Doua atitudini.

Friday, 17 April, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Am observat, interactionand cu oamenii care au bunavointa de-a petrece un minut sau cateva scriind un rand sau mai multe randuri in cutiuta aceea umila dar eterna, cu nume, adresa, comentariu (multumesc, apropo:) doua atitudini care mi-au dat de gandit.

Prima este a omului care nu-i de acord cu mine. Se vede limpede, implicit si adeseori explicit, meta-problema moderarii. Adica, omul se gandeste pe de o parte ce sa scrie, si pe de alta, daca o sa-l sterg.

A doua este a omului cu care nu-s de acord eu, adica el scrisese ceva, si eu am raspuns nefiind de acord, in vre-un punct sau mai multe (sau in toate, imi iese si asta uneori). Omul raspunde, daca nu cu teama, cel putin cu o strangere, pe jumatate convins ca va fi batjocorit si huiduit pur si simplu pentru motivul ca nu-i la el acasa, ci in vizita.

Dupa o vreme, se lamureste cum merge treaba pe aici si-i trece, dar mie mi-e rusine, va spun drept, de amandoua aceste atitudini. Nu zic ca-s nejustificate. Sunt, si de-aia mi-e rusine. Intr-o blogosfera condusa pe principiul, ori ma lauzi ori te omor, oamenii au capatat reflexe de animale haituite. Mi-e rusine.

N-am pretentia sa fiu laudat. N-am pretentia sa fiti de acord cu mine, n-am nici macar pretentia sa scrieti in vre-un fel anume, il citesc pe ghost cu tot cu patratelele ț care fac lectura dificila. Atata vreme cat aveti ceva de spus, comentariul dumneavoastra e in siguranta pe Trilema.

I-am mai luat pe unii la misto, le-am mai dat teme de casa altora, nu spun ca voi permite orice si dam carma peste bord. Dar nu ma vad prea curand stergand pe cineva pentru ca mi-a gasit o gaura intr-un rationament. Din contra, subscriu la judecata lui Socrate, ca e mai avantajos sa-ti ridice cineva o caramida din spate, decat tu lui.

Am avut mare incredere in comentatorii acestui blog, incredre care fiindu-mi confirmata si intarita prin experienta, s-a transformat in respect. Asa ca, scrieti fara frica, n-aveti a va teme de prostia mea.

Category: Meta psihoza
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

40 Responses

  1. Pe mine m-ai convins definitiv ca "n-avem a ne teme" citind cam un sfert din ASYLUM (de ce numai atat? recunosc sincer ca prefer cartile de hartie; intr-o zi voi fi citit si restul de 75%)
    Sarbatori frumoase!

  2. (Aici mergea un raspund in grup de fangirls gen ''Mirceaaaa'' !)

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    @Dan Stiu ce zici, quod et ego... Poate va primi o a doua editie intr-o zi.

    @krossfire Haremu-mi iti multumeste printr-un sincer kroooossss din piepturi tinere ca unul.

  4. Paşte Fericit, dragă domnule, onorat de întâlnirea în această lume a blogurilor...

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    Paste Fericit si site, si tuturor celorlalti.

  6. In anul I gagicile din grupa mea faceau chestii de genul cu ''Krossy'' :)

  7. Mai baga un strop de interactivitate in articole. ;)

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    Ce barbat erai odata :D

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    @Catalin : Stii bancu cu , ei hai, decat sa-l stric, ti-l zic :

    Unu merge la lucru in jormania, fara nevasta, si dupa doua saptamani nu mai putea fara ceva molatec si caldut, asa ca se duce la bordel. Matroana il intreaba cat are, asta saracu, muncitor cu ziua deh, 50 de marci. Femeia se uita la el cu mila, si-l trimite in camera 44.

    Acolo inauntru penumbra, bajbaie, gaseste una intinsa pe pat, isi face treaba, pleaca multumit.

    De la o vreme isi facuse obicei, tot la o saptamana-doua, pac la bordel, pac la 44. Decat ca intr-o zi, chiar in timp ce gata, il scupia asta in ochi, asa, sec. Merge omul cam nemultumit la patroana si i se plange, ca uite, el tocmai era in spasmele facerii si aia il scuipa fara rusine. La care matroana cheama pe un bodygard mai solid :

    "Ia schimbati cadavrul din 44 ca s-o umplut."

    Un sa mai bag mei ? :D

  10. Bibliotecaru`s avatar
    10
    Bibliotecaru 
    Saturday, 18 April 2009

    :)
    Dar cu mine eşti de acord?

