Societatea, libertatea si educatia

În aceste condiţii, trebuie să mărturisesc că mă cam plictisesc dezbaterile despre formarea profesorilor sau adaptarea curriculumului la cerinţele societăţii moderne. Sunt de acord că aceste lucruri îmbunătăţesc sistemul actual dar nu cred că îmbunătăţirea unui sistem expirat şi nociv (prin cerinţele de proiectare) este principalul lucru de care ar trebui să ne ocupăm.

Citatul survine de la un bloger pe numele lui Traian Bruma, si se potriveste perfect cu ce gindesc si-am scris eu pe tema (O scurta istorie a educatiei, Alegerea, educatia si umanismul si asa mai departe, nu mai caut ca-s probabil zeci de articole raspindite pe-aici). Concluzia care-mi suride fiind ca iata ce om destept e cetateanul (alternativa ca iata ce prostalai suntem amindoi fiind evident o provocare neavenita).

N-am sa insist mai mult de-atit pe tema, dar am sa preiau videoclipul pe care-l foloseste el si-am sa-l traduc. Pentru ca-i foarte bine ales, mi se pareⁱ.

Transcrierea in limba romana :

Ati facut mai multe comentarii pe tema rolului mass-media intr-o asa-zisa democratie. Ma intreb cum vedeti rolul sistemului educational, ce face el acum, ce forte il pun in miscare, ce limite il constring si cum ar trebui sa functioneze ?

Pai, am citat comisia trilaterala pe tema sistemului educational, si anume ca-i vorba de un sistem de indoctrinare a tineretului, si cred ca afirmatia-i corecta. E un sistem de indoctrinare a tineretului. Asa e privit de elitele socialisteⁱⁱ si in mare au dreptate. Deci, rolul sistemului educativ este sa dreseze oamenii sa fie obedienti, conformisti, sa nu gindeasca prea mult, sa faca ce li se spune, sa stea cuminti, sa nu provoace crize ale democratiei, sa nu puna intrebari si asa mai departe. Asta-i, fundamental vorbind, treaba sistemului. Chiar si faptul ca sistemul are multa prostie in el are dupa parerea mea o functie. Adica, ajuta la filtrarea oamenilor dupa obedienta.

Daca reusesti sa te asiguri ca sistemul educativ inglobeaza mari cantitati de prostie, cum ar fi sarcini stupide si asa mai departe, ai garantia ca singurii oameni care razbat prin el, cum as fi eu si ma gindesc ca majoritatea dumneavoastra, sunt oameni care-s dispusi sa faca chestii indiferent de cit sunt de stupide, pentru ca doresc sa ajunga la nivelul urmator. Deci e foarte posibil sa stiti ca o sarcina e idioata si ca tipul care v-a dat-o nu ar fi in stare sa-si gindeasca iesirea dintr-o punga de hirtie, dar o veti indeplini oricum pentru ca asa se ajunge in anul urmator, si vreti sa ajungeti in anul urmator si asa mai departe. Ei bine, exista oameni care nu fac asta. Exista oameni care zic "Eu nu fac asa ceva, e ridicol". Acesti oameni sunt numiti "oameni problema", au "probleme de comportament". Sau ceva in genul asta, sfirsesc in cabinetul directorului, sau pe strazi, sau vinzind droguri sau in fine, si toata chestia e o tehnica de-a selecta obedienta. N-am idee cum sa demonstrez asta, dar am o banuiala ca daca luati in considerare universitatile de elita veti gasi mai multa obedienta si mai mult conformism, probabil pentru ca acolo ajung studentii care-au fost cei mai capabili.

Ei, toate astea sunt functionale, asa merge treaba, si asa merge pina la nivelul de studii doctorale. De pe la masterat incepind e ceva mai variat pentru ca incep sa isi ridice capul niste contradictii in cadrul sistemului. Problema este ca nu poti avea progres in felul asta. In special in stiinte si inginerie e o problema, pentru ca toate corporatiile au nevoie de stiinte si inginerie. Daca n-ai inovatie ai probleme serioase. Asa ca se vad siliti sa incurajeze creativitatea si independenta, pentru ca n-ajungi nicaieri pur si simplu copiind ce ti-a spus cineva. Trebuie sa contesti starea de fapt tot timpul. Sa contesti starea de fapt si sa gindesti ginduri noi si asa mai departe. Si-aici are loc o condradictie profunda : e dificil sa antrenezi oameni pentru creativitate si combativitate si in acelasi timp sa te asiguri ca-n alte parti ale vietii lor sunt conformisti si obedienti si nu gindesc. Asa ca apar probleme.

E o problema foarte serioasa in Japonia, apropo. Noi gindim Japonia ca aceasta colosala superputere, dar aceasta reprezentare-i foarte inselatoare. Japonia de exemplu e foarte slaba in stiinte, si stiu si ei chestia asta. Parte din cauza este acelasi element care face muncitori buni, muncitori obedienti. E o societate foarte supusa, foarte multa deferenta si foarte mult conformism, si unul dintre efecte este ca exista constringeri foarte concrete care impiedica gindirea libera, independenta, ceea ce se vede in stiinte foarte clar. Dar e o problema si aiciⁱⁱⁱ

Deci exista aceste contradictii. Cind mergi la masterat incep sa apara. Intr-o mult mai mica masura in disciplinele ideologice, pentru ca acolo nu conteaza asa de mult daca oamenii au idei, nu se face profit din aia ca istoricii au idei originale despre Revolutia Franceza, asa ca se multumesc cu idei conventionale. Si asta inseamna ca presiunea care ar sustine inovatia si libertatea e foarte slaba, si presiunea care sustine conformismul e foarte puternica, pentru ca in subiectele ideologice e periculos pentru oameni sa gindeasca gindurile gresite. Nu-i chiar asa de periculos daca o fac in fizica.

