Am visat asta noapte...
Am visat asta noapte ca ma plimbam prin statul perfect. Nu-mi mai amintesc mare lucru, doar bucatele de ici, de colo, dar Parlamentul lor mi-l amintesc foarte bine.
Oamenii astia, desi isi numeau statul Republica, despre care ziceau si ca-i libera, si ca-i democrata (de bogata nu ziceau ei, dar se observa), n-aveau Senat si Camera, ci un Parlament monocameral, din trei felii egale. Una, "Popularii", era aleasa pe sistemul un cetatean, un vot, in circumscriptii geografice, cum se practica si pe la noi.
A doua, "Elegantii" (traducerile fiind, bineinteles, aproximative, din lb visului in original) era aleasa pe baza listelor fiscale, fiecare ban platit impozit insemnand un vot. Rezultatul era absolut siderant, Codul Fiscal in aceasta tara de vis fiind mai degraba un indreptar al bunului gust, avand limite minimale dar si maximale! Unde ati mai auzit de-un Cod Fiscal care sa noteze cam cat e maximum a ce-ar trebui cineva sa plateasca in anumite conditii ?
Nici vorba de "pedepse" asociate diverselor dispozitii, si cand am intrebat de evaziune fiscala, n-am reusit sa ne intelegem. Ei erau convinsi ca ma refer la cazul cand cineva pleaca peste hotare, adica calatoreste, si-mi explicau ca nu-i o problema, poate plati si cand se intoarce. Pai bun, si daca nu vrea ? Atunci nu plateste.
Nu mi-e limpede daca situatia fiscala se datora sistemului electoral, sau ambele decurgeau dintr-o terta chestiune, ca de exemplu reactia normala a oamenilor care se regasesc intr-o republica a lor, dar stiu ca notiunea de profit a unei companii era secundara, in general veniturile unei afaceri distribuindu-se ca salarii, si plati de datorii, si mai putin ca profituri actionarilor. In fapt, valoarea Bursei era in vasta majoritate data de bond-uri, actiunile fiind o minoritate neglijabila, folosite mai mult simbolic, cam cum sunt folosite petitiile online la noi.
Daca va pare c-am depasit limita inimaginabilului, vis sau nevis, veti aprecia a treia felie. "Republicanii", la fel de numerosi ca primele doua grupuri, erau alesi de colegii ale anumitor facultati, aproximativ echivalente cu ce-am numi noi "umaniste". Istorici, filosofi, specialisti in limbi moarte alcatuiau vasta majoritate a grupului republican. Lucrul m-a nedumerit peste poate.
In primul rand, de ce alesi doar de catre profesori, nu exista specialisti in domeniile respective care nu profeseaza ? S-a vadit ca da, exista, dar in principiu, ar fi nepoliticos sa deranjezi cu problemele zilei de azi niste oameni care au sa se dedice unor chestiuni abstracte. Daca ii intereseaza probleme de natura celor discutate in Parlament, se vor manifesta in acest sens, ajutand la formarea generatiei tinere, iar daca nu-i intereseaza, trebuie lasati la ale lor.
Uimit pentru a doua oara de o societate reglementata de politeturi dincolo de limita comprehensibilului, cel putin dupa toate aparentele, am mai baiguit un dubiu despre cum ar putea functiona un parlament format din oameni atat de amestecati, si mi s-a raspuns ca functioneaza foarte bine, in ultimii zece ani s-au dat nu mai putin de trei legi noi.
"Oameni buni, noi dam cate trei legi noi pe saptamana, sute in fiecare ani!", am urlat in visul meu, ceea ce a produs zambete, si raspunsul aproape soptit "Si s-ar gasi trei bune printre ele ?"
M-am trezit in mijlocul unei explicatii incredibile (mai ales prin solida ei fundamentare) despre cum rolul unui Parlament este mai degraba sa protejeze tara de legi proaste, decat sa creeze legi pur si simplu, orice copil cu o foaie de hartie fiind in principiu perfect echipat pentru a crea o noua lege, dar multe feluri de intelepti fiind necesar a se aduna pentru a le deosebi pe cele proaste de cele cat de cat bune.
Sunt inca confuz dupa experienta.
Wednesday, 8 April 2009
frumos!
şi eu sunt de acord cu ce vrea poporul şi nu graşii.
însă de aici şi până la unire, cum vor unii, mai este mult. în primul rând ce ţară sau rpovincie s-a unit cu românia de bună voie şi nesilită de nimeni?
Wednesday, 8 April 2009
Transilvania.
Wednesday, 8 April 2009
Cred că trezirea LA realitate şi nu ÎN realitatea a fost foarte dură...
Wednesday, 8 April 2009
Interesant visul. Vrei sa-l discutam? :)
Wednesday, 8 April 2009
@Cristian Sa stii!
@zamolxis Baga :)
Wednesday, 8 April 2009
Am inceput sa-ti raspund aici dar n-am terminat, ca tre' sa fug. Pe scurt, se impun 2 critici:
1. contopirea a 3 camere intr-una - idee buna? stiu ce vei spune, lucreaza mai bine impreuna decat separat - dar poate ca nu
2. chestiile astea s-au mai incercat - adaug referinte mai tarziu
oricum, fain subektu'
Wednesday, 8 April 2009
Ok, asteptam mai tarziul atunci.
Wednesday, 8 April 2009
cool, în transilvania era ceva armată, pare-mi-se! :P :)
Friday, 10 April 2009
Intr-adevar, frumos vis!
Din putinele cunostinte de istorie a doctrinelor economice pe care le am (desi am terminat ASE-u`), mi se pare ca respectiva societate onirica imprumuta unele idei din teoria "corporatismului integral si pur", elaborata de Mihail Manoilescu. Prea multe nu stiu nici eu, referinte gasiti in cartea "Secolul corporatismului" a economistului cu pricina (daca o gasiti. Cautati in Biblioteca Academiei, o au sigur).
Teoria in cauza nu are legatura cu corporatismul nazist, ci mai degraba cu cel aplicat de Salazar in Portugalia din anii`30 pana prin 1968, parca. Regimul a fost un pic cam dictatorial, dar nu genul acela de dictatura cu care ne-am confruntat noi. Ideile lui Manoilescu au fost aplicate concret prin tari din America Latina si au dat rezultate, cu precizarea ca exista controverse in legatura cu legitimitatea guvernelor care le-au aplicat. Dar asta tine de apucaturile mai mult sau mai putin democratice ale politicienilor.
Friday, 10 April 2009
@Adi Corporatismul lui Manoilescu e mai degraba la antipodul oniricilor ceia, macar pentru motivul ca scopul organizarii societatii nu era un soi de "bine" inteles in termeni prescriptivi, ci mai degraba confortul.
Friday, 10 April 2009
Mircea, "statul perfect" nu exista. Insasi aceasta sintagma e un nonsens. Statul, oricare ar fi el, e o conventie, este produsul imperfectiunii societatii umane. Daca societatea ar fi perfecta, nu ar exista stat. Statul are tocmai rolul de a asigura "confortul" cetatenilor sai in cadrul unei societati imperfecte. Din acest punct de vedere cred ca orice stat se afla la antipodul oniricilor alora. Orice stat, democratic sau nu, se bazeaza pe restrangeri (de drepturi) si constrangeri.
Dar ai dreptate, asocierea pe care am facut-o cu sistemul corporatist al lui Manoilescu se refera nu la scopul organizarii, ci la modul de organizare a societatii.
Friday, 10 April 2009
Mi se pare ca argumentul tau curge similar cu teoria "familie fericita nu exista, familia e o conventie, produsul imperfectiunii umane. Daca ar exista dragoste cu adevarat, n-ar fi nevoie de familie. Familia are tocmai rolul de a asigura confortul membrilor sai, intr-o umanitate pacatoasa". Dupa care intram in cum femeia trebuie sa se supuna barbatului, cum bataia e rupta din rai scl.
In scurt, niste idei ciudate, propavaduite drept "naturale". Nu exista ceva mai putin natural decat atari constructe culturale.
Friday, 10 April 2009
Familia e celula de baza a societatii, nu?
In legatura cu paralela dintre dragoste si familie, s-ar putea sa ai dreptate. Scrie ceva in Biblie despre asta, dar nu pot sa caut acum.
Si da, poti sa-ti bati nevasta si copiii, daca-ti da voie statul (vezi la arabi).
Ce intelegi tu prin "natural"? Exista vreo constructie sociala "naturala", bazata pe alte principii decat cele expuse mai sus (nu spun ca as fi de acord cu ele)?
Friday, 10 April 2009
A unui anumit tip de societate, da.
Tocmai asta-i chestia cu "natural". Nu-i bazat pe "principii". Ceva bazat pe principii e prin insasi definitie construit.