  11. Mircea Popescu`s avatar
    11
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    Asa, pe ne-ve ?

  12. Nu stiu si nu stiu cum, ca nu prea s-ar potrivi cu stilul tau.
    Si mie mi-au mai disparut din comentatori, dar nu-i bai, eu scriu in continuare. :)

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    Pai mie nu mi-au disparut, mie mi-au aparut. Da cum zici, nu-i bai, scriu in continuare.

  14. Mă apuc să scriu fără frică...

  15. Bibliotecaru`s avatar
    15
    Bibliotecaru 
    Saturday, 18 April 2009

    :)
    Păi credeam că nu mai contează adevăratul mesaj... observ că totul este într-o veşnică gravitaţie egocentrică.

    Am observat, interactionand cu oamenii care au bunavointa de-a petrece un minut sau cateva scriind un rand sau mai multe randuri in cutiuta aceea umila dar eterna, cu nume, adresa, comentariu (multumesc, apropo:) doua atitudini care mi-au dat de gandit.

    Prima este a omului care nu-i de acord cu mine. Se vede limpede, implicit si adeseori explicit, meta-problema moderarii. Adica, omul se gandeste pe de o parte ce sa scrie, si pe de alta, daca o sa-l sterg.

    A doua este a omului cu care nu-s de acord eu, adica el scrisese ceva, si eu am raspuns nefiind de acord, in vre-un punct sau mai multe (sau in toate, imi iese si asta uneori). Omul raspunde, daca nu cu teama, cel putin cu o strangere, pe jumatate convins ca va fi batjocorit si huiduit pur si simplu pentru motivul ca nu-i la el acasa, ci in vizita.

    Dupa o vreme, se lamureste cum merge treaba pe aici si-i trece, dar mie mi-e rusine, va spun drept, de amandoua aceste atitudini. Nu zic ca-s nejustificate. Sunt, si de-aia mi-e rusine. Intr-o blogosfera condusa pe principiul, ori ma lauzi ori te omor, oamenii au capatat reflexe de animale haituite. Mi-e rusine.

    N-am pretentia sa fiu laudat. ... şi aşa mai departe.

    "Asa ca, scrieti fara frica, n-aveti a va teme de prostia mea."
    sună la fel de bine ca...
    "Ceea ce scrieţi contează în măsura în care aprob eu."

    :)

    În concluzie, îmi repet întrebarea, de data aceasta "pe văzutelea"...
    Cu mine eşti de acord?

  16. Mircea Popescu`s avatar
    16
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    Pai, ca postul asta-i intr-o gravitatie egocentrica, da, sunt.

    Ca totul ar fi, adica, intregul univers, nu-s.

    Ca totul ar fi, adica, toata Trilema, iar nu-s.

    Deci asa, pe jumate, sunt. Pe jumate nu-s.

    Cu ultima chiar nu-s de acord, si deloc. Arata tu cum a zice "scrieti fara frica, n-aveti a va teme de prostia mea" e totuna cu “Ceea ce scrieţi contează în măsura în care aprob eu.”

  17. Asta e foarte bine. Dar banuiesc ca ai avut comentatori mai vechi care s-au retras intre timp.

  18. Bibliotecaru`s avatar
    18
    Bibliotecaru 
    Saturday, 18 April 2009

    :)
    Şi eu care credeam că am rostul Sfântul Arhanghel Gabriel care îndeamnă la revelaţia reflecţiei interioare!
    Încearcă, pentru o clipă să faci rapid o listă cu tot ce cunoşti. Când această listă va fi completă sau când vei obosi în căutare... încearcă să vezi câte din aceste lucruri sunt descoperite de tine şi câte sunt învăţate de la profesori, de la familie, de la societate...

    Dacă vei observa ca de la tine nu este mare lucru... vei descoperii egocentrismul. :D

    Nu cunoşti dacă universul este cu adevărat suspendat acolo sus într-o nemişcare a mişcării, cunoşti doar ce ţi-au spus ceilalţi că ar fi acolo. Se prea poate ca toate să fie de fapt pentru tine, şi această lume, şi acest blog, şi eu, şi ceilalţi care comentează... toate menite revelaţiei...

  19. Mircea Popescu`s avatar
    19
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    @Bibliotecaru Se intampla totusi ca e o naivitate stupida sa zici ca eu ori altul cunoaste pentru ca i s-ar fi spus. Nu rezulta cunoastere, ci supunere, din a accepta ce se spune. Cunoasterea rezulta din cercetare. Atlfel se numeau cupunere si sersetare, reciproc.

