar nu intotdeauna priceputi pe masura sarcinii enorme ce li s-a pus in brate, lipsiti de scoala experientei, si traind din amintirile razboaielor vechi de zeci de ani a livrat o un al doilea soc sistemic semnificativ.

Catastrofica administrare economica a razboiului, in care sume uriase, de ordinul zecilor de miliarde, au disparut pur si simplu fara urma, in conturile gigantilor non-economici de sorginte politica precum Bechtel, un fel de Becali de Washington, proasta aplicare a legilor, ajungand sa izoleze de facto SU in diplomatia internationala, stupiditati si greseli de tot felul, suficiente cat sa livreze cetateanului de acasa solide lovituri in ideea sa despre ce este si cu ce se ocupa tara lui, toate acestea au lasat urme.

In 2005, catastrofa uraganului Katrina, care a distrus un oras vechi si frumos, o pierdere in Statele Unite de magnitudinea pierderii unei Florente sau Viene aici la noi, la care guvernul a raspuns slab si a fost perceput ca inadecvat, produce inca efecte vizibile chiar si astazi.

In 2007, nenorocirea spargerii besicii imobiliare, paleativul pentru crestere imobiliara gasit de inlocuitorii mai stupizei si mai nexeperimentati ai mortilor din 2001, o criza in sine netratabila altfel decat o afta, prin rabdare, a adaugat exact atata presiune cat era necesar pentru a aduce infrastructura financiara a Statelor Unite in stare critica. Toate bugetele erau deja intinse, de la asigurari sociale si invatamant federal pana la bugetele oraselor si statelor in general, cu unele aflate in situatii absolut nerecuperabile precum California, de exemplu.

In 2009, gresala alegerii unui presedinte de televizor, fara merite, experienta (si posibil fara multa inteligenta), explicabila poate prin lipsa de alternativa, dar nociva indiferent, incapabil in principiu sa rezolve macar una din numeroasele probleme fundamentale care stau, fiecare in parte, gata sa imburde intregul esafodaj, incapabil in particular sa rezolve ceva, orice, anume, un lucru, oricare ar fi el a contribuit, cred eu, sigilarii scriituri de incheiere a acestui experiment neintentionat care a fost guvernul federal al Statelor Unite.

Privim deja cum aproape jumatate din statele ce formeaza uniunea refuza ajutorul de criza al guvernului federal, pregatindu-si sa-si reafirme formal independenta (care nu a fost, in fapt, niciodata formal cedata nimanui), pentru a evita datoriile de zeci de mii de miliarde de dolari acumulate de acest guvern federal, in numele lui si al lor, si al fiecarui cetatean de asemenea.

Privim deja al n-lea asasinat al politiei, comis cu sange rece mai degraba din frica decat din disperarea de a mentine ordinea, ultimul dintre ele un negru (dar bineinteles) care chipurile ar fi deschis focul impotriva politistilor in Oakland, CA, aflandu-se apoi la o interogare mai amanuntita a supravietuitorilor (adica, a politistilor) ca lucrurile nu stateau deloc asa. Un singur astfel de asasinat a produs un fel de rebeliune in California nu cu multi ani in urma, mai mare ca dimensiune decat Timisoara in 1989, si aceasta iarna numaram deja 6. Vara fa fi fara indoiala interesanta in Oakland.

Mai poate face cineva ceva ? Nu cred. Vom vedea.