Aveti mila de mine
Va marturisesc sincer ca nu stiu scrie romaneste chiar perfect. Asta, din capul locului si ca sa nu fie discutii. Am tot soiul de circumstante atenuante, stiu scrie in fo 7 sau 8 limbi diverse (in toate prost), chelesc, am fost si bolnav, mi-a placut matematica si fizica in gimnaziu, n-am o relatie stabila (ci mai multe) si asa mai departe. Nu-mi dau seama in ce masura conteaza toate astea, dar zic si eu, sa fie.
Lansand ca omul cu convingeri o campanie, am calcat fix in ea, ca sa spun asa. Eu am rationat in felul urmator : verbul romanesc a fi, care la infinitiv se scrie cu un singur i, se scrie totusi cu doi i in cateva cazuri, din care mai notabile :
- La imperativ prezent : tu fii!, ca de exemplu Fii cuminte!
- La conjunctiv prezent : tu sa fii, ca de exemplu Sa fii cuminte!
Nu se scrie insa cu doi i, ci doar cu unul la conjunctiv perfect, in constructii precum sa fi mers, sa fi vazut, sa fi fost. Datorita ambiguitatii lui "fost", exista si constructia sa fii fost, care-i corecta in anumite contexte (E greu sa fii fost jucator de fotbal unde se noteaza dificultatea actuala a starii de-a fi fost, si nu dificultatea in trecut a starii de-a fi).
Intrucat conjunctivul prezent e timp personal, si se acorda, dand formele eu sa fiu, tu sa fii, el sa fie, noi sa fim, voi sa fiti, ei sa fie, care sunt diferite de formele indicativului prezent (eu sunt, tu esti, el este, noi suntem, voi sunteti, ei sunt), m-am gandit eu ca ar fi logic ca negativul conjunctivului prezent sa se formeze prin simpla adaugare a vocabulei nu, dand la persoana a 2-a singular tu sa nu fii, ca in toate cazurile in limba romana, cu o singura exceptie : imperativul prezent al verbului a fi, care se formeaza pierzand un i : tu fii! dar tu nu fi! .
Logic vorbind, intrucat conjunctivul e alt mod verbal, si verbul a fi are conjungare proprie pentru el, diferita de cea de la indicativ, si de asemenea, luand in considerare ca imperativul prezent nu are alta persoana decat a 2-a, singular si plural, logic zic ar fi ca exceptia cu 1 i ce se aplica la imperativ sa nu se aplice si la conjunctiv.
Ei, dar mi se comunica din off ca exista un consens intre specialisti, care spune ca se aplica exceptia, facand si conjunctivul "sa nu fi", "pentru a nu se incurca lumea". Eu ad interim cred ca asa o fi, nefiind eu nici specialist nici nimica, dar am totusi o problema. Pe langa considerentele de logica expuse mai sus, si pe langa intrebarea legitima "si la persoana I ce se pierde, u ? sa fiu, sa nu fi ? tot i ? sa fiu sa nu fu ?", se creeaza in acest fel o ambiguitate in plus, pentru ca nu mai putem distinge la negativ conjunctivul prezent de conjunctivul perfect.
De exemplu, daca zic "Sa nu fi prostit", dumneavoastra ce cititi ? Un conjunctiv prezent, adica o idee sub imperativul care ordona unei persoane ca ea sa nu fie prostita, sau un conjunctiv perfect, adica o meditatie ulterioara evenimentelor, o ingrijorare ca cineva a prostit asa, lumea in general ? In timp ce daca am urma logica, "sa nu fii prostit" e primul caz si "sa nu fi prostit" al doilea.
Pe scurt, dupa cum vedeti, sunt complet incurcat, daca exista cineva dispus sa arunce cu lumina pe chestiune, va rog, va implor, poftiti.
Monday, 12 October 2009
Pe mine degeaba ma iei cu conjunctive prezente sau perfecte. Eu stiu asa : Ca se scrie "Sa nu fi prostit pe cineva" si "Sa nu fii prostit de cineva". Restul e filosofie (din grecescul philos).
