Sedinta cu parintii
[...]
- Stimata doamna Georgescu, degeaba. Fetita dumneavoastra este o curva.
- Vai, dar cum este posibil!
- Doamna draga... zilele astea este chiar probabil.
- Dar este doar in clasa a saptea!
- Ei, sunt destule care incep si dintr-a sasea.
D-l diriginte, un cetatean uscativ si desirat, cu un nas lung si ascutit ii intinde serviabil o batista monogramata doamnei Georgescu, care lacrimeaza cu o figura confuza. Monograma zice F. G. dar d-l diriginte nu se numeste cum nu s-a numit niciodata F, precum nici G. il cheama Marin Sbolakovski, imprejurare care-i aduce de altfel suficiente dificultati intr-un mediu scolar.
Doamna Georgescu seamana oarecum cu un scatiu de stepa, cu coafura ei complicata cu tot. Si-a facut-o la stilist, draga. Acum doua saptamini. Sub privirile intelegator-compatimitoare ale celorlalti parinti, domnul Georgescu intervine impaciuitor
- Lasa draga, ce mare lucru. Tu nu tot curva ai fost cind ne-am cunoscut ?
Barbatii privesc tulbure si incearca sa-si ascunda plictiseala. Sedinta cu parintii, fascinant. Citeva zimbete malitioase pe buze rujate prin audienta, cu tendinta ca adica vezi doamne era Georgeasca curva, pina sa-l intilneasca pe Georgescu. Da' s-o lasat. Siiiigur ca da, si intretinerea o platesc din salar, italienii aia care vin toata ziua da' mai mult noaptea pe la ei sunt prieteni de familie. Nu-i ca si cum tot blocul are poze cu madama cracita intre pule de cind cu Internetul...
- De-acum nu mai are rost sa stricati banii pe chiloti si de-astea, continua impasibil d-l Sbolakovski. D-na Georgescu il intrerupe cu un suspin ascutit.
- Oricum nu-i poarta, economisiti banii. Fuste cit mai scurte, ciorapi n-are inca nevoie ca-i tinara, numa-i murdareste prin iarba si-i rupe degeaba. Bluze cit mai strimte, eventual mai taiati pe la guler ce purta in ciclul primar. Surfilati pe urma pe linga, d-na Alexandrescu va poate ajuta.
D-na Alexandrescu zimbeste gales. De cind or dat-o afara hotii aia de la firma de lohn si-a facut un atelier acasa, mai croieste pentru vecine. In timpul liber il suge pe d-l diriginte. E si vaduva...
- Pe-acasa invatati-o incet-incet sa stea cit mai mult in pielea goala si aveti grija sa fie numai pe tocuri tot timpul. Trebuie sa fie pe tocuri tot mereu sa i se formeze piciorul, si in pat tot cu tocurile cind se pune la culcare, dar numai cracanata sa si doarma. Eventual la inceput puteti sa-i legati gleznele de marginile patului pina se invata asa.
- Vai de mine! Dar ce se va alege de fetita, de viitorul ei!
- Deocamdata merge destul de bine si asa, doamna Marinescu, de geografie, a pus-o sa faca striptease ca sa-i dea cinci.
- Si ?
- Pina in final i-a dat zece. Fata e talentata, sa vedeti ce poate face cu globul pamintesc... Si e doar in clasa a saptea!
Ochii doamnei Georgescu ramin fixati pe un glob pamintesc imens, de-un metru in diametru, cu o bara metalica zdravana intr-o parte. D-l diriginte observa incotro se uita si-i raspunde serviabil
- A nu, nu ala. Unul mic de masa. Nu-l mai avem.
Sedinta continua netulburata pe fagasul ei normal, sau cel putin modern. Intr-un final se termina si ea, cum se termina orice pe lumea asta, de la cariera curvelor intru maritis pina la cariera futalailor intru dirigentie de curvistine tinere. La plecare doamna Georgescu susoteste catre consortul dumisale
- Oare ne imprumuta globul ?
