Sinucigasii sunt cei mai buni dintre oameni.
Acuma ca Nastase e o primadonai care nu si-a propus sa moara (ceea ce l-ar face un sinucigas) ci si-a propus sa se sinucida (ceea ce-l face un fel de meta-sinucigas, sau in limbaj vulgar o pizda proasta) e clar si in afara discutiei.
Ma oboseste insa sa citesc deversarea de stupiditati pe tema generala si mult mai importanta decit Nastase a suicidului, aliniate cu opinia rumegatoarei din toate timpurile ca adica "sa te sinucizi e lasitate".
Bai... nu e. Sa te meta-sinucizi este, intr-adevar. Sa nu-ti iasa e lasitatea suprema, probabil, mai penibil de-atit nu poti fi. Da' sa te sinucizi, aia-i masura omului perfect, dat fiind ca nimeni n-a cerut sa se nasca si pe cale de consecinta nimeni nu poate fi obligat sa-i placa aici.
Poate ca unuia nu-i place. Din sapte miliarde de oameni in viata la momentu' asta si sapte catraliarde de oameni in viata de-a lungul timpului as zice ca e minim posibil ca unuia sa nu-i fi placut aici. Ca nu-i, la drept vorbind, un loc chiar asa de placut. Sigur, e nemaivazut, e extraordinar, e tot ce vreti voi, da' uite ca este posibil de asemenea sa fie naspa. E posibil ca vre-unuia sa i se para de tot cacatu', si sa va fluture asa din mers a lehamite : fraieri sunteti.
A, si pe voi va deranjeaza asta, ca-n mintile voastre asa se infiripa ca o cogitatie (aproape de tot de-un gind, pe bune acuma). Eterna "Uite ba la asta, pai ce crede el, e prea bun pentru noi ? Ii pute aici unde ne pute si noua da' noi nu indraznim sa ne luam si sa ne ducem ? RUSINE SA II FIE!!!". Rusine sa ii fie luiii ca noua n-are cum si de ce sa ne mai fie, jite cum suntem.
Ia inchipuiti-va ca mergeti la cinematograf cu ceva pizda, la ceva film de care n-aveti pur si simplu nici o idee. E un documentar senegalez despre mutokingu. Sau pana mea, habar n-am, un film de care n-aveti nici o idee, n-ati auzit de regizor, nu stiti actorii, n-ati vazut recenzii, nimic-nimic. Si se sting luminile, fata nu da jos textila si presteaza o muie ca nu-i de-a mea e de-a voastra (duceti toate proastele la cinema, pe bune acuma, e oarecum bizar sa fii singuru' din sala care-o da la cioc da-n fine) si... pula. Filmu' e naspa. Poate ca e naspa la modu' enervant gen e cu Fata-de-cal si Proasta-aialalta-al-carei-nume-nu-l-am-retinut-niciodata-absolutamente-deliberat cum is ele un cuplu de lezbiene si reinterpreteaza stupid evenimente banale. Poate ca e naspa la modu' plicticos, a la Solaris, sau chiar la modu' ofensiv de stupid cum e Melancholia sau in fine. Multe feluri diverse-n care poate fi un film de neprivit.
Noa si ce faceti ? Ca eu ma ridic si ies. Si voi, astia chititi sa pictati o imaginara lasitate pe suicid, am senzatia ca nu iesiti. Ca ati platit bilet. Ca "sunteti cu prietena" si n-aveti atitudinea meaiii, ca numa' umpic sa va terminati sucu', ca multe toate. Ceea ce-i ok, nu va obliga nimeni sa iesiti de la filmele proaste, da' nu va cacati pe voi ca aia care mai au si altele de facut decit sa bata darabana pe scaune un ceas ori s-adoarma de plict sunt "lasi".
Cred ca va deranjeaza dovada concreta a ideii ingrozitoare ca spre deosebire de voi altii au optiuni si alte chestii de facut, ba inca si intolerabila independenta spiritual-intelectuala de-a isi urma propriul cap oriunde i-ar duce. Da' faptu' ca va deranjeaza pe voi nu inseamna automat ca ii un lucru rau. Nu toate lucrurile care va deranjeaza pe voi is rele, ca nu sunteti voi masura lumii in nici o reprezentare posibila. Voi sunteti pleava lumii, aia care stau la orice film, aia care "nu aveau incotro" si asa mai departe, lucrurile care va deranjeaza pe voi au bune sanse de-a fi chiar excelente. Nu 100%, nici macar 50%, da' pe bune acuma daca as fi pus sa aleg orbeste intre un lucru care va place si un lucru care va jeneaza is destul de convins ca strategia rationala ii sa-l aleg pe ala care va jeneaza. Nu va fi sigur ceva fain, da' sigur are mai bune sanse sa fie fain decit alternativa.
