Capitalism teoretic si capitalism practic.

Tuesday, 03 February, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

In teorie, capitalismul functioneaza in felul urmator :

Fie un cumparator de obiecte. Orice obiect cu care se intalneste are asociate doua valori : utilitatea si costul. In cazul in care utilitatea depaseste costul, cumparatorul cumpara. In cazul in care costul depaseste utilitatea, cumparatorul se abtine.

Fie un producator de obiecte. Date fiind doua obiecte distincte pe care le poate produce, producatorul are la dispozitie doua valori pentru fiecare din ele : costul de productie si pretul in piata. Daca costul de productie este mai mic decat pretul in piata, producatorul se apuca de produs. Daca nu, se abtine.

Pretul in piata se obtine agregand toate cumpararile, adica cazurile in care un cumparator a decis ca utilitatea este mai mare decat costul, si toate productiile, adica cazurile in care un producator a decis ca pretul este mai mare decat costul.

Nici una din deciziile respective, luate individual, nu sunt rationale in sensul tare al termenului, perfecte cum ar veni, desi teoretic vorbind se pot apropia mult. Totusi, agregarea lor duce statistic la diminuarea, nu la amplificarea erorilor, deoarece erorile sunt egal probabile in toate directiile.

Ca atare, intr-un sistem cu un numar infinit de tranzactii, agregatul "pret" va avea o eroare statistic egala cu radacina patrata a mediei erorilor tuturor tranzactiilor, ceea ce este o semnificativa imbunatatire de precizie.

Dupa cum se poate observa, problema principala a capitalismului teoretic este una de comunicare si precizie a comunicarii, si atunci nu ne va surprinde ca problemele capitalismului practic se trag fix de acolo.

Socialismul propune ca preturile si costurile pot fi calculate in mod abstract, rational, si nu este necesara masurarea lor empirica, ceea ce face din socialism un sistem social ideal. Asa cum ati vazut, aceasta punere a cailor inaintea trasurii, ori a cunoasterii inaintea experientei, duce la clivarea limbajului de realitate, si ca atare induce amplificarea erorilor, care se acumuleaza sistematic si produc instabilitati tot mai grave in sistemul economic, pana la colapsul complet.

In sistemele sociale empirice problema comunicarii ramane, si se manifesta in cateva puncte importante :

I. Marketing si comunicare cu piata. Cumparatorul nu va alege niciodata produsul C, indiferent de raportul utilitate/cost, daca nu cunoaste decat produsele A, B si D. Ca atare, comunicarea catre cumparator a existentei si caracteristicilor produsului C este la fel de importanta, teoretic, cu inventarea ori producerea lui.

Aceasta parte a comunicarii se numeste indeobste marketing, si ca orice activitate umana, poate fi facuta bine sau prost. Cazurile cele mai comune in care este facuta prost sunt asa-zisele optimizari locale, in care caracteristicile sunt comunicate incorect ori incomplet, in speranta ca se va induce o cumparare altfel nejustificata a produsului. Pe termen scurt strategia da roade, in sensul ca niste oameni castiga niste bani.

Pe termen lung, acumularea de eroare va rabufni pana la urma, omorand fie produsul fie producatorul fie piata, fie pe toti trei. Ideea practicantilor este, evident, ca ei vor fi plecat intre timp. Uneori le iese si alteori nu le iese, dar mai important este sa observam ca nu-i un lucru cu mult mai inteligent decat a-ti scoate parchetul din dusumea pentru a avea cu ce face foc.

Pe de cealalta parte, producatorul are nevoie sa stie cate ceva despre cum ar fi receptat un produs inca inexistent. De aceea se conduc studii de piata, se fac screening-uri si asa mai departe.

Pentru a ilustra problema comunicarii in capitalismul practic, sa ne uitam la un exemplu concret : piata libera de masini la mana a doua.

In principiu, masinile uzate sunt niste obiecte cu o oarecare valoare, cuprinsa intre 0 si valoarea respectivei masini noi. Determinarea precisa a valorii unei masini date pe aceasta scala este un lucru foarte dificil, pentru cumparator. Cat de uzate sunt scaunele ? Cat de intacta este tablaria ? Prea multe variabile, prea multe masuratori, asa incat o determinare absoluta ar costa mai mult decat masina.