Monday, 12 October 2009
uite, ti l-a conjugat calculatorul, mie mi se pare firesc:
http://www.verbix.com/webverbix/go.php?T1=a+nu+fi&imageField.x=0&imageField.y=0&D1=5&H1=105
ioana tu za resq
Monday, 12 October 2009
Licht, mehr Licht:
imperativ-pozitiv: pretinde doi de i
imperativ-negativ: se scrie doar cu unul
Monday, 12 October 2009
Bun bun, dar noi vorbim de conjunctiv prezent, nu de imperativ.
Monday, 12 October 2009
buei, si comentariul meu care era exact pe tema asta. tradare!
Monday, 12 October 2009
la conjunctiv ambele forme (+/-) cer cu doi de i
Monday, 12 October 2009
fara "cu" mai sus :)
Monday, 12 October 2009
@Geocer Pai asa gandeam si eu, dar s-ar parea ca ntz ? Sau nu e clar.
@ioana Fata-hai, era sa caz din scaun pe dusumeaua care este (sub el). Citind eu asa cu sincera naivitate, stai sa vezi acu ca gasim solutiile din veac, si cand colo
Infinitiv: a nu fi
Gerunziu: nu find
Participiu: nu fit
si mai la vale
Prezent
eu nu fesc
tu nu feşti
el nu feşte
noi nu fim
voi nu fiţi
ei nu fesc
Perfect compus
eu am nu fit
tu ai nu fit
el a nu fit
noi am nu fit
voi aţi nu fit
ei au nu fit
Imperfect
eu nu feam
tu nu feai
el nu fea
noi nu feam
voi nu feaţi
ei nu feau
Mai mult ca perfect
eu nu fisem
tu nu fiseşi
el nu fise
noi nu fiserăm
voi nu fiserăţi
ei nu fiseră
Perfect simplu
eu nu fii
tu nu fişi
el nu fi
noi nu firăm
voi nu firăţi
ei nu firă
Ce pot sa zic. Eu nu fise.
Monday, 12 October 2009
n-ai intrebat la timp in scoala, asta acum nu sti. casazicasa.
Monday, 12 October 2009
despre fi vs fii:
http://diacritica.wordpress.com/2009/01/02/fi-fii-cand-se-scrie-fi-cu-2-i/
despre sa fii, sa nu fii; sa fi fost/facut/zis, sa nu fi fost/facut/zis
http://diacritica.wordpress.com/2009/08/19/sa-nu-fii-sau-sa-nu-fi/
forma negativa a verbelor
http://diacritica.wordpress.com/2009/09/08/forma-negativa-a-verbelor/
imperativul afirmativ, in cazul lui "a fi", se formeaza de la conjunctivul prezent (sa fii - fii!).
insa imperativul negativ se formeaza, pentru aproape toate verbele (si tot persoana a doua plural), de la infinitiv: a fi - nu fi! ; a manca - nu manca!, a citi - nu citi!
Monday, 12 October 2009
oops, singular voiam sa zic. persoana a doua singular.
Monday, 12 October 2009
Mnoa, deci in cloncluzie, "consensul" ala nu-i chiar asa de consensual...
Ce-mi place.
Multumesc frumos rotterdamse.
Monday, 12 October 2009
alea nu-s circumstante atenuante, Gyuri ! :p
Monday, 12 October 2009
pe mine matematica limbii ma ia cu durere de cap, drept pen' care, in loc sa gandesc limba ma multamesc s-o ascult la melodie. adeca io cand citesc, mai intai auz.
prin urmare, daca imi ciulesc bine urechile, eu aud in mod diferit: "sa nu fi prostit" (cu i scurt, ca in constructia: "a fi onest presupune sa nu fi prostit pe nimeni"), fata de "sa nu fii prostit" (cu ii lung, ca-n propozitia "sa nu [poti] fii prostit [de nimeni] e lucru mare). pare-mi-se ca i-ul are tendinta a se lunji peste masura, probabil in semn de suferinta, atunci cand actiunea e suferita de (sau: se rasfrange asupra) subiectul(ui) vorbitor. kestie de diateza si, posibil, de preferinta.
justificarile gramaticienilor (sau "gramatilor"?!) ma lasa oarecum rece, pentru ca ele asculta in primul rand, chiar fara sa vrea si fara s-o recunoasca intotdeauna, de cerinta rostirii. daca rostirea o cere, se afla imediat si un rost pentru asta.
