O intimplare si o cadra
Intimplarea : Imi trag camasa si nadragii, imi pun cravata, masina m-asteapta, ma sui si dau directia, pornim cind... au!
Ma pitiga ceva in umar, cam ca si cum un fir de par s-ar fi inagarit in firele camasii care miscindu-se il trage sa-l ucida SI EL NU VREA SA MOARA! Nu-i gata sa paraseasca scumpul sol in care s-a nascut, a crescut, a mers la scoala, l-au lins curvele, l-au trecut sudorile, a cunoscut intiiasi data-n existenta lui de fir de par apa si sapunul - in fine, o viata! Une vie cum zice spaniolu',
Asa ca dau cu mina peste, sa rezolv minunea, ori ca s-a rupe paru' ori ca s-a rupe legatura. Moment la care ma fulger-o arsura cumsecade, ce drac de soi de paianjen sau ce afurisenie am eu pe umar ?! Deschei camasa, desfac cravata, soferul ma priveste indoit in oglinda, "ce-o face conasu' ?!" si bag mina.
Au! Pe deget catre radacina, un punct micut albicios, si ustura. Intorc agitat camasa de la guler invers si ce credeti ca zboar-afara ? O prapadita de viespe. Mica, de-aia de traieste din polen. Ce-a putut ea cauta la mine in camasa, in dulap - deschis ce-i drept dar tot dulap! - fara nici o floare-n jur ? Ei, asta-i. Viespea exploaratoare. M-am incheiat la loc si mi-am urmat drumul. Nu m-o mai intepat o viespe de sa tot fie douazeci de ani, da' vaz ca-s in buna stare de sanatate imunitara ca n-am facut reactie deloc de nici un fel.
Cadra : Ceva mai la vale, ling-o hala din aia cu curte mare, proprietate mai mult abandonata decit folosita intre altele la fel ca ea, cu o liota de ciini adastind in colbul din jurul portii de intrare, un sarantoc burtos bagind si el mustele-n seama si-o sumedenie de fieratanii dezintegrindu-se lent sub lucrul elementelor, o femeie.
O femeie inalta, blonda, murdara, bronzata cum se bronzeaza mai nou fetele fara judecata, atita ca ea probabil nu cheltuie bani pentru a-si atinge nuanta de azteca. Imbracata intr-un tricou si-o pereche de nadragi mai sus de genunchi si strinsi pe cur, cum ii moda generalizata si aplicata de-aceleasi fete fara judecata - nu-i totusi trist faptu' ca toate pizdutele cu pretentii la "intelectualitate", respectabilitate, clasa de mijloc-sus si printi, duci, calatorii, literatura, povesti, se-mbraca si se oparesc la pielita exact ca orice tiganca ? Voi chiar puteti fi atita de proaste sa va-nchipuiti ca pune cineva botu' la democratismu' asta defect si stupid ? Altcineva, adica, decit putoii pe-o minte cu voi, aia care sufera noptile de faptu' ca nu-i baga nime-n seama (sau ma rog, ca nu le recunoaste valoarea oferindu-le slujbe bune, punindu-i in fruntea meselor si eventual dindu-le pe socoteala statului sclave cercheze).
Tricoul e uzat si spalacit, a fost cindva un caramiziu, acum e ceva roz. Nadragii negri, rupti in cur, prin rupturi nu se strevad albituri - mai bine, oricum iegarii nu se poarta cu chiloti. Din fata i se vede pizda, larga, muncita. In brate duce un baietel mic, sprijinit familiar - cum sade bine unui baietel mic sau chiar de n-o fi-asa de mic - pe titele-i revarsate, mari si moi pe sub tricou. De-a dreapta un baietel mai mare, in blugi scurti si ceva tricou negru, descult, se tine de nadragii ei. In dreapta, o fetita, poate de cinci sau sase ani, malnutrita, desculta, in fundul gol, cu un sarafanas mic, negru, care-i coboara de pe umeri si-i acopera buricul. I se vede, ca si ma-sii, din fata pizda, inca nedespartita, din spate bucile, rotunde.
Merg tuspatru inspre catre ceva, intr-o directie, pin' num-aici, undeva. Aproape. Dinspretotdeauna venind, cam osteniti, cam prafuiti, da' nu mai e mult. In soarele verii pieile nude, rozalii si aurii, merg pin-aici, aproape. In picioarele goale, prin colbul proprietatii ciinilor, in Uniunea Europeana.