    Deci, tot ce stiu, stiu pentru c-am cercetat, uneori natura nuda, alteori spusa altora, pe cat posibil asta din urma nu exclusiv.

    @Catalin Dara. Ce-i vesnic pe lume.

  20. Bibliotecaru`s avatar
    20
    Bibliotecaru 
    Saturday, 18 April 2009

    :)
    Veşnic(ă) pe lume este energia...

    Dacă cineva te învaţă că 1+1=2 şi 2+2=4, poţi cerceta singur că 4+1=5... dar practic "cercetarea" este dedusă din ce ai învăţat. Omul, fără învăţătura societăţii, ar fi un banal animal. Izolând un nou născut, fără contact cu exteriorul, se obţine cel mult un fel de maimuţă (poate nici atât). Modelul social uman dă individului specificul uman.

    Nu e de mirare că sfinţenia, asceza... se obţine ca pustnic, în pustie, meditaţie, departe de acţiunea societăţii.

  21. Mircea Popescu`s avatar
    21
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    Iti incurci notiunile. Algebra elementara este o notatie, a invata ca 1+1=2 nu e diferit de a invata ca "a invata" inseamna a invata. Deci practic, cercetarea nu este dedusa din ce ti s-a spus, ci doar exprimata in ceea ce ti s-a spus. Altfel, ea este dedusa din ceea ce ai invatat, ca rezultat al cercetarilor precedente.

    Izoland un nou-nascut fara contact cu exteriorul se obtine un individ incapabil sa se exprime, prin lipsa contactului social, si incapabil sa gandeasca, prin lipsa antrenamentului. Izolandu-te pe tine intr-o bila de 1 metru diametru pentru o vreme, vom obtine un om cu scheletul diform, dar asta nu demonstreaza importanta societatii pentru dezvoltarea normala a scheletului.

    Copii crescuti fara contact cu societatea, dar in contact cu obiectele, nu se pot exprima, dar pot gandi, si pot invata ulterior limbajul.

    Ce treaba are sfintenia cu povestea asta, mai explici tu intr-un comentariu viitor.

  22. Bibliotecaru`s avatar
    22
    Bibliotecaru 
    Saturday, 18 April 2009

    :)
    Adicălea asta înseamnă 1+1=2?
    Eu credeam că 1 înseamnă o reprezentare abstractă a unui număr, la fel şi 2, semnul plus este un operator... şi aşa mai departe. Să înveţi 1+1=2, înseamnă nu să repeţi asta, pentru că atunci nu mai ai ce cerceta, ci să înţelegi matematica.

    Să facem aşa... spune-mi un lucru nou (o concluzie nouă) pe care îl poţi obţine fără să te foloseşti de noţiunile pe care le-ai învăţat social că aşa sunt (şi nu altfel).

  23. Mircea Popescu`s avatar
    23
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    Si 1 fiind o reprezentare, si + fiind tot o reprezentare, si = la fel, ce obiectie ai in a spune ca tu arati o reprezentare si te dai rotund in jurul ei ca si cum ar fi o esenta ? Si cand zic ca sa preiei o reprezentare nu-i tot una cu a cunoaste ceva, ce te faci ca esti surd ?

    Si pe urma, cand clar iti spun ca nu poti reprezenta decat intr-un sistem de reprezentari, care n-au a face cu cunoasterea, ci cu reprezentarea, de ce vii sa ceri o reprezentare a unei cunoasteri care sa nu fie reprezentata ?

    Adica, te-am inteles, smecheriile astea merg la fate prin biblioteca, bravo, bucura-te de ele, dar daca-ti spun limpede si deslusit ca io nu-s, la ce insisti ?

  24. Bibliotecaru`s avatar
    24
    Bibliotecaru 
    Saturday, 18 April 2009

    :)
    Bună asta cu fetele în bibliotecă... prima dată am citit pe repede şi înţelesesem discotecă...

    Reprezentarea este cheia umanităţi, gândirea abstractă. Nu poate exista logica şi raportarea inter-elementară fără abstract.

    Nu poţi studia şi cerceta şi inova matematica dacă nu cunoşti ce este ea, nu poţi face medicina mai departe de băgarea degetului în gură când te tai dacă nu cunoşti nici o noţiune de medicină, nu-ţi poţi exercita credinţa în Dumnezeu dacă nu-ţi spune nimeni că Dumnezeu există... Nu poţi face nimic "omeneşte" dacă societatea umană nu-ţi stabileşte abstractismul construcţiei logice.