Cumparatorul este atunci silit sa recurga la un paliativ : el va considera valoarea medie a tipului si marcii respective pe piata, si va incerca sa obtina acel pret. Aceasta reactie este perfect rationala, dar induce o problema.

Vanzatorul stie ca un cumparator va fi mai degraba inclinat sa plateasca pretul mediu decat pretul real, si ca atare, daca vinde o masina mai buna decat media va realiza probabil o pierdere neta, in timp ce daca vinde o masina mai proasta decat media, va realiza probabil un beneficiu net.

Faptul ca este imposibil pentru cumparator sa stabileasca caracteristicile reale ale produsului induce in vanzator un comportament aberant : el va introduce pe piata doar masinile mai proaste decat media.

Acest fapt duce la o continua degradare a mediei, care duce la o continua degradare a preturilor, care induce o si mai mare degradare a calitatii. Aceasta spirala a degradarii este rezultatul final al blocarii informatiei, si risca sa omoare piata respectiva de-a dreptul.

Solutii practic aplicate sunt doua : Pe de o parte, mai ales in SU, asa numitele "lemon laws" care interzic vanzarea unor masini ce nu satisfac niste minime norme, garantandu-se astfel un nivel minim, mai mare decat 0, sub care piata nu se va degrada. Problemele vin evident din aplicarea unei norme ideale intr-o lume reala, in fond daca cumparatorul nu stie, statul de unde va sa afle ?

Pe de cealalta parte, mai ales in Europa, sistemul de "Used Certified", prin care producatorul original al masinii verifica starea acesteia, executa reparatiile care sunt necesare si certifica faptul ca produsul satisface anumite standarde date.

Aceasta a doua solutie este mai aproape de ratiune, si ca atare incepe sa se raspandeasca si in SU, dar in fapt ambele, dupa puterile lor, incearca sa rezolve principala sarcina a statului in raporturile economice : A asigura un mediu transparent, ceea ce revine la a asigura toti agentii economici ca se pot informa corect cu privire la caracteristicile obiectelor in circuitul economic.

Exemplul folosit curent este situatia in care Petru schimba un sac in care poate a pus cartofi pentru un plic in care Ion poate a pus niste bani. O atare situatie de haos complet nu duce evident inspre nici un fel de imbunatatire in timp a calitatii vietii nici pentru Ion nici pentru Petru, si chiar daca unii oameni inteleg aceasta traznaie drept "capitalism", ea nu este mai mult capitalism decat balet, satanism sau levitatie. Ea nu este in fapt, nimic.

Ca atare, in orice capitalism practic, statul va avea un rol in economie : acela de a crea un cadru in care raporturile economice sa se poata desfasura transparent pentru toti participantii. Si odata cu rolul, primeste si o responsabilitate : aceea de a nu induce erori in cursul vietii economice. Cu alte cuvinte, de a nu minti.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

33 Responses

  1. "Ca atare, in orice capitalism practic, statul va avea un rol in economie : acela de a crea un cadru in care raporturile economice sa se poata desfasura transparent pentru toti participantii. Si odata cu rolul, primeste si o responsabilitate : aceea de a nu induce erori in cursul vietii economice. Cu alte cuvinte, de a nu minti."

    greşit, asta e în orice capitalism utopic. :)

    în realitate statul e format din mulţi nenea la plural la care le place să trăiască bine. dacă ei ar asigura un mediu transparent pentru tranzacţii economice, tranzacţionarii ar duce-o din ce în ce mai bine. dacă însă nu asigură un mediu transparent o vor duce bine aceşti nenea la plural şi câţiva din actorii vieţii economice. cred că în practică în românia se verifică mai degrabă opţiunea a doua.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 February 2009

    Falsa ideea.

    Acest mod provincial de a gandi e de exemplu in spatele tembelismului baietilor de la ziare.com expus de zoso : http://www.zoso.ro/2009/02/va-punem-sursa-cum-sa-nu.html

    E fals sa-ti inchipui ca punand tu un rahat de javascript pop-up castigi cine stie ce, per total. Castigi exact acelasi lucru pe care il castiga orice smecher-in-mintea-lui, 100 de parai azi si 100 de oameni ce te cauta cu parul.

    Unde e Stoica, tatal Caritas-ului, azi ? Unde e Madoff ? Unde-s baietii de la Enron ? Ce-or castigat ei, arata-mi si mie, sa vad.

    Si la schimb, ti-l arat pe Gates, ti-l arat pe Buffett, ti-l arat pe Ford de acolo de unde e si asa mai departe.

    Nenii aia de care vorbesti tu, daca ar avea minte jumatate pe cat isi inchipuie, ar face exact si fix ce zic eu, pentru ca mai bine e sa fi actionar pe 0.1% din Google decat pe 1000% din ziare.com

    Dar ei fiind niste prosti, asa cum de altfel si sunt, stau pe mai departe in mizeria lor traditionala, ca asa or apucat, si vrei sa-ti spun un secret ? Chiar nu-mi pasa. Stii ce efect are faptul ca niste tolomaci traiesc in cocina, pentru mine astazi ?

    Zero.

  3. Cred ca o situatie care ar trebui discutata mai pe de indelete este monopolul: rolul statului capitalist in generarea si tratarea monopolurilor.
    Aici cred ca e a doua hiba a capitalismului.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 February 2009

    Ma gandesc ca ai dreptate, mai ales in problemele spinoase care decurg din monopolurile mai mult sau mai putin "naturale".

  5. Monopolurile naturale reprezinta doar o mica parte a monpolurilor. Si nu dintre cele mai spinoase...

    PS. In alta ordine de idei: avem street view in romania pentru o seama de orase si municipiul Bucuresti.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 February 2009

    Am vazut anuntat norc-ul de vre-o saptamana doua incoace, am tot intrebat cum exact or rezolvat legalismele care au impiedicat google sa implementeze van-ul lor, dar nu mi-a raspuns inca nimeni dintre anuntatori.

    Ma gandesc ca incet incet vor ajunge anuntatorii din urma ocupatia de editorialist si vor fi in stare sa si raspunda, nu doar sa anunte. E cam bizar sa te crezi la televizor pe internet.

  7. mircea popescu,

    păi, acei oameni conduc statul în care vrei să îţi desfăşori activitatea economică. ei trăiesc bine după standartele lor. nu ştiu cum trăieşti tu, că nu te cunosc, dar dacă nu îţi pasă de situaţia lor, ai sanşe slabe să înţelegi sistemul din românia.

    să îţi zic un secret?

    în românia nu se face marketing! patronul ştie mai bine, doar e afacerea lui.

    în românia nu se face management! patronul cunoşte mai bine, doar e întreprinderea lui.

    nici de hr nu e nevoie, doar sunt destuli veri, nepoţi, copiii şi aşa mai departe.

    ăstea 3 se fac în românia doar la nivel corporatist. iar ăia îi promovează pe ai lor de-a gata. nu au nevoie de consultanţă. românia ca şi consultanţă e 0. nu este o piaţă pe care să poţi implementa aşaceva.

  8. *şanse

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 February 2009

    Pai, ia sa vedem. Eu traiesc bine dupa standardele mele, ei traiesc prost dupa standardele lor. Intreaba-i, vezi de gasesti tu vre-unul multumit.

    Unui om pe drum in Romania de azi i se poate parea ca 2-3-5-10,000 de euro pe luna este o mare si imensa realizare. Nu este. E salariul cacacios al unui manager mediu. Oameni la nivelul asta de salarizare sunt cu miile si zecile de mii in fiecare tara civilizata.

    Nu sunt in Romania decat cativa pe ici pe colo. Ce spune asta despre capitalism ? Nimic. Ce spune asta despre Romania ? Ca e in urma.

    In Romania in care nu se face management si marketing se da faliment, la fel ca oriunde in lume. Am avut experienta personala, insotita de satisfactie, recunosc, de a face o oferta la 5-6-7 firme in acelasi domeniu de activitate. Oferta refuzata de 5-6, pentru exact tipicele motive la care te gandesti tu, el stie mai bine, e afacerea lui, alea alea.

    Si cate unul mai acepta, mai reticent la inceput, dovedindu-se pe urma un om inteligent si deschis, si scoatand rezultate foarte bune din asta. Pentru ca apoi, dupa 3-4-6 luni, sa fiu eu contactat de ei, cei destepti, cei care stiu mai bine, ca s-or mai gandit, ca e criza, ca nu m-ar interesa totusi sa revenim la discutiile avute ?

    Cu prostia in brate nu poti decat sa mori de foame. Si cu fudulia peste, nu poti ajunge decat in situatia penibila sa te rogi de om. De acelasi om la care ii faceai demonstratii, cu nici un an in urma.