Nu-i nici o rusine sa fii un banal, un conventional, un om mai aproape de functionarea animala, automata si instinctuala. Nu-i nici o mare realizare sa fii un desprins-de-natura, un ciudat capabil sa treaca peste instinctul de conservare si sa-si ia glanda. Fiecare ii cum ii el si cum ii convine si cum il coafeaza, da' pentru numele meu, hai s-o lasam pe asta cu "aia care nu-s ca noi sunt Satana indiferent de alte considerente si ce merite or mai avea ei", ca-i stupida.
Si pentru toti curajosii care stiu ei cum e cu lasitatea : luati bai puletilor un cutit si taiati-va undeva, de curiozitate. Nu ca sa va taiati gitu' acuma cu mina dreapta-n timp ce va tineti de urechi cu stinga c-ar fi pacat, pierde tara un platitor de impozite si scade PIBu'. Nu sa va deschideti singuri derivatia hepatica a aortei ca samuraii ca nu sunteti, si nici perifemurala ca romanii ca nici de-aia nu sunteti. Da' undeva, oriunde, taiati-va pe-o buca ca oricum nu-i nimic vital acolo. Asa, de curiozitate, sa aflati cam cita "lasitate" e necesara sa-ti strapungi pielea. Is curios cam ce zgirietura reusiti sa va aplicati, de curajosi ce sunteti.
Nu ca n-as cunoaste preabine cu cine am de-a face, da' asa, ca sa aflati si voi.
———- Eu propun sa traducem pe viitor termenul "drag queen" din limba engleza ca "nastase" in limba romana. Daca englejii pot cu sartorum noi de ce sa nu putem ? [↩]
- Adica un fel de
Cum iti permiti tu, Gheo sa porti camasa alba, dar alba de-adevaratelea, scotand astfel in evidenta faptul ca peretii cei albi sunt mai degraba gri, in cel mai bun caz, si de fapt cenusii de-a dreptul. Sa-ti fie rusine!
cum ar veni. [↩]
- Ca adica daca nu vine n-are decit sa ramina acolo. [↩]
Thursday, 21 June 2012
Mda, un subiect tare delicat; apreciez din articol condamnarea celor condamna sinucigasii la a fi lasi.
Mai cunosc insa si inclinarea ta de a nu crede in religie (cea care "permite omului să se orienteze în labirintul marilor întrebări ale vieții și dă omului un sens existenței sale care depășește viața sa biologică" conf. wikipedia) sau ma insel???
Ca sa particip si eu la tulburatoarea tema a sinuciderii: intensitatea emotionala a sinucigasului atinge culmi nebanuite ceea ce il scoate din sfera rationalitatii cu care noi, "criticii" "dramei" lui il abordam postmortem.
Nu avem nici un drept, dar absolut nici un drept de judeca, comenta gestul unui sinucigas ci doar eventual putem discuta despre culpa proprie de a nu-i fi putut fi calauza spre lumina de a afara.
Ce ma intriga cel mai tare este singuratatea absoluta in care crezi cu tarie: "intolerabila independenta spiritual-intelectuala de-a isi urma propriul cap oriunde i-ar duce".
Si chiar de-i singur (desi, Doamne, nu-i!!!) "mintea l-a scos pe om din pestera" disperarii spunea cineva.
Thursday, 21 June 2012
Da' fix aia ar mai lipsi, s-amestecam si niste popi in discutia asta ca sa fie treaba oabla. Religia are atita de-a face cu moartea omului cit are ea de-a face cu orice altceva : totul e o buna ocazie de-a cere bani. Chiar si absurd sa fie.
Io nu-s convins ca-i neaparat adecvata realitatii dramatizarea asta emotionala a sinuciderii. Adica, sigur, unii or fi foarte agitati si tumultuosi (da' banuiesc ca aia nu se omoara, ci numa' fac si ei ca Nastase) da-n general se sinucid oamenii calmi, fie si din motivu' simplu ca daca-ti tremura miinile nu-ti iese.
Singura chestie cu pestera disperarii aia e ca dinsa are mai multe iesiri. Ce sa ne prefacem acuma ca una nu exista ? Morti disperati n-am vazut.
Thursday, 21 June 2012
Ok, p-aia cu religia o suspendam ca ar fi prea multe de sapat.