    Dacă nu înţelegi măcar atâta lucru, poate îmi pierd timpul şi trebuie să mă întorc la "fetele din bibliotecă"... :)
    Poate că eşti însă prea fraged pentru o asemenea înţelegere, mai trebuie să treacă 20 sau 30 de ani... Până atunci vei uita această conversaţie şi eu nu voi mai fi acolo să ţi-o amintesc.

  25. Mircea Popescu`s avatar
    25
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    Tu ai observat ca incepi nesmintit cu-n zambet ? Asa ti-i felul ?

    Reprezentarea si abstractizarea nu sunt identice notional. Raportul in care stau e similar raportului in care sta planul unei case cu desenul planului casei respective.

    In rest, te invarti in acelasi cerc. Nu poti contribui formal matematicii asteia care este, decat in masura in care o cunosti formal, dar tu poti descoperi matematica in principiu, si eventual chiar exprima, intr-un limbaj care eventual tradus sa constituie o valoare pentru matematica asta a noastra. Grecii sunt un excelent exemplu pe tema asta, dat fiind ca mi se pare ca ei nu cunosteau scolastica. La chestia cu Dumnezeu o buctezi destul de grav, nu cred ca are rost sa detailez ?

    In tot cazul, a echivala lucrurile asa cum sunt ele, reprezentate prin societate, cu "omenescul" e la fel de abuziv ca operatiunile lui Ceausescu de a isi echivala constructiile mentale cu "Romania".

    In rest, numai de bine.

  26. Bibliotecaru`s avatar
    26
    Bibliotecaru 
    Saturday, 18 April 2009

    Am să pun zâmbetul la sfârşit pentru că am terminat de demonstrat ce am avut de demonstrat. După cum observaţi stimate domn eu mi-am expus o părere. Domnia voastră nu v-aţi exprimat o părere contrară cu părerea mea ci aţi desfiinţat direct părerea mea cu un singur argument "Ce spui tu e o tâmpenie, ce spun eu este o chestie deşteaptă". Mai mult aţi ajuns în stadiul în care mă jigniţi fără ca eu să vă fi adus nici un fel de prejudiciu de imagine.

    Nu este vorba că tot ce am spus nu este foarte adevărat. Eu m-am limitat doar să demonstrez că este adevărată afirmaţia...

    “Asa ca, scrieti fara frica, n-aveti a va teme de prostia mea.”
    sună la fel de bine ca…
    “Ceea ce scrieţi contează în măsura în care aprob eu.”

    Pe domnia voastră nu vă interesată ce spun eu de fapt, ci doar dacă ce spun eu este în măsura a ceea ce consideraţi domnia voastră a fi Adevărul, Textul meu este important în măsura în care vă aprobă convingerile. :)

    Nu mă aştept ca această discuţie să vă pună pe gânduri, tocmai asta e trist... Cred că nu voi mai pune "nesimţita faţă zâmbitoare". Nici nu are importanţă dacă aprobaţi sau nu acest comentariu, eu am terminat ce am de spus. Oricum nu voi mai intra pe aici, nu am de ce, vă sunteţi suficient. Nu-i aşa?

  27. Mircea Popescu`s avatar
    27
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    Nesimtit e una, nesmintit e alta, dragule.

    Ai zice ca vadita lectura gresita iti desfiinteaza concluzia ?

  28. Anonimosu`s avatar
    28
    Anonimosu 
    Saturday, 18 April 2009

    Ce tare! I-ai copt-o intenţionat?

  29. Mircea Popescu`s avatar
    29
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    Dap.

  30. Anonimosu`s avatar
    30
    Anonimosu 
    Saturday, 18 April 2009

    "Tu ai observat ca incepi nesmintit cu-n zambet ? Asa ti-i felul ?" ce bestial! Pentru c-a zis despre disco?

  31. Mircea Popescu`s avatar
    31
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    :D
    Dap.

  32. Anonimosu`s avatar
    32
    Anonimosu 
    Saturday, 18 April 2009

    Trilema, intră cine vrea, iese cine poate.