Monday, 12 October 2009
Gramaticii au pornit intotdeauna de la limba vorbita, chit ca tu stii asta sau nu. Ca, minune!, limba vorbita a existat inaintea gramaticii.
Daca asa auzi tu, auzi prost.
Ca "sa nu poti fi prostit (de nimeni)", "sa nu fii prostit (de nimeni)" si "sa nu fi prostit (pe nimeni, niciodata)" sunt trei chestii diferite care se si scriu diferit.
Monday, 12 October 2009
Pai prima si-a treia se scriu la fel ?
Monday, 12 October 2009
rotterdamse~
fara țâfnă si partinire, a sti inseamna intotdeauna ceva mai mult decat a avea dreptate. pentru ca, spre deosebire de dreptate, adevarul nu e un monopol al competentei.
ma bucur insa ca gândim la fel, desi auzim diferit. si, apropo de auz, mai bine prost decat deloc. se pare ca tu n-ai auzit deloc ce-am spus, de vreme ce ma repeti, contrazicandu-ma.
Monday, 12 October 2009
MP~
tre' sa merem cu propozitia la academie.
cred ca rott~ voia sa arate ca eu gresesc punand in aceeasi oala "sa nu fii prostit e lucru mare" cu "sa nu poti fii prostit de nimeni e lucru mare", pentru ca a doua varianta e gresita (scriindu-se de fapt cu un singur i).
asa ar si fi, daca eu n-as fi pus inadins cuvintele "poti" si "de nimeni" intre paranteze drepte, vrand sa sugerez nu omisiunea posibila a celor doi termeni fara repercusiuni asupra ortografiei, ci faptul ca eliziunea cu pricina e ceruta tocmai in ideea mentinerii ortografiei cu doi i, in contextul exemplului dat. prezenta celor doi termeni ar schimba intr-adevar categoria gramaticala si, in consecinta, ortografia.
eu scrisesem "sa nu [poti] fii prostit [de nimeni] e lucru mare" doar cu gandul de a sublinia intelesul frazei, in contextul ortografiei de ilustrat (cea cu doi i), care in lipsa eliziunilor cu pricina putea fi prost inteleasa ("sa nu fi prostit", cu sensul de "sa nu fi devenit prost intre timp").
rostim "fii" (cu ii lung) atunci cand verbul "a fi" are valoare de predicat, numind in mod direct actiunea/starea de a fi, de maxim impact comunicational, dar rostim "fi" (cu i scurt) daca verbul "a fi" are numai valoare de nume predicativ (fiind adica doar un determinant verbal al actiunii de baza - a putea).
cam atata cu prosteala, ca dam in gramatologie...
Monday, 12 October 2009
Pai ”sa nu fi prostit”, cu sensul de “sa nu fi devenit prost intre timp” cere fara discutie pronume, ca-i reflexiv. Sa nu te fi prostit.
Wednesday, 14 October 2009
Deci, in concluzie, ca sa zic asa:
Ce treaba are conjunctivul cu verbele ?
Conjunctiv este un ochi bolnav de conjunctivita. Si se scrie cu un singur "j" ...
Am zis !
Wednesday, 14 October 2009
Conuinctjv este un mod verbal mei!
Wednesday, 14 October 2009
Verbal, adica .. oral ?
(hint: mwuahahahahahaha)
Monday, 2 November 2009
O singura nelamurire am... Ce cautai cu calul in desert?!? WTF ia-ti o CAMILA!!!
Monday, 2 November 2009
@Valentin Bine ca esti tu destept :D
@alexut Am avut si camila si arapoaice, da' acu eram cu calu'. Pentru varietate, gen.