    A-mi spune mie ca Romania e 0 la nivel de consultanta e ca si cum mi-ai spune ca India e 0 la nivel de piata pentru tehnica de calcul. Nu-i chiar asa. Romania n-are nimic, si are nevoie de multe, ca nu stie de ce are nevoie e normal, nu stii ce nu stii. Ca atare, e o piata excelenta, atat ca n-o aflat inca.

  10. totuşi, mă surprinde că ţi-a acceptat cineva oferta! :)

    deobicei, din cunoştiinţele mele, chiar dacă acceptă cineva, poţi veni cu idei, face strategii, că nu le aplică...

    înseamnă cu tu eşti cazul fericit. felicitări!

    cât despre cei din guvern, cred că nu au timp să se întrebe dacă sunt sau nu mulţumiţi, după cât fură! le ocupă tot timpul! ;)

    uite un exemplu de prostie despre care vorbeai:

    http://dilema.wordpress.com/2008/12/22/ale%C8%99ii-no%C8%99tri-sau-povestea-celor-1603-de-case/

  11. Mircea Popescu`s avatar
    11
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 February 2009

    Bine, se poate vorbi foarte mult despre tema asta, chestia e ca facand ast lucru toata ziua spre seara asa parca n-am ase mult chef :)

    Dar as zice ca fac si consultantii greseli grave, daca li se da o mana ei o iau razna, traznesc cate un proiect prea complicat si prea "asa se face afara" in loc sa porneasca in pasi normali, adecvati, sa deie ocazia sa li se si poata urma sfaturile.

    Practic, consultanta in Romania e intalnirea aranjata pe Internet intre un pusti salb, acneic si sclivisit si o fata rotunda, pieptoasa, de la tara. Ori ii zice asta mars, ceea ce se intampla cel mai des, ori ii zambeste asa mai cu fereala, la care baiatul nostru ii si baga mana-n san. Pai cum sa mearga asa ?

    1600 de apartamente, cam 4 blocks asa estimativ, vine un landlord de talie medie, in sensul international. Exista inca astfel de oameni in NY, de exemplu, sau SF, unde ei nu impresioneaza pe nimeni. E un business ca oricare. De ce-i asta o prostie ?

  12. adevărat ce scrii în paragraful al 3-lea. şi amuzant. :)

    păi e o prostie. dacă ai bani, fă ceva constructiv cu ei, nu speculaţii imobiliare. în ny sau sf cred că este economie de piaţă în practică. aici doar în teorie.

    eu pariez că mai mult pierde decât câştigă cu cele 1603 de case ale lui.

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 February 2009

    Pai se intampla ca in halul in care se afla piata imobiliara in Romania, speculatiile imobiliare sunt cam ce trebuie facut, macro vorbind.

    Toate rahaturile construite de Ceausescu trebuie date jos si inlocuite cu cladiri, case si apartamente in care oameni civilizati sa poata trai. Se face vorbire de cateva mii de kilometrii patrati, adica milioane de apartamente de bloc. 1600 e fix un inceput, modest.

    Faptul ca mai mult pierde ori mai mult castiga e parte din insusi jocul. El s-o bagat ca o crezut ca va castiga. Realitatea ii va hotara ce-i iese, si cu asta basta, asa-i in tenis. Ce afaceri ar fi alea unde numa castigi ? Nu se exista, decat in imaginatia incepatorilor.

    Nu stiu daca ai vazut Pisica Alba Pisica Neagra, dar daca da, tiganul ala slab, si de ciolane si de inger, alergand cu o foaie de hartie si un zambet confuz, e cea mai faina imagine a intreprinzatorului est european pe perioada ce sta sa se-ncheie.

  14. Suntem in Romania :(

    EDIT : Sunt o vitica care nu stie pe de o parte ca dupa http: vin doua slash-uri nu trei, si pe de alta ca nu-i frumos sa fac comentarii stupizele ca sa-mi lasa amarasteanul meu de link la amarasteanul meu de site.

    Care fiind promovat prin asa metode de asa oameni, nu poate fi decat un rahat.

  15. Domnule Popescu,

    reporterii nostri sunt minori.
    Dar esti bravo.