Orisicit, incep sa apara niste variatii in sistem pe la nivelul masteranzilor. Chiar si la nivele mai joase se poate gasi. Adica, sunt de exemplu profesorii care stimuleaza gindirea, si uneori chiar scapa nepedepsiti. Dar la toate nivelurile, a invata nu se poate reduce pur si simplu la a regurgita chestii auzite. Acum sunt mari presiuni pentru a transforma scolile intr-un fel de cazarme militare, si ideea se bucura de larga sustinere. De exemplu este un bestseller, acum in ultimii ani, de Alan Bloom. Era plin de el prin supermarket-uri, "Inchiderea Mintii Americane"^iv, un mare bestseller, imens, pline rafturile de el prin supermarket-uri (unde de altfel l-am si citit). Pai, si te uiti la ce zice, si toate recenziile entuziaste. Ce zice tipul este ca vreo doi tipi mai destepti sa se hotarasca care-s gindurile marete si toti studentii sa le memoreze si asta-i educatia. Asta-i eventual un mod de-a transforma oamenii in automate. Chiar si daca au noroc sa nimereasca niste ginduri marete tot nu exista mod mai ineficient de-a face lumea sa le gindeasca decit sa le pui in curriculum. Aia e moartea lor.

Si eu cred ca asta-i pina la urma si scopul, de fapt. Scopul e pur si simplu sa se impuna autoritatea. "Astea-s gindurile marete, tot restul sunt cacaturi, invata-le pe astea si esti ok, eu le aleg tu le memorezi." Asta-i ideea, fundamental vorbind. Evident, asa ceva e chiar opusul educatiei. Asa ceva e eventual modul in care se studiaza Talmudul sau ceva asemanator. Dar e un mod foarte popular si cred ca reflecta aceleasi preocupari in legatura cu criza democratiei. De fapt Alan Bloom insusi a fost - incidentul care l-a scos din rabdari a fost cazul acela la Cornell pe cind era profesor acolo, cind niste studenti negri s-au baricadat intr-una dintre cladiri, si a zis ca stiti, asta-i practic reintoarcerea la nazism, toata chestia cu nazistii si asa mai departe. Pai, daca va uitati la ce s-a intimplat, el zice ca universitatea a capitulat, exact cum a capitulat Heidegger in fata nazistilor si asa mai departe.

Ce s-a intimplat de fapt, daca va uitati, este ca existau nemultumiri reale, fara indoiala studentii n-ar fi trebuit sa faca ce-au facut si sa intre-n cladire inarmati si asa mai departe, dar a fost rezolvata foarte amical. A fost rezolvata amical, nimeni n-a fost ucis, nemultumirile au fost intr-o oarecare masura rezolvate si rezultatul net a fost pozitiv pentru toata lumea. Dar el nu-ti zice ce-ar fi vrut sa faca, chiar daca-i implicit, adica ma gindesc ca voia probabil sa fi bombardat cladirea sau ceva de genul asta. Dar asta l-a afectat pe el, si in general ce-i scoate din pepeni pe multi oameni este - stii, acum anii 60 sunt descrisi in literatura ca si cind pe-atunci studentii fugeau sa dea foc bibliotecilor si sa distruga fundatia civilizatiei sau ceva.

Ce s-a intimplat de fapt este ca isi puneau intrebari. Ridicau probleme, se uitau la chestii la care oamenii nu se mai uitasera pina atunci, nu erau pur si simplu obedienti. Si din acest punct de vedere, pentru o buna parte din corpul profesoral asta-i echivalent cu a da foc bibliotecilor. Nu reusesc sa faca micuta distinctie, nu reusesc sa faca... Si atunci exista presiunea pentru a transforma scolile in ceva mai aproape de vremurile in care nu trebuia sa te temi ca studenti neobedienti vor pune intrebari despre chestii pe care nu i-ai pus tu sa le gindeasca si asa mai departe.

Nu simt nevoia sa fac alte comentarii.

1. Si iata cum functioneaza corect blogosfera, ca fapt de cultura : eforturile disparate ale oamenilor se cladesc unele pe altele rezultind un tot mai mare si, prin efecte sinergistice, mult mult mai valoros decit suma partilor. Ce bine ca nu-s si eu pe-o minte cu un troglodit de-si zice calugar, avind voi in felul asta nu doar deosebita sansa de-a sti ca PA-urile pornesc de la Calin Hera, nu de la mine, da' si nesperata ocazie de-a afla ca uite dom'le, exista un Traian Bruma care alege videoclipuri interesante pe ioutub. Stiti ce propun ? In vederea conservarii "romanitatii" cautati vre-un troglodit care a furat ceva ori de la mine ori de la el si dati-i fo' sapte-opt link-uri, sa se vada clar ca nu ne vindem tara sau ceva. [↩]
2. Din motive complicate de accidental istoric, izolationism americanesc si incultura americana socialismul e numit acolo "liberalism". Ca atare traducerea corecta a termenului englezesc "liberal" este "socialist", si echivalarea cu "liberal" e si iresponsabila si-o trista dovada de incultura. [↩]
3. In SU adica. [↩]
4. The Closing of the American Mind in original. [↩]