Ma leg numa de interpretarea realitatii sinucigasului: care e fara doar si poate o interpretare a ceea ce simte el de fapt. Si el stie ca nimeni nu traieste la fel de intens cu el emotia neputintei de a iesi din intunecata pestera. De-aia e al naibii de singur si totusi calm, echilibrat in executarea algoritmului de a apasa pe tragaci ori de a-si arunca scaunul de sub picioare.
Si-apai emotia e un act postcognitiv(vezi experimentul lui Scharter&Singer).
Sinucigasul, tumultos sau nu e ars pe rugul propriilor calcule de a iesi din pestera aia nenorocita!deci simte dom'le, simte si le rationalizeaza dar nu crede si pace!nu crede decat ce-i una!una bucata cale de iesire.
Thursday, 21 June 2012
Da' esti tu asa de convinsa ca modelu' prezentat de mine in articol (ca adica sinucigasu' pur si simplu nu-i curios de ziua de miine) e atit de imposibil incit nici macar nu-l poti lua in considerare ?
Viata-i o curva. Unora li se scoala de ea, altora nu. Ce-i asa mare chestie ?
Thursday, 21 June 2012
Basescu got closer using a fucking Q-Tip and he wasn't even trying to kill himself. No wonder this guy lost to him.
Thursday, 21 June 2012
Lmao
Thursday, 21 June 2012
ala de paraseste sala de cinematograf ca-i filmu naspa, iese afara inantea celorlalti pentru ca nu-i pasa, da, de continuarea filmului;
ceilalti raman din diverse motive, dar si pt ca durata "plictisului" e perfect previzibila spre deosebire de viata;
deci paralela intre curajosul ce paraseste scena, pardon cinematograful si sinucigas e buna cu conditia ca viata s-o reducem strict la o durata egala si previzibila pentru toti muritorii;
de atata miserupism la sinucigasi n-am auzit pana acu, totusi:))
Thursday, 21 June 2012
Da' adica de unde diferenta de intindere ? Daca nu stii filmu' ca nu l-ai mai vazut tot ce stii despre el e ca are o ora sau doua, sau ceva intre ele. Asa si viata are patruzeci-optzeci de ani sau pe-acolo.
Thursday, 21 June 2012
http://www.google.com/search?q=perifemurala
ftw lolz
Thursday, 21 June 2012
Noa iata-ma deschizator de drumuri in stiinta medicala (scuzati punul).
Thursday, 21 June 2012
Mei, da' de unde ideea asta că filmul ar trebui să fie bun? Io cred că din instinctul de perpetuare a speciei, că ăla-i în legătură cu fuga după plăcere. Da' nu eşti în stare ca om să treci peste el? Scrie undeva că trebe' să ai orgasm la film? Stai şi rabdă, care-i problema?
Sigur, reuşeşti să îţi depăşeşti instinctul de conservare. Pe bază că lumea nu-i aşa cum ţi-ai închipuit-o tu până atunci. Cel puţin nu în cazul tău. Lumea din film. Şi atunci te ridici şi pleci. Spre deosebire de ceilalţi din sală, care continuă să privească. Dar nimeni nu vede acelaşi film, asta sper că-i clar. Fiecare vede propriul film. Şi atunci tu te ridici şi pleci, spre deosebire de ei. Dar nu spre deosebire de alţii care-au văzut un film asemănător cu ce-ai văzut tu şi au ieşit şi ei din sală...
Libertatea asta-i o chestie cu dichis. N-o poţi măsura prin raportarea la deciziile altora, decât aşa, la un nivel de suprafaţă...
Thursday, 21 June 2012
Pai daca vrei sa rabzi rabzi, daca nu vrei nu vrei. Un' scrie ca toti tre' sa vrea ce vrei si tu ?
Thursday, 21 June 2012
Păi tocmai acest "vrei" mă încurcă pe mine. Faci ce vrei, deci eşti liber? Oare? Ce vrei tu? Uite, acum filmul e nasol. Poţi să te ridici şi să pleci, pare să-ţi spună regizorul. Până acum a fost cum a fost. Până acum ai stat. Acum poţi pleca.
Thursday, 21 June 2012
Ete scirt "pare sa-ti" povesti. Tu nu poti respira fara sa antropomorfizezi ? Regizorul e mort, da si tu pe google "death of the author".
Thursday, 21 June 2012
Lol. Păi nu-i mort atâta timp cât filmul e coerent. Filmul însuşi e "regizorul", na. Ceea ce te determină să "vrei" să ieşi din sală... Vrutul ăsta e condiţionat de faptul că nu-ţi place filmul. Condiţionat.