  16. Mircea Popescu`s avatar
    16
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 February 2009

    Nu-s chiar sigur ce zici, dar pare de bine, asa incat multumesc :)

  17. "Care fiind promovat prin asa metode de asa oameni, nu poate fi decat un rahat."

    :)

    la mine a scris corect. întreprinzători care încearcă ceva. decât 1603 case, mai bine vânzare de piese auto online! :D

  18. Mircea Popescu`s avatar
    18
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 February 2009

    Frate, sa incerce, e foarte bine, dar daca vezi unu ce incearca sa-si descuie usa de la stalp cu cheia de 16, ce zici ? Foarte bine, decat 1600 de case mai bine un intreprinzator care incearca ?

    Sunt incercari si incercari.

  19. No, daraga domnule Mircea, mie imi pare ca nu pricep nicidecum aspectele astea. Si o sa viu cu argumente concrete, ce imi pareau mie logice si cu dreptate macar in prte, si anume: am un prieten tare drag ce presteaza dansul sub forma unui PFA, si dragul de el tat imi zice de vreo trei anisori sa incepem o colaborare pe domeniul lui si sa deschidem firma, ca ne-om umple de bani, ii drept, cu munca tare multa si, cam cu o suta mii de euroi, bani de pornire, pe astia ii aveam noi doi dar, el i-o bagat de curand intr-o casuta. Iara io de felul meu nu am vrut a intra in ast biznis ca am un prunc si il prefer in loc de munca multa-multa. No bun, si o intervenit o tara de italian, si s-o gandit talianul asta ca in domeniul respectiv ar fi de munca si de castigat cam minim 10-15 ani, si el da banul intru investire, vrea numa 45% din actiuni pe firma si tate bune si frumoase. Noah, amu i-am zis celui drag pretin, sa mai muncaeasca inca un an doi, sa mai stranga banuti, cu ai lui cu ai mei, sa inceapa marea investire sa-si fie stapan si sa aiba 100% parte din firma. Si o decretat el ca nu-i buna varianta mea, ca ar avea suport pe italian si ar fi mai tare motivat. Io nu mai intaleg nimica, asta ii exemplu de prostire de persoana sau ii specific noua a fi manati de lesa intru firmuiala? Ori nu vad bine si cu dreptate asocierea intre pretin si italian?

  20. O sa ma leg de un comentariu din pacate, de cel cu salariile in special : Chiar imi zicea cineva ca lui i se par mari salariile de directori de creatie din Romania. Pai 4000 de euro pentru un om care chiar munceste pana la 10-11 noaptea de multe ori (desi multi nu o recunosc drept munca) e fantastic de putin fata de cat se castiga afara din industria comunicarii. Un PRist de la o firma medie din Wisconsin scoate cam 3800 de dolari pe luna si de multe ori munceste de-acasa...

  21. Mircea Popescu`s avatar
    21
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 February 2009

    @ sorin : Sincer sa fiu, nici eu nu as face un proiect singur.

    Odata ce facem un proiect mai multi oameni, de departe prefer un proiect care a atras finantare unui proiect finantat de chiar proiectanti.

    Toate astea din niste motive de rigoare. O idee de valoarea careia nu pot convinge pe nimeni nu poate fi buna. Pur si simplu.

    O idee de valoarea careia pot fi convinsi doar oameni din domeniu poate fi buna, dar poate fi inaplicabila/inutila/necoapta, etc.

    Deci, cel mai sanatos, e sa fie minimum doi specialisti si un bancher in ecuatie. Astia doi sa-si tina lumanarea unul celuilalt si bancheru sa le tina socotile.

    Stiu ca spuse adevarurile astea in romaneste suna a prostie, dar e doar un viciu de limba.

    @ krossfire : absolut. Problema ce nu si-o pune nimeni printre palmasi, si nici prin ziare nu se scrie, ca deh, nu face tiraj, e fix asta : Daca Georgel e un omulean competent si cu experienta, ce-i oferi tu lui ? Mandria de a servi patria pentru un rahat de salar si mizeria de Bucuresti ? Pai nu se duce el la orice alta tara din Europa sa lucreze acolo pe bani adevarati ? Se duce. Cine ramane ? Pai cine se si vede prin ministere etc.

  22. @Mircea Popescu - ori nu am prezentat tat aspectu, ori tot nu inteleg. No, bun, omului ii merge treba tare bine pe PFA, proiectul ii viabil, iatalianul da doar banutul, nu se implica de nici un fel. Vrea doar partea sa .

