The French can can ?
While the French can can the Brits can't even cunt.
Filmuli e o foarte placuta si mingiioasa poveste de-amor structurat.
Un leu batrin (Gabin) cu o leoaica daca nu batrina sigur coapta (Felix) adauga o leoaica tinara-n harem (Arnoul) si figuri noi in program. Chestia-i iese cu tot succesul, chiar daca implica practic vinzarea valide-ei pentru finantarea proiectului (fetele tinere-s mereu sarace). Viata continua, fericita dar de-acum mai bogata, pe mai departe.
Initial fetele isi dau la turloaie cumsecade, in sensul ca a' matur-o tirnoseste-n mai multe rinduri pe a' mica (da' nici cu dracu' cela nu mi-i rusine cum isi cere pula fara sfiala) dar in final ajung amoureuses tot cumsecade, ceea ce-i de fapt si normal si comme il faut. Mai apar si doi masculi inferiori, care asa cum se cuvine primesc tain ovas. Unul dintre ei, un caracter introvertit si cam clapaug (caracterul, nu capatina) se impusca (nastasian) si apoi propune, umil, un soi de continuare platonica care i se accepta cu generozitatea femeii-n totalitate proprietatea altcuiva. Celalalt dintre ei, un caracter extrovertit si cam tesit la frunte se explodeaza amenintator si se consoleaza cu o femela comuna, mai adecvata nevoilor lui agriculturale. Totul este, adica, asa cum se cuvine sa fie.
"De ce se dispera toate dupa asta ? E chestie de putere ? Ca n-are nimic... mai ii si batrin...", vru sa stie o domnita mai tinara si mai recenta. "Dar uita-te putin la el, sta si vorbeste cu femeile, stie ce sa le spuna, nu se pierde, nu-si pierde calmul, ce mai mult se poate dori intr-un barbat ? Si adevaru-i, inca n-am intilnit femei sanatoase sa prefere barbati tineri, poate cel mult pret de-o aventura, da' si aia...
"Vreau toate hainele ei", zice o alta despre trufasa Lola de Castro de la Fuente de Espramadura. Adevaru-i ca mina cam asa se joaca pentru leoaica matura, ea are hainele faine da' pierde barbatu'. I-am raspuns domnitei ca n-are inca virsta, ca s-o bosumflu, c-o enerveaza asa idee. Cum adica ii dupa virsta! Adevaru-i ca nu-i dupa virsta, ii dupa experienta, si experienta vine cu virsta. Viata...
E un film reusit, o parodie-n fapt dar un extrem de profund, universal si desnud adevar in fond, atita insa tristete ca sufera la realizare. Fetele de joaca-n Moulin Rouge asta poarta niste budigai simpatici asa prin ridicolul lor intim la repetitii, si asta s-ar putea intelege, da-i poarta si-n spectacol, ori asta deja nu se mai poate intelege si nu se poate ierta. Daca se facea filmul asta cu fetele-n pizda goala, literalmente, onest, epilate frumos sa se vada clar ce-au ele-acolo si din fata si din spate atunci puteam intr-adevar vorbi de arta. Si de acuratete istorica. Si de magna cum laude. Asa cum este insa... e pur si simplu un film care trebuie refacut.
Cu fetele in pizda goala. Literalmente, onest, epilate frumos sa se vada ce-au ele acolo.
———- French Cancan, 1954, de Jean Renoir cu Jean Gabin, Françoise Arnoul, María Félix [↩]
