Succesiunea civilizatiilor in concretetea lor materiala

Initial omul nu era om, fiind ocupat cu a fi maimuta.

E destul de simplu sa fii maimuta, si ca rezultat se gasesc destui indivizi care-s maimute pina si astazi. Criteriul dupa care-i recunoasteti e dureros de simplu : nu folosesc scule facute de ei insisi, da' niciodata. Pur si simplu folosesc si ei ce gasesc prin mediu, da' asa, fara nici un plan. Ochiometric si pe loc, daca au o nuca de cocos se uita in jur dupa o piatra sau tigva sau laptop, ce s-o nimeri. Dupa ce si-au spart nuca isi uita de piatra, ca-i incurca.

Utilizatorii de windows sunt bune exemple in acest sens, cum sunt si don juanii de colt de bloc.

Cindva la un moment datⁱ maimutele au trecut la folosirea pietrei.

Ceea ce-a constituit un pas important inainte, pentru ca dincolo de uzul cel mai evident, comun si raspindit al oricarei pietroaie ori bolostirc (aceea de-a arunca cu ea, dupa inamici sau pur si simplu intr-un lac sa faca bildibic hahaha) piatra se poate si ciopli. Iar cel ce ciopleste se ciopleste si pe sine-n fapta cioplirii, intrebati numa' un sculptor, sau daca nu orice om care lucreaza cu miinile, sau in lipsa pe cineva care-a incercat sa bata un cui in perete sa aiba de unde agata un tablou.

Cum va puteti astepta exista suficiente exemple si astazi, toti minerii, zidarii, sapatorii de santuri, toti prostanii care au impresia ca nu-i nevoie sa si citesti (ori chiar sa pricepi) ceva ca sa ai "impresii" si asa mai departe, plina lumea de cetateni proaspat scoboriti din maimute si ancorati solid - ca o roca! - in epoca pietrei.

Dintre maimutele cioplitoare-n piatra unele au gasit cupru nativ (ca-i destul de remarcabil), au invatat sa-l topeasca si iata bronzul!

Bronzul are, nu stiu daca stiti amanuntul, distinctia remarcabila ca-i cel mai durabil material dintre toate materialele produse de om in istoria lentei sale scoboriri din maimuta. Pe bune, milenii dupa ce toti zgirie norii se vor fi transformat in pete indistincte prin scoarta, milioane de ani ulterior sfirsitului civilizatiei busturile indoielnice de bronz cioplit parca cu toporul cu care-s ilustrate toate oraselele capitala de comuna din ilustra noastra patrie vor fi tot acolo, in forma originala. Soclurile de marmura ori granit ori ipsos ori ce-o fi s-or fi topit de mult, bronzurile or sedea tot neatinse.

Oamenii bronzului traiesc si astazi printre noi, sunt aia care cunosc trecutul, nu-i intereseaza viitorul cum nu-i intereseaza nici prezentul ca specie degenerata a viitorului si se mai si mindresc cu asta. Doara bronzu-i de fibule si podoabe. Deci, toti taranetii care "vor sa moare aici pentru ca si tata", toate mulele si stramulele care le explica curvetelor minore si adolescente de ce-i rau sa sugi pula in conditiile-n care ele n-or supt pula (da' nici nu-i nevoie s-o sugi ca sa stii, te uiti pur si simplu in scripte - daca nu-i mentionat de Grigore Puleche e clar rau), astia-s oamenii bronzului. Din pacate respectiv din fericire ei nu-s, nici individual nici ca grup, la fel de rezistenti ca idolul lor mineral. Asta este.

Din bronz se pot face la rigoare chiar si arme. Din fier se pot face arme mai bune.

Asta-i marea chestie cu fierul : e un bronz mai bun. Mai ieftin, mai abundent, mai durabil (deci si mai dificil de lucrat, da' asta e intr-un sens bine). Plugurile de fier au zdrobit celtii, pentru ca sunt mult mai productive, taind pamintul cum bronzul n-a putut niciodata (si pentru ca-i prea moale si pentru ca-i prea scump, adica rar). Armele de fier au zdrobit tot vestul si sudul Europei, cind Charlemagne a luat Ticinumul zdrobind lombarzii ei bietii aia zbierau, "vai, fierul, vai fierul". Pentru ca da si intr-adevar.