  33. Eh, e chestie învățată, vine din nesiguranța proprie.. Pun pariu că dacă ai introduce chestia cu edit comments, și ai monitoriza-o, ai vedea că peste 50% își modifică ce-au introdus. Mie spre exemplu, pe la începutul blog-ului, mi-a luat fix o lună să lansez un comentariu, asta după ce am citit tot blog-ul respectiv, din cap în coadă. Apoi, cu fiecare comentariu, mi-am dezvoltat „nesimțirea” de a nu-mi păsa dacă mi-l moderează sau nu proprietarul blog-ului. Și încă nu mi-s prea sigur pe mine. Probabil, peste vreun an, doi, oi ajunge la „skill”-ul de a lansa comentarii și a mă durea în cot dacă cineva le citește.
    Plus de asta, cred că mai e și acea chestiune legată de relaționare, aici. Adică, cu cât stimezi pe autorul postului mai mult, dacă nu-l cunoști personal, cu atât e mai greu de a-i lansa un comentariu. Oare mă ridic la standardele sale?
    E chestie autoimpusă, ca și cum îți pui singur piedică, știu, dar cred că mulți folosesc și așa ceva..
    P.S. Pătrățelele la mine-s o necunoscută. Pe Ie7-8 merg. Pe Vista merg. Pe Firefox sub XP merg. Doar pe combinația Ie6 cu XP nu merg. Și-am încercat de toate, de la modificări SQL și trecerea bazelor de date pe UTF8, la diverse diacritice, până m-am dat bătut, într-un final. Mai am o resursă, dar nu-s prea sigur de ea. Urmează, într-o zi cu soare... Mersi că mă citești.

  34. Mircea Popescu`s avatar
    34
    Mircea Popescu 
    Saturday, 18 April 2009

    Nici pe Opera nu merg.

    Problema e ca folosesti alte coduri decat cele ce-ar trebui pentru anumite diacritice (ă merge, ț nu). Cauza e c-ai instalat extensia pentru limba romana gresita, local la tine pe comp. ț ar trebui sa fie de fapt ţ, care-i alt caracter. As vrea sa-ti pot da mai multe amanunte, dar nu cunosc problema decat din auzite, imi explica cineva la un moment dat.

  35. Mie aceste atitudini mi se par normale pentru online-ul romanesc , aceasta atitudine a aparut datorita celorlalti bloggeri .
    In Romania blogosfera este plina de cocalari jegosi care cenzureaza comentariile , unul dintre acesti spammerii fiind Zoso si toti cei care il au adaugat in blogroll .

  36. offtopic: referitor la patratele, am observat ca in vista ai doua feluri de limbi romane la iconul de change language din try. Folosind una dintre ele apar patratelele. Posibil de aici sa fie buba.

    In rest misto cursul threadului. Cu toate ca imi pare cam suspect domnul Anonimosu :P

  37. Mircea Popescu`s avatar
    37
    Mircea Popescu 
    Sunday, 19 April 2009

    Anonimosu are niste interese foarte particulare pe blog, am observat si io :D

  38. Off topic: Cred ca rezolvai, totusi, cu patratelele... Extensia e buna, iar Vista e destul de destept, dar pe XP exista probleme... Nu stiu de Opera, ca nu folosesc, dar Ie 7 sau 8 merge. Ie 6 are bube.. :)
    Ontopic: Bre, daca cocalarii cenzureaza comentariile, si-s cu bube in cap, exista metode de a-i ocoli.. Eu pe zoso il citesc, dar e parerea mea. Care conteaza doar la mine pe blog, sau pentru aceia care considera ca parerea mea e buna. In rest, gusturile nu se discuta... Dar, in legatura cu atitudinile.. Calea spre marire e plina de spini.. Conteaza mijlocul de masurare. E trafic.ro? E zelist? Mircea, spre exemplu, a gasit una dintre.. Alta, ar fi sa cauti cum se calculeaza traficul, si sa incepi cu bloggeri mai mici. Din 5-6 sute, cred ca ai ajunge in top 100. Daca musai vrei. Dar, conform dictonului, shit may get you up there, but it won't keep you at the top forever.. Depends who's got the shotgun.. Doar ca indiferent cat de sus ajungi, daca nu tii seama de aia miculuti, va fi cam liniste si singuratate pe acolo pe unde ajungi...

  39. E normal sa fie asa. Ce zici tu e ca si cum ai zice ca nu-ti convine ca exista rau pe pamant pentru ca tie nu-ti place. Cui ii place? Dar sa te intreb eu ceva, ar exista oare bine fara rau? Cam asa vad eu problema ridicata de topic

  1. [...] si chiar pentru ea insasi. Ideea a mai fost explorata pe-aici de la inceputul anului ([1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] si mai ales [8]) cu tot cu predictii de completa disparitie prin inghitire, si [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.