Diana Bobar sau inorogul invers.

Eu: De cata vreme faci haine Diana ?
Diana Bobar: De cam un an cu acte in regula si de un an si cateva luni a inceput toata povestea, mai exact pe 01.01.2008. Atunci am hotarat sa imi fac prima colectie complexa de rochii sub numele Diana Bobar Design.

Eu: Daca n-ai fi avut blog, crezi ca nu te apucai de haine ?
Diana Bobar: Sunt convinsa ca nu. Am terminat sectia de pictura la Facultatea de Arte Plastice din Timisoara, si nu aveam tangente cu moda decat ca si consumator. Blogul de moda l-am inceput de plictiseala si ca sa imi ocup timpul intr-un mod distractiv. El s-a dezvoltat spre o platforma pe care postam tinute gandite de mine, fotografii de moda facute de mine si haine vechi ale parintilor modificate. Primeam foarte multe comentaii pozitive de la cititori din intreaga lume, ceea ce m-a facut sa ma gandesc la modul cel mai serios la jobul de fashion designer si la moda ca afacere.

Eu: Auzi, dar zi drept acu', intre noi (si tot restul internetului). Ai avut pile in moda ?
Diana Bobar: Nu am avut absolut nici o pila, tocmai asta e cel mai amuzant in toata povestea mea ca s-a intamplat totul de la sine, ca sunt un exemplu viu in legatura cu faptul ca "se poate si asa", se poate si fara relatii si fara pile. Mi-ar fi placut sa ma sustina cineva din industria modei de la inceput, mi-ar fi usurat munca cu mult. Poate a fost mai bine ca nu s-a intamplat. A insemnat mai multa munca ceea ce inseamna ca am invatat mult mai multe singura despre domeniu, despre ceea ce inseamna sa ai un business in domeniu. Jobul de fashion designer e mult mai complex decat doar sa faci cateva schite si sa iti imaginezi rochii. De la o schita la produsul finit inseamna o munca elaborata si complexa, pe care in momentul asta o fac singura si e bine ca am invatat ce treabuie facut, care sunt pasii, iar in momentul cand voi face pasul spre un atelier profesionist cu angajate, nu ma va lua prin surprindere.

Eu: A, dar inseamna ca o arzi cu ceva mahar, zi drept. Esti amanta lu' Cabral ? I-ai spart casa Raduleascai ? Zi sa te stim!
Diana Bobar: :))))) Mi-ar placea sa il cunosc pe Cabral, pare un tip foarte deschis si simpatic, iar pe Mihaela Radulescu mi-ar placea sa o imbrac iar de ars, in momentul asta, nu o ard cu nimeni. Munca e cea mai importanta pentru mine acum si in ea imi investesc tot timpul.
Eu: Cati ani ai mai fata ?
Diana Bobar: 22

Eu: Eu am vazut asa un loc comun in gandirea oamenilor pe-aici, anume din 3 puncte. 1. nu se poate ; 2. nu se poate fara pile ; 3. nu se poate fara can-can. Aplicate oriunde, oricum, orice ar fi.
Diana Bobar: Ori sunt eu foarte norocoasa si sunt exceptia care intareste regula, ori chiar esti rasplatit daca muncesti mult, din pasiune si faci lucruri frumoase. Am invatat singura sa cos, la o masina veche, pe calorifer ca nu aveam o masa potrivita ca inaltime in apartament, am facut prima colectie, iar din vanzari am luat masini noi de cusut, o masa inalta, am comandat cutii, etichete tesute si cartonate sa le aplic pe haine, am cumparat standere si umerase, am printat cataloage, am mutat blogul pe propriul meu domeniu, totul se intampla din comenzile pe care le primeam. Primele materiale le-am cumparat din banii de mancare ce ii primeam de la parintii mei, studenta fiind dupa care investeam absolut tot ce castigam din comenzi inapoi in afacere. Sunt inca la inceput, insa merge inainte si asta e cel mai important. Am o contabila, am un avocat, am invatat sa fac facturi, chitante etc, totul din mers si din experienta si pentru ca am stiut ca asta vreau sa fac. Mi-am stabilit un tel - atelier de productie profesional cu angajate, showroom frumusel (poate chiar mai multe), magazin (clar mai multe). stiu ca acolo vreau sa ajung, muncesc cat e nevoie sa ma dezvolt in directia aia.

Eu: Esti asa un fel de inorog invers tu, un animal care nu exista in reprezentarile oamenilor, dar exista in realitate. Si-ti plateste munca asta chiria, cafeaua zici ?
Diana Bobar: Fara cafea nu cred ca as putea sa exist, deci da. De cand am inceput sa fac haine, colectii, sa vand in magazine, nu mai primesc bani de la parinti, deci da. Munca mea imi plateste chiria si cafeaua, chiar si pantofii cu toc nebunesc de inalt din cand in cand.

Eu: Si vinzi mai mult la extern ? Sau mai mult local ?
Diana Bobar: La inceput aveam multe comenzi internationale, am trimis in Malaezia, Singapore, in USA chiar multe, dar acum vin multe din tara, Bucuresti si Timisoara principalele.

Eu: Wow, si cum faci livrarea in Singapore de exemplu ?
Diana Bobar: Posta Romana par avion.

Eu: Ca sa vezi miracol. Care-o fost cel mai ciudat colet ce l-ai trimis ?
Diana Bobar: In ce sens ciudat? Pana acum am trimis doar rochii, care sper ca nu iti par ciudate deci nu cred ca am ce sa iti raspund la intrebarea asta.

Eu: Cum iti explici ca nu te-o invitat Liviu Taloi sa vorbesti despre vanzari online ?
Diana Bobar: Poate nu stie de mine, poate nu ma ia in serios, poate crede si el ca tine, ca am pile si sponsori.

