Ragtime

Ragtimeⁱ este, asa cum fara indoiala stiti, un gen muzical. Prima manea americaneasca, introdusa de negri - adica tiganii lor si bazata pe niste ritumuri improprii muzicii (care precum preabine stim e o chestiune de armonie melodica iara nu de ritm, ca nu suntem in Africa aici). A fost acompaniamentul traditional al bordelurilor ieftine de prin Sud ani si ani de-a rindul, pina cind sa se inventeze jazz-ul. A doua manea americaneasca.

In afara de aceste ignobile origini Ragtime mai da si titlul unui film bun (sau in tot cazul de departe mai notabil decit spasmofilia cealalta) despre "procesul secolului", si anume ala in care Stanford White, un arhitect priceput si faimos a fost omorit de-un milionar pe numele lui Harry Thaw din cauza ca White-i futea nevasta, o domnita pe numele ei Evelyn Nesbit, care prefera sa-si petreaca timpul cu hainele impaturite grijuliu pe un scaun pe cit posibil. Sau ma rog, din cauza ca White i-o instalat nevasta nuda-n virful a ceva cladire, nu e clar. In tot cazul, scandal!

Scandal, exotism si ecclecticism maxim, e cu sotii curve prinse-n act si aruncate afara din casa (+boarfele jos in strada de pe geam, etajul trei), e cu primul profiterol halit la cafenea pe trotuar de copii saraci de imigranti saraci impreuna cu parintii lor, imigrantii saraci in discutie, e cu actrite curve care povestesc despre cum le batea sotu' cu biciu' si cit de bine le trata amantu' da' se schimba si declara la tribunal ca ce le batea amantu' cu biciu' si le droga pentru ca soacra cea generoasa plateste divortu' cu un milion de dolari pe vremea cind pretul fraieririi fraierilor incornorati e patru dolari si patruzeci de centi per pula-n cur, e cu bebelusi negri gasiti in tufe de crestini (nuca ei), oameni de bine care nu reusesc sa se hotarasca daca sa-i asimileze ciinilor sau servitorilor (ca oameni certamente nu-s) respectiv negrese curve gasite prin beciuri si inspectate-n pizda (da-n intimitate totusi, de catre domnul doctor) deducindu-se ca au fatat recent si deci urmeaza la inchisoare cu ele da' e ok ca stau acolo sase luni si pe urma mai fac unu'.

In caz de nevoie iesiti pe geamu' spart.

Dar stati sa vedeti! Ca copilul de ciineservitor are un tata! Care se prezinta la usa! Si vrea sa vorbeasca cu curva de negresa inchisoare toporu' cunoastetiⁱⁱ, doar ca ea nu vrea desi pina atunci nu vorbise dar acum vorbeste asa ca cetateanul de bine trebuie sa... in fine, sa se descurce cumva sa interfateze cu zarghitii astia in casa la el. Cam cum ar fi cind doi bizoni s-or hotarit sa se reproduca pe cimp fix unde v-ati asezat cearsafu' de picnic, doara ce conteaza cacopiteaza prin Chablis ? Ce-i ala Chablis ? Ce le pasa lor de Chablis ? Doara acolo-i cimpu' si ei is bizonii. Proprietate pri-ce ?!

Per total, o poveste despre ce rost n-are. Distractie placuta.

PS.

1. 1981, de Milos Forman cu James Cagney, Elizabeth McGovern, Pat O'Brien. [↩]
2. Actorul si salbaticii, 1975, Manole Marcus, Toma Caragiu. [↩]