2762

Sunday, 27 September, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Imi cer scuze ca nu am mai postat in ultima vreme, dar am fost relativ ocupat, si anume cu cele mai terne si mai plicticoase chestiuni de afaceri, de-un prozaic greu si plumburiu precum cerul marii Baltice, in compania unor oameni a caror limba n-o inteleg de fapt, ceea ce ma scoate vag din rabdari, nu-i un lucru acut ca o arsura sau o taietura, e un bazait constant si enervant, un soi de migrena perpetua setata pe low.

Dar daca tot am revenit dupa o indelungata absenta, vreau sa va povestesc despre cat de grea mi-a fost viata in timpul asta, pentru ca uite, nu am cui, m-am gasit, nel mezzo del cammin di nostra vita in mijlocul unei paduri intunecate prin care fluiera acut vantul. Nici macar un vant cald, e rece si taios, si nici macar nu fluiera pur si simplu, mai degraba umfla a rade. De mine.

Si intre timp intreaga viata trece pe langa, pe dedesupt, pe tacute, vesela si agitata, cu atat mai vesela si mai agitata cu cat e mai departe, cu cat sunt eu mai intors cu spatele. Pentru ca asta e soarta omului pe pamant, sau poate ca nu a omului in general, cine stie despre ce vorbim pana la urma cand spunem "omul".

Am aflat si ca urmeaza sa mor, ceea ce nu m-ar ingrijora cine stie cat, dar totusi nu pot sa nu observ cum confirma o predictie pe care o adevarata urmasa a mamei Omida mi-a facut-o intr-o zi, candva, mai demult. Si alte predictii facute de diversi, mai mult sau mai putin la manie. N-am aflat si cand anume, dincolo de un "relativ curand", ceea ce ma gandesc ca ma pune in aceeasi pozitie in care se mai gaseste o groaza de lume. Poate chiar oamenii care trec acum pe strada, afara, prin fata spitalului. Poate cativa dintre ei, cine stie, poate toti vor muri curand, si stiu asta, si uite ca ei n-au nevoie de perfuzii si infuzii si drac mai stie ce. Situatie care mi s-ar parea nedreapta, daca nu m-as fi obisnuit oarecum cu situatia.

Banuiesc ca asta-i solutia, pana la urma, te obisnuiesti cu situatia. Dar nu "oarecum", care-i un fel de-a spune deloc, ci pur si simplu, de tot. Poate de-aia stau frumos aliniate scheletele in catacombele Romei, pur si simplu s-au obisnuit cu situatia. Poate se simt chiar bine. Cine stie. In tot cazul, nu se intrevede alta solutie, in masura in care asa ceva se poate numi solutie.

Deci, scumpii si dragii mei cititori, trag nadejde ca va veti obisnui si voi cu situatia daca intr-o zi voi incepe brusc si neanuntat sa nu mai scriu deloc. Va fi cel mai probabil din cauza ca m-am obisnuit si eu cu ceva situatie, mai mult sau mai putin definitiva (din cate inteleg eu, chiar f oarte mult).

Asta-i viata.

Disclaimer : Aceste afirmatii ar putea fi reale. Sau amuzante. (nu ambele). Va alegeti dvs.

Category: Zsilnic
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

18 Responses

  1. Ca sa stie tara:

    eu: deci, mori?
    MP: lol mor pe dracu
    MP: e literatura pisi, nu biografie.
    eu: hm, cand am ajuns la ps m-a ajuns asa, o amintire despre cum vorbesti tu in dodii
    MP: lol io ?! in dodii ?!?!?\
    eu: si nu stie omu niciodata daca e pe bune sau nu
    MP: hehe
    MP: posibil!
    ...
    [seekretz]
    ...
    MP: n-ai zis cum ti-o parut apropo
    eu: pai, in primul rand, nu prea pare literatura, pare non fiction
    eu: si apoi, mi-e foarte clar ca in chestia asta nu vorbesti cu adevarat despre ce pare ca vorbesti,
    MP: pai atunci cum e non fiction ?!
    eu: dar trebe sa marturisesc ca imi scapa despre ce vorbesti cu adevarat
    eu: pentru ca sunt tentata sa o iau personal,
    eu: si e clar ca asta nu e abordare buna
    MP: cam asta era si miza, dpmdv
    eu: pai spital, sunt bolnav, o sa mor...
    MP: sa-l faci pe cititor sa fie tentat s-o ia personal, da' stiind ca nu-i calea a buna, da nici alta nu vede
    eu: it reads like non fiction
    MP: pentru ca asta-i, pana la urma, situatia reala a omului pe pamant, vezi ?
    MP: deci este intr-un sens non fiction, pentru ca descrie corect o tema universala
    MP: dar o face prin metode literare, adica, creeaza o bila mica si identica, in sufletul omului
    MP: in care poate privi universul
    eu: si asa ti-ai atins tu scopul pe care il urmareai cu textul
    eu: presupun ca esti incantat
    MP: sunt foarte multumit, am scris poate 500 de piese pentru trilema, dar sincer asta-mi pare cea mai reusita pana acum
    MP: sigur, ce-i ingrijorator ca precedenta "cea mai reusita" fu cu nici 2 saptamani in urma, intr-un proiect care-i in a 9-a luna
    eu: a noua luna,
    eu: deci gata de a se ivi pe lume
    MP: hehehe
    eu: ai un proiect gestant

  2. Nu-i cum. Am telefonat io. Am aflat si pe surse. Nu chiar asa de curand. Fi fara de nadejde ca te anunt io.

  3. Eu as propune, asa just in case, sa ne lasi parolele si PIN-urile...
    De ce 2762 si nu 3368 de pilda?

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Sunday, 27 September 2009

    @lexy229 Pai cand ai intrebat, io am crezut ca vrei sa pui la tine pe blog tu!

    @Florin Lol cica fara de nadejde.

    @Dan E, ala-i un mister pentru veacuri.

  5. Nu stiu cat de mister e, daca te uiti aici
    http://trilema.com/index.php?p=2762

  6. Cum adica ai crezut ca pun la mine pe blog cand eu n-am blog?

  7. ala-i pinul tau, da?

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Sunday, 27 September 2009

    @Andrei Lol ok, cititorii nostri sunt clar mai inteligenti decat scriitorii lor.

    @lexy229 Pai m-am gandit ca poate-ti faci.

    @ioana Na, e numarul articolului in baza de date. Sorry. Apropo, vezi ca Dan Globetrotter mai mai ca rezolva criptograma vietii.

  9. uite acuma imi dau, de fapt imi dau din nou seama cat de frumos scrii.

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Sunday, 27 September 2009

    Saru'mana.

  11. Mihai Pintilie`s avatar
    11
    Mihai Pintilie 
    Tuesday, 29 September 2009

    Invatatura de minte sa traim cum vrem cat ne e dat.

  12. Un oarecare obisnuit`s avatar
    12
    Un oarecare obisnuit 
    Friday, 9 October 2009

    Sunt unul dintre "scheletele" din catacombele Romei. Obisnuit cu situatia. As fi vrut sa fiu singurul "schelet" din catacomba cea de toat zilele, dar, din pacate, moartea nu-i ca viata, cum ar spune un oarecare.

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Friday, 9 October 2009

    Nici nu-i stimate obisnuit, nici nu-i.

  14. Capitanul Nema`s avatar
    14
    Capitanul Nema 
    Friday, 9 October 2009

    Cica n-ai mai scris de mult, indelungata absenta, atunci de unde-s 3 articole scrise pe 26 si 3 pe 25? Asta-i al 7-lea in 2 zile si cica absenta? hahaha

  15. Mircea Popescu`s avatar
    15
    Mircea Popescu 
    Friday, 9 October 2009

    Mai glumim, ne mai veselim...

  16. Eu as fi exclamat : norocosule ! dac-ar fi fost adevarat. In cazul asta, chinuiala placuta, sa fii om nu-i asa usor.

  17. Mircea Popescu`s avatar
    17
    Mircea Popescu 
    Friday, 7 May 2010

    Iote cine-mi vrea binele :D

  1. 2762 - Mircea Popescu...

    despre moartea noastra cea de toate zilele...

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.