Thursday, 21 June 2012
Da bai, am inteles, unii "rezista prin cultura". Ca pizdele asa, ea inchide ochii si se gindeste la o poiana cu flori si atunci nu-i viol, e "reproducerea speciei".
Da' altii nu. Ce-i asa de greu de inteles & priceput aici ? Modul de existenta al femeii e jumatate din modurile de existenta care sunt. In conformitate cu unii autori, jumatatea mica.
Thursday, 21 June 2012
Iar esti hater pe black swan?
Thursday, 21 June 2012
Nu ca cre' ca-i alta.
Thursday, 21 June 2012
pai chestia cu meta-sinucigas nu cred ca e valabila in cazul acesta. in cazul acesta avem de a face cu un erou al politiei romane. cel care l-a salvat pe fostul premier de la moarte.
http://radu-tudor.ro/filmul-tentativei-de-sinucidere-a-lui-adrian-nastase/
Thursday, 21 June 2012
Am vazut pe fain. Asta Radu Tudor nu-i tipul care zicea pe la teve in avanpremiera ca se sinucide Nastase ?
Thursday, 21 June 2012
numa prostii vorbesti...
auzi la el:
" In principiu eu scriu cam cate trei articole pe zi, plus-minus, asa incat ar trebui sa fie fix destul pentru a urmari Trilema in continuare fara probleme."
se tupeu murdar...
Thursday, 21 June 2012
am scris o poezie petru adrian nastase....
astept critica si promovare, ms.
:X:X:X etc.
Thursday, 21 June 2012
Chiar aveam de gind sa diminuez, la fix ai zis.
Thursday, 21 June 2012
Bulangiu.
Thursday, 21 June 2012
Da' ce-are ? Cinci pe saptamina sunt prea destule, si-asa haterii zic ca s-au plictisit si pe cale de consecinta nu mai citeste nimeni Trilema.
Thursday, 21 June 2012
Suztinem doojpepatru. Curmentariul.
Thursday, 21 June 2012
Erai cit pe ce sa intrii-n spam (am scris cu destui iii ?) dat fiind ca ce plm. Da' pe urma am remarcat ca nu.
Thursday, 21 June 2012
like i gifs a fuck
Thursday, 21 June 2012
Liek a baws ?
Friday, 22 June 2012
Daca balanta dintre ce ar putea sa te bucure si ce ai avea de suferit prin viata, inclina net catre suferinte si mai deloc catre bucurii, moartea nu-i neaparat o pierdere.
Friday, 22 June 2012
Daca sinucigasii sunt cei mai buni dintre oameni, le-as recomanda unora sa fie "cei mai buni dintre oameni". Unii chiar ar fi cei mai buni, prin disparitia lor... pt ca prezenta lor e un cosmar.
Asa ca iti dau dreptate...
Eu totusi prefer sa fiu "second-best" si sa fac ceva bun prin trairea mea nu printr-un gest patologic pe care l-ai ridicat atata in slavi.
Friday, 22 June 2012
@Aproape toti hipstserii la un loc Sigur ca abordarea hedonista-i una dintre ele, da' in general din ce-am vazut eu cel putin astia senzualii cu placerile nu prea se omoara ca-i neplacut.
@Lavinia Florentina Rad Apai dreptu' tau sa preferi ce preferi tu. Putem fi oricind de acord ca pentru o femeie sinuciderea e un gest patologic, da' asta e parte din discutia mai larga despre cum femeia nu-i de fapt om.
Friday, 22 June 2012
Ar trebui sa incerce cat mai multi de-ai lu' Nastase sa se sinucida, si fara interventii la colt si agenti de politie la ceafa :P
Friday, 22 June 2012
@ Lavinia Florentina Rad:
Lavinia, eu cred ca discutia se poarta pe doua paliere diferite. Nu mi-o lua in nume de rau, nu mi-am propus sa te contrazic cu orice pret, cum nu mi-am propus nici sa-i validez lui Mircea rationamentul despre sinucidere, care in perceptia ta o ridica in slavi, in timp ce in perceptia mea nu face asta deloc...
Tu zici acolo ceva de "gestul patologic", eu spun ca da, dreptatea e de partea ta, dar doar cu aplicare la niste cazuri anume (adica acelea pe care le putem considera a fi de natura "patologica". Nu dezvolt acum subiectul, dar o putem face daca socotesti ca e cazul.)
Articolul de mai sus nu e insa un elogiu adus actului sinuciderii in sine si nici intr-un caz gestului sinuciderii comis de un sinucigas cu vocatie in acest sens, ca sa ma exprim asa...