Extractia, rafinarea, prelucrarea si folosirea fierului au introdus prima stratificare sociala, creind primul mestesugar specializat : fierarul. Asta se intimpla mult inainte de revolutiile burgheze care-i sunt necesara consecinta, si prin mult inainte intelegem o mie de ani. Mai important decit efectul concret (recte stratificarea sociala), au pus judecatile cantitative in centrul preocuparilor umane (distrugind astfel complet centralitatea grecilor clasici, complet fixati pe probleme calitative). Odata cu fierul se pune serios problema sa distingi care lama e mai buna, si odata cu asta sa conferi diverselor lame masuri numerice. De-aici mersul capitalului si dezvoltarea economiei isi are inceput, si pentru viitor drum liber si neobstructionabil.

Oamenii fierului sunt carieristii consumati de asta, oamenii "de afaceri" din prima generatie, dispusi la orice si gata de orice, toti fixistii care traiesc dupa numere (urmaritorii de statistici sunt si ei un bun exemplu).

Hai Otelul, hai otelul, hai otelul... ole ole ole

Nu-i vina mea ca Otelul Galati are cel mai retardat "imn" dintre toate formatiile fotbalistico-tembelistice din toate timpurile. In tot cazul si indiferent de asta, otelul nu reprezinta practic vorbind o revolutie, ci doar un simplu pas inainte. Nu este ceva nou, nu este ceva diferit, este pur si simplu... fier imbunatatit.

Nu imbunatatit oricum, ci imbunatatit prin impurificare. Pasamite anumite impuritati bine alese fac fierul - deja un material dur si eficient - inca si mai dur, inca si mai eficient. De-aici curge timpenia socialismului pina la urma, ideea fundamental gresita ca oamenii-s ca un fel de fier, si rezistenta lor ca grup nu-i egala cu rezistenta verigii celei mai slabe, ca pina acum, ci cumva impuritatile intaresc ansamblul. Teoria asta ar avea ceva sanse de functionare daca "reformistii" ar intelege ca impuritatile fierului nu-s "ce s-a nimerit sa se gaseasca prin fier", ci-s alese si anumite. Da' astea-s deja detalii prea complicate pentru mintile netede. Cam ca si chestia cu eugenia, de altfel.

Oamenii otelului sunt usor de identificat, pentru ca in general se identifica ei ca atare. Toti comunistii convinsi de pe vremea lui Ceausescu (ca erau si pe-atunci destui idioti care-l votau sincer, cum exista idioti care l-or votat pe Geoana sincer la alegerile cu topaiala, cum or mai exista idioti care sa voteze rosu vesnic si mereu, ca idiotenia-i neeradicabila) ca si toti aia tristi astazi (ca "vai, s-a distrus industria") sunt oamenii otelului.

Stiti ce-i si mai abundent, si mai ieftin si mai eficient decit otelul ? Plasticul.

Asta-i ultima dezvoltare-n calea evolutiei umane, plasticul. E indubitabil mai ieftin decit otelul, e mai usor (in sensul densitatii) cum e si mai usor de produs si prelucrat si folosit. De exemplu : nu curenteaza, si ca atare daca lucri cu plastic nu tre' sa fii atent la cablurile electrice. Avantaj prostii.

Cam de cincizeci de ani incoaceⁱⁱ plasticul inlocuie incet si pe tacute otelul, fierul, bronzul, piatra precum si orice altceva de peste tot. De exemplu mincarea din farfuriile maimutelor - am facut gresala sa incerc niste popcorn de-ala pentru cuptoru' de microunde (n-am microunde, da' l-am poparit intr-o tigaie) si era sa mor tati, asa mi-o fost de rau cum nu se poate povesti. "Aroma de cascaval" ftw.

Oamenii plasticului se recunosc foarte usor in practica, si-i plin de ei : sunt aia care-i dau cu solutiile simple. Aia care propun "independenta" ca argument teoretic si justificare abstracta pentru faptu' ca-s lenesi, aia care nu pot merge de-aici pina acolo fara motorizare, aia care invita oaspeti dupa care dau drumu' la televizor sa nu se vada cumva siliti sa se oboseasca a face conversatie sau ceva. Niste gunoaie, practic vorbind, ca si plasticu' asta esteⁱⁱⁱ.

Cam asta-i istoria lumii. Si printre toti astia, si noi.

1. Nu intram in detalii pentru ca incerc sa mentin acest articol ferm ancorat in incontestabil. [↩]
2. Ca asta-i marea chestie, cincinalele lui Ceausescu erau calchiate dupa istorie deja veche de-un secol, epoca de aur a otelului s-a scurs intre sfirsitul secolului XIX si primele decenii ale secolului XX, sa te apuci tu dupa razboi sa-i dai cu chestiile care-au facut America tare in 1915 pentru ca poate te-or face si pe tine in 1965 e deja stupid. [↩]
3. Pe bune, orice obiect din plastic alegeti la intimplare petrece 99% din timpul existentei sale zacind intr-o groapa de gunoi undeva [↩]