  23. Mircea Popescu`s avatar
    23
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 February 2009

    Si atunci care-i problema ?

  24. @Mircea Popescu - pai daca italianul vine doar cu banii, si tota munca vine in spatele pretinului, sa angajeze inca ceva spasialisti, sa ia contabil, sa managerieze si sa execute, si banutii de pornire se pot strange in maxim doi ani, de ce sa intre in legare cu italianul, doar ca suport in mintea pretinului pentru posibila perdere de bani sau ca motivare ca mai crede cineva in activitatea sa? Cei maxim doi ani cad ca importanta in logica mea, ca banii or fost, si nu o vrut a face investire doar pe pielea sa. Io nu am stat o clipa sa aleg cand o fost cazul, am mizat din start pe mine, nu am asteptat a fi impuns din spate in procesul investirii, si chiar de am muncit si in plus si in minus pe aspec pecuniar, nu-mi pare rau o clipa, si as face la fel oricand, de asta nu inteleg ce-i rostul cu italianul.

  25. Mircea Popescu`s avatar
    25
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 February 2009

    Nu "ca suport in mintea prietenului". Ci de-a dreptul, ca suport in caz ca treaba nu merge.

    Tu crezi ca exista afacere 100% sigura ? Nu esti singur, cunosc destui oameni de-astia de afaceri clujeni (in fapt cumparatori de pamant) care-or crezut tot asa, si-acu au 20 de RONI de-o cafea si inca niste maruntis intre scaunele mertanului.

    Eu daca am 100,000 de euro si o idee buna, caut un om cu o idee buna sa-i finantez afacerea, si-un om cu 100,000 euro sa ma finanteze pe mine, gen. Acu, sigur, asta intr-o lume ideala. Daca nu-i gasesc, ma descurc cum pot, dar daca ii gasesc, ii folosesc.

    Altfel, explica-mi tu, de ce mai trebe platit si antrenor la o echipa de fotbal ? Nu pot juca jucatorii ei singuri ? Manager de ce trebe ?

    La tine la bloc (daca stai la bloc), de ce ai si administrator si cenzori ? Un om cu o firma de ce nu poate fi si functionar public, sa administreze contracte in domeniul firmei lui ?

  26. Noh, vezi, acum is luminat, inseamna ca judec io oblu, in clipa in care mi-am investit banutul meu in biznis am socotit de fapt ca nu-i mai am deja. Deci care va sa zica ii dimuarea perdere si riscuri.

  27. Mircea Popescu`s avatar
    27
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 February 2009

    Pai clar. Tu daca ai si bani si cap, de ce sa-i risti pe acelasi butuc ?

    Daca nu iese ? O iei de la 0 ? Femeia ce face, iara pufuleti cu apa minerala si stat la camin ? Copilu ce face, intra inapoi si iese iara in 5 ani ?

    Pui banu la un loc, ca e bun, si faci proiectu, daca iese, foarte bine, daca nu iese, foarte rau, daca da faliment SAFI-ul cu banii tai, asta e, ai proiectu totusi.

    De ce sa mori dintr-o lovitura ? Stii tu ce usor iei in viata o lovitura ? Si din gresala.

  28. Am zis ca-s ciudatel de fel, si gasesesc aprecieri in bani, doar oarescare folosinte, si lovituri am luat destule, iara munca pe 2-3 ani nu am perdut-o numa o data, da o fost sa-mi perd o data iubirea de cei dragi din pretuire de putere data in mare parte de bani. Asa ca vad ca etalonul meu ii diferit.

  29. *nu gasesc aprecieri :(

  30. Mircea Popescu`s avatar
    30
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 February 2009

    Apoi a tau o fi, da a lor nu-i :)

  1. [...] ar putea veni din directia unor masuri a la asa numitele “lemon laws” care interzic vanzarea unor masini ce nu satisfac niste minime norme, garantandu-se astfel [...]

  2. [...] : pentru ca impiedica dezvoltarea afacerilor. Motivul teoretic e cel explicat in articolul despre lemon laws - ca adica nu ai timp sa verifici tot cu mina ta si e si prea scump, se pierde o groaza de efort si [...]

  3. [...] la sine, pe exact principiile sanatoase ale economiei de piata, sau cu alte cuvinte exact asa cum lemon laws [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.