E vorba acolo, mai sus, despre cu totul si cu totul altceva.
Sigur ca poate fi un gest de curaj sa optezi sa fii "second-best" si sa validezi asta printr-un anume gen de traire. Iar daca poti si face asta, adica daca poti parcurge drumul de la teorie la practica, e...wow!!!
E o gandire insa un pic primejdioasa, in opinia mea, asta cu "le-as recomanda unora sa fie cei mai buni...(...) pentru ca prezenta lor e un cosmar".
Ti-am urmarit, de altfel, atent si argumentatia de miercuri seara, din discutia ta cu Cosmin Maricari si cu Mircea Popescu de pe fain, cand cu articolul despre tentativa neizbutita a fostului premier Nastase si atunci mi s-a parut ca argumentele tale duceau intr-o cu totul alta directie decat duc acum, prin cele exprimate, mai cu seama in primul paragraf de mai sus.
Te-am perceput atunci oleaca compasiva si amprentata emotional de gestul in sine, dar, la fel ca si acum, situata ferm pe o pozitie de respingere a gestului. Acum te percep oleaca "selectiva", ca sa ma exprim asa, iar ceea ce ma bucura (referirea la exemplul trairii personale) este, in egala masura, ceea ce ma intristeaza (adica cum? Nastase nu ar fi fost cu atat mai important ca model personal daca ar fi optat sa ofere un exemplu viu despre cum, la o adica, PSD-istii pot face puscarie politica azi la fel cum odinioara taranistii Ratiu si Coposu, bunaoara? Nu ar fi fost prin asta si prin demnitatea trairii lui asumate o data in plus valoros ca exemplu vivant pentru generatiile de tineri si maturi social-democrati? Nu ar fi fost prin asta un exemplu, in fapt, pentru noi toti, in ce priveste respectarea autoritatii, chiar daca ea poate fi la o adica... "contextuala" si injusta? Sau il incadrezi pe Nastase din start ca fiind un caz tipic de sinucigas, "evaluabil" dintr-o perspectiva patologica, adica? Sau cum anume?)
Apreciez sincer determinarea ta si optiunea ta pentru viata, pentru a face ceva bun prin trairea ta, asa cum ai scris. Si socotesc asta ca fiind un punct al "platformei" care ne leaga, ne solidarizeaza.
Am vazut ca si atunci, miercuri seara, cautai explicatii din sfera, delimitata ambiguu si imprecis, "psihologie - psihiatrie". Dar aduceai in discutie si ceva "sange rece" necesar. Pai...si nu-i asta tocmai argumentul tau care valideaza teoria lui Mircea Popescu cum ca, adica, nu-s toti numai lasi, cum nu-s toti numai patologici, cum nu-s toti numai victime, cum nu-s toti numai eroi, cum nu-s toti numai vinovati ori nevinovati, dupa caz ?
Am vrut atunci sa-ti raspund si nu am putut, caci nu aveam "karme" :-) si uite, o fac acum: sa stii ca, in opinia mea, e la fel de plauzibil din punct de vedere psihologic cum si psihiatric, de altfel, ca "victima" noastra sa fi fost constient si asumat vinovata, cum si reversul. Iar distinctia intre astea doua e dificil de facut si e musai de tinut cont in demersul asta de niste chestiuni ce tin de un context personal destul de complicat.
Vei vedea, se va face ora 17 si va incepe conferinta de presa de la Floreasca si membrii familiei lui (in special copiii) vor incerca sa-l pozitioneze pe Nastase intr-un cadru care , dincolo de dimensiunea lui personala, este in fapt echivalent cu o tentativa de manipulare, fiind nerelevant, incomplet si, deci, mistificator.
Nu cred ca se vor face referiri la aspecte ce tin de patologia sinucigasului sau a sinuciderii, cum nu cred ca se vor face referiri la asumarea unui statut de cetatean, fost sau actual politician, putin conteaza asta in fapt. Se va vorbi insa, probabil, despre "victima" si despre "victime", chestiune care, dincolo de contextul acesta personal, dincolo de justetea sau injustetea condamnarii in sine, este o problema ce tine cu adevarat de o patologie, de o patologie sociala, mi-e teama...
De asta zic eu ca e riscant si limitativ, cumva, sa cauti sa-ti explici lucrurile astea dintr-o perspectiva ce face referire strict la patologic (si / sau la psihologic).
Friday, 22 June 2012
tl;dr
Friday, 22 June 2012
Pai foarte bine, ca nu era pentru tine.