Lost Highway

Filmulⁱ e un vis laptos de opioman dedicat. Plasat pe irelevanta axa a timpului exact intre Twin Peaks si Mulholland Drive contine elemente, structuri si mecanisme din ambele, anticipindu-l pe fiecare intr-un fel functie de directia-n care parcurgeti istoria. E un film de trecere, sintagma care nu inseamna nimic dar suna bine si deci sta marturie si certifica extraordinara mea competenta sintactico-cinematografica cit si culturala.

Nu cred ca se poate "explica" ce se intimpla in el unui om treaz. Altfel, doua gemene (una blonda, una bruneta, sa le puteti deosebi) se bat cu sampanie in timp ce-s amindoua un pitic exoftalmic rujat prea intens pe-un fond de ten prea alb si in general de-o virsta cu ele doua insumate. Acest pitic nu exista in "realitate" in alt sens decit acela ca se manifesta ca pitici pe creierul a doi cetateni de bine aparent disjuncti, recte un saxofonist-tenor deosebit de netalentat (ie pur si simplu ingrozitor cit de rau cinta, Clinton pare inspirat de ingeri prin comparatie) si-un tinar mecanic de locomotiva de masini. Cei doi ar putea in principiu foarte bine sa fie aceeasi persoana, in virtutea faptului ca-i doare capul daca se pune problema sa interactioneze unul cu celalat cit si a imprejurarii ca fiind unul dintre ei condamnat la inchisoare ambii par sa se regaseasca-n aceeasi celula.

Ei. Asa cum probabil intuiti, personajul deosebit de psihopat care isi reprezinta o femeie drept gemene-cu-pitic-de-unire cit si pe sine drept doi oameni omoara ceva cetateni, recte un soi de mafiot bizar. Diavolul se ascunde insa in detalii, si David cu atit mai mult : mafiotul bizar tine morala de condus preventiv unui prostalau oarecare intr-o scena care-i piatra de incercare a oricarei parodii, cu pistolu' (.5 DE, evident, sigur, bineinteles, obligatoriu)-n mina. Detectivii blazati discuta intre ei si "Stii ce cred eu ?" "Zi-ne ba, ce crezi tu", asa, apasat, sa se vada ca in toate, absolut toate celelalte filme nimeni nu il invita pe domnu' cu parerea sa si-o expