Crucea si catusele.

Stiti, probabil ati auzit pana acum ca Inalt Prea-Sfiintia Sa Teodosie Petrescu (nascut, apropo, Macedon Porcu), arhiepiscopul Tomisului este oarecum in incapacitate de... cam orice. Nu mi-e limpede cu ce te ocupi in arest, dar banui ca nu cu multe. Porcu ori da la gantere, ori face minette, ori sta si cugeta. Trilema asta ar cam prezenta o problema, dat fiind ca pentru nici una din coarne nu-i cu ce.

Contra ierarhului s-au depus vreo 30 de plangeri la DNA, incepand din 2007, din care cam jumatate in ultimele zile. Aparent fara legatura, Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta s-a autosesizat, si dosarul a ajuns in fata Inaltei Curti de Justitie si Casatie, acuzatia fiind de luare de mita si complicitate la fals intelectual. Asa lucru nu s-a vazut inca in Romania post revolutionara. Pentru a rotunji amuzamentul, o bucatica dintr-o discutie redata de un reporter al Romaniei Libere :

Reporter: Prea Înalte, vreau să mă spovedesc!
Teodosie: Mărturiseşte, fiule!
Reporter: Am păcătuit.
Teodosie: Aud, fiule!
Reporter: Am luat şpagă.
Teodosie: Cum fiule ai putut face un asemenea păcat?
Reporter: Înalte, am luat trei mii de euro.
Teodosie: Cum fiule?
Reporter: Vroiam să bag pe unul la facultate şi am cerut trei mii.
Teodosie: Ce facultate?
Reporter: Teologie, în Constanţa.
Teodosie: Dumneata îţi baţi joc de mine?
Reporter: Nu e prea puţin? Trei mii.
Teodosie: Nu am ce să discut cu dumneavoastră.

Obiectii mai vechi fata de arhiepiscop exista, ca de exemplu ca ar fi semnat in 1987 un angajament de a colabora cu securitatea, mai degraba de buna voie decat sub vre-o presiune oarecare, lucru mai greu de inghitit pentru un cler care a vazut o mie si mai bine de preoti chinuiti in diverse moduri pentru a semna aceeasi hartie.

Fata de aceasta situatie, se desprind cateva elemente care pe mine ma intereseaza in mod deosebit. Eugen Tanasescu, purtator de cuvant al Arhiepiscopiei a afirmat ca donatiile catre biserica nu ar trebui considerate mita. Pur si simplu si din principiu, adica. Un functionar din Patriarhia Romana, care-o fi el, ca-i anonim, ar fi declarat ca "Teodosie nu va păţi nimic".

N-am pretentia ca inteleg mare lucru despre Biserica Ortodoxa Romana, dar mi se pare, din exterior, ca suntem intr-un moment delicat. Societatea romaneasca s-a mai civilizat, in acesti 20 de ani ai lui Brucan, suficient cat sa recunoasca, daca nu neaparat sa indrepte, anumite comportamente necivilizate. Oamenii se agita sa umble cu bicicletele, sa sorteze gunoiul, sa respire aer curat, sa fie tratati rational, sunt niste clare si vizibile elemente de europenitate care au percolat incet incet si pe la noi.

Biserica Ortodoxa Romana a ramas, usor mai conservatoare fiind prin insasi natura ei, ceva mai in urma. Ea este inca greceasca, in inteles de fanariota, ea este inca turceasca, in inteles de bacsis, ea este inca asiatica, in inteles de supunere. Nu toata. O parte. Cealalta parte scrie inteligent, traduce remarcabil, isi expune credinta daca nu in mod convingator, cel putin in mod civilizat. Nu ma mira neaparat faptul ca aceeasi biserica poate contine si un Daniel si un Bartolomeu. Dar ma mira, pana peste poate, o Biserica in care gasesti si-un Baconsky, si-un Porcu.

Acest obiect nu poate sa existe, cum nu poate sa existe osia facuta din otel si guma de mestecat, cum nu poate sa existe placinta din capsuni si avortoni, cum nu poate sa existe pizza cu masline Kalamata si de oaie. Asa ceva pur si simplu nu se poate.

Se intampla ca pentru o patura destul de larga din populatie, biserica asa cum este ea inteleasa de Porcu se gaseste mai aproape de obisnuintele si faptele de zi cu zi. Sigur, nu este neaparat rolul bisericii sa justifice si sa pastreze calda slabiciunea si coruptia oamenilor. Totusi, un asemenea rol ii este dedicat, si implinirea lui este asteptata de o populatie destul de insemnata. Schimbarea bisericii inspre ceva mai aproape de sanatos nu va putea fi bine perceputa, si bineinteles, miscarile absolut neinspirate ale unui stat mai degraba decerebrat, ca de exemplu prostia cipurilor in actele de identitate, reusesc sa ingreuneze, poate chiar sa-i blocheze cu totul, sansele de a indrepta lucrurile.

Problema daca vom avea o biserica civilizata, cu care sa putem iesi inspre nou gasitii nostri parteneri din Vest, sau o biserica ingalata, care va face o masa tot mai saraca, tot mai disperata, sa se simta si ea integrata in ceva, chiar daca-i de fapt integrata in cacat dospit, se va transa pana la urma. Cu inteligenta oamenilor sau din voia intamplarii, sub greutatea timpului sau prin apasarea vointei, problema se va transa.

Marturisesc ca mie unul mi-ar parea rau sa vad ortodoxia aliniata, alaturi cu giubeaua, la coltul infamiilor, tarelor trecutului de care trebuie sa ne dezbracam pentru a exista ca oameni.

Ce va iesi, vom vedea, vorba cantecului.