On The Beach

Saturday, 25 February, Year 4 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

on_the_beach

Ca sa intelegeti ce se intimpla : visla tocmai a facut *plici* pe fundul altfel generos al Avei Gardner, care joaca o curva ostenita de viata si pofticioasa la alcool in acest film nemaipomenit, extraordinar si stralucitori.

E cu Fred Astaire da' nu-i cu dansat si cacaturi de vodevil, dovedind astfel ca Fred bietu' si-o ratat o altfel promitatoare cariera de actor in virtutea apetentei maselor de nespalati transoceanici pentru smecherie ieftina conjugata cu abilitatea lui de-a da din picioare (desfid pe oricine sa urmareasca mai mult de sase ore de filme cu tapdancing - asa cum am facut eu vizionind o integrala Fred Astaire - sa vedem astfel din ce sunteti facuti, draga). E cu Norman Bates (aka Anthony Perkins) care petrece cam jumatate din rol incercind sa-si omoare nevasta si copilul da' totusi nu-i cu nebunie si chestii de-alea, ci dimpotriva, vorbim de-un cetatean model si absolut respectabil. Doar ca isi petrece timpul incercind sa-si omoare nevasta, ce mare chestie ? Se mai intimpla. Si copila.

E cu un submarin nuclearii si cu urmarile unui razboi nuclear (alta notiune aflata la inceput da' care va face cariera) si cu accent britanic. E cu masini de raliu si cu competitia vizibila intre cele doua mite foarte asemanatoare pina la urma, Ava Gardner si Liz Taylor.

E cu chestii grele, iubiri, identitati, femei, barbati... E cu foarte mult miez, nu pentru ca vine cu idei noi ci pentru ca pune idei vechi intr-o lumina noua, care-i absolut convingatoare fundamental chiar daca pe ici-pe colo forma-i cel putin naiva (sa nu te apuci tu sa sapi ?!) si in aceasta noua lumina ideile vechi se recunosc nu drept "tot ceea ce erau" si nici drept "ceea ce ar trebui sa fie", ci isi pastreaza contururile lor autentice si recognoscibile doar ca-s luminate altfel, iesind in evidenta colturi si muchii care nu erau neaparat vizibile inainte, da' care-s perfect integrate obiectului in discutie. Un mar frumos si rosu pus in lumina oranj nu devine nici o portocala, da' nu ramine nici marul initial absolut rosu. Ci arata ca un mar rosu in lumina oranj. Exact la fel si aici.

Pe scurt e un film cu de toate si tot ce-i trebuie. Serviti cu incredere.

———
  1. On The Beach, 1959, de Stanley Kramer cu Gregory Peck, Ava Gardner, Fred Astaire, Anthony Perkins (dupa un roman de Nevil Shute, un fel de Arthur C. Clarke australian). []
  2. Primul submarin nuclear de-adevaratelea tocmai fusese lansat citiva ani inainte, asa ca subiectul e fascinant pentru participanti chiar daca se procedeaza pe absoluta ghiceala (informatiile fiind evident rare si mari secrete pe-atunci) cu rezultate amuzante pe alocuri. Scenele din interior frapeaza prin asemanarea cu Star Trek, e destul de clar pe ce s-a bazat show-ul ala (ca film nu-i si nici nu poate fi, franciza pulii). []
Category: Trilematograf
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

11 Responses

  1. N-am vazut filmul (o voi face datorita acestui articol, mulzumesc!) dar vreau sa spun ca in ce-l priveste pe Fred Astaire, ai dreptate pe jumatate...mereu mi-a parut o 'caricatura' pusa sa danseze, o marioneta minuita meserias de papusari priceputi da' nu mai mult...dintre 'trapasi' il prefer pe Gene Kelly, nu-i asa colturos, dar ca ar fi putut fi un mare actor (sau promitator? cum spui) , nooooo...tot o caricatura ramine si atunci cind vorbeste. Poate pe scenele Braodway-ului sa fii fost ok pina la 35 de ani cind s-a apucat de film...
    O sa caut filmul, macar pt Anthony Perkins (in '59 inca nu-l nascuse pe Norman Bates), ok...tanks
    (da' cind dzeu ai tu timp si de filme de-astea?...e ceva cu relativitatea bag seama!)

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Sunday, 26 February 2012

    Am timp ca-s eficient :D Sa stii ca merita vazut.

  3. Sună bine. Îl pun și pe ăsta pe lista de filme ce trebuie văzute.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Friday, 9 March 2012

    Pe urma poti face recenzie.

  5. Nu prea cred. Nu sunt suficient de cinefil ca să fac asta. Uite, m-am uitat recent la Reconstituirea, dar n-am înțeles mare brânză din el. La fel și alt blogăr de pe aici.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Saturday, 10 March 2012

    E cu pelicula, banii statului, nu stiti voi.

  7. Păi poate ne lămurești tu.

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Saturday, 10 March 2012

    Pai nu stiu nici eu.

  1. [...] My Lovelyi formeaza alaturi de Spellbound si On the Beach o interesanta trilogie a nebuniei. Ca si in cadrul celui dintii relatiile dubios-ambiguu-erotice [...]

  2. [...] cu o arie impresionanta si-o abilitate aproape de perfectiune. Din pacate (cam ca si-n cazul lui Fred Astaire, de exemplu) s-a vazut silit sa joace in general o scindura pentru ca atita putea pricepe si atita [...]

  3. [...] Al doilea al doilea motiv pentru care-i un film delicios este ca-i cu de Niro jucind un luzar. Literalmente, ceva mustacios penibil care nu-si gaseste masina, transpira de la stress si se crede baeat jmecher in mintiuca lui (putina). E de altfel un rol mult mai adecvat abilitatilor lui de Niro (nu zic depreciativ, sa stiti ca-i mai greu sa joci quasimodo decit scaramuccia) si-i regretabil ca n-a prea apucat sa-si dea masura, fiind mereu ocupat cu scalimbaieli de circ. Ca si Fred Astaire. [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.