Eu: Visul asta al tau s-o nascut cam in vremea cand se nastea criza in State. Te-o pleznit si pe tine sau nu chiar asa rau ?
Diana Bobar: Se simte la vanzarile din magazin, insa cele mai importante sunt comenzile ce le primesc de la fete pentru evenimente speciale: banchet, nunta, botez. Tot timpul femeile isi vor face rochii la comanda si noi, pentru evenimentele speciale, deci nu imi fac griji in legatura cu aceasta criza, mai ales ca sunt inca mica si am doar o angajata, deci responsabilitati mici.

Eu: Crezi ca ce-ai facut si faci tu, ar putea face si altii ? In domeniul asta ori in altele, eu de exemplu tocmai ce-mi facui brand de ciocolata.
Diana Bobar: Sunt mai multi factori care influenteaza munca in domeniul modei. In primul rand trebuie sa ai rabdare in relatiile cu clientele, sa faci compromisuri cu ele, sa incerci sa le intelegi si sfatuiesti fara sa para ca le impui ideile tale. Teoretic poate sa faca oricine, dar nu tuturor le iese. Poate ca sunt printre cei norocosi sau poate doar sunt excesiv de ambitioasa, poate chiar o combinatie dintre cele doua.

Eu: Cam cate ore are saptamana ta de munca ?
Diana Bobar: Nu le numar, sincer. Chiar azi, de 1 mai, eu am avut 3 probe, am finisat 3 rochii, si am croit alte 5. E ora 11PM abia si mai am de lucru. Saptamana mea de munca are cate ore vreau eu si eu vreau sa lucrez cat mai mult ca sa evoluez cat mai repede inspre punctul despre care ti-am zis mai sus. E un job full time in adevaratul sens al cuvantului, pot sa spun ca trece de granitele de job, e viata mea, e pentru ceea ce ma trezesc dimineata si pentru ce imi pierd noptile dupa cum am spus, inseamna multa multa munca pentru ca hainele nu se fac singure, nu se croiesc singure, nu se calca, cos, impacheteaza, trimit singure.

Eu: Care-i frica ta cea mai groaznica&ascunsa ?
Diana Bobar: Ca am sa ma plictisesc de ceea ce fac acum sau ca o sa ma imbolnavesc din cauza ca nu am destula grija de mine, ca nu dorm destul si nu mananc sanatos.

Eu: Foarte rau, asta. Cam ce mananci ?
Diana Bobar: Cafea se pune?
Eu: Pai se pune
Diana Bobar: Pai atunci: cafea.

Eu: De capu' nost. Pisica ai ?
Diana Bobar: Nu. Nu imi plac animalele. Motiv pentru care nici nu le manac. Sunt vegetariana de ani buni de zile.

Eu: Cafeaua fiind pana la urma, o planta. Ti s-o intamplat sa-ti iasa o rochie asa de faina sa nu mai vrei s-o dai ?
Diana Bobar: Da, la inceput primele rochii chiar le facem in ideea sa imi placa mie. De la asta am pornit, faceam rochii pentru mine, apoi pentru prietenele mele, acum ma suna tot felul de fete, trimit rochii in magazine care sunt folosite in sedinte foto pentru majoritatea revistelor de moda din Romania, au aparut chiar si in videoclipuri - Inna, Mandinga - iar daca imi place sau imi vine bine o rochie, mi-o fac din nou si gata. E cel mai simplu.

Eu: Si cu ce te mai ocupi, in AFARA DE haine.
Diana Bobar: Hm, incerc sa merg la sala de fitness cat mai des si sa imi fac antrenamentul si nu "ca sa fiu buna sa imi gasesc un sponsor" ci pentru ca aveam dureri groaznice de spate de la croit pe jos si stat pe scaun mult prea mult. De cand fac miscare ma simt mult mai bine si incerc sa fac cat mai multa. Cele 2 ore de 3 ori pe saptamana la sala sunt clipele "pentru mine".

Eu: Te vezi croind in 10 ani ? in 30 ?
Diana Bobar: Sper ca in muuuult mai putin de 10 ani sa ma vad organizand activitatea atelierului. Ideea e sa gasesc oameni cu care sa lucrez, care sa ma ajute sa am o productie mult mai mare. As vrea sa nu mai trebuiasca sa ma ocup de partea de productie a hainelor, si sa ma ocup mai mult de partea de creatie, de munca la tipare, care de fapt sunt cele mai importante cand faci o colectie noua, cand propui ceva nou.

Eu: Dar un nepot maica-tii cand ii faci ? Nu te intreaba ?
Diana Bobar: :)) Iti dai seama ca ma intreaba. O ignor, la fel cum o ignor cand imi face scandal ca nu ma hranesc cum trebuie si ca nu dorm cat e necesar pentru functionarea unui om. Sunt mai independenta asa, tot timpul am fost. E important sa stiu ca fac ce vreau si ca vreau sa fac ceea ce fac. Iar cand o sa imi permit sa angajez o bona full time si sa imi fac operatiile estetice dupa nastere, poate poate mai e.

Eu: Si cu orgasmele cum rezolvi ?
Diana Bobar: :))) Vin si ele. Sunt la indemana, oricand vreau. Nu? Doar apar la tv :))

Eu: Hehe bine. Vrei sa zici ceva cititorilor in incheiere ?
Diana Bobar: Sa arate tot timpul cat mai fabulos si sa nu ignore importanta hainelor si a atitudinii pe care pot sa ti-o dea ele. Si sa munceasca pentru orice ar vrea sa faca in viata. Cat mai mult. Oar rezultatele vin de la sine daca au indoieli, sa vina sa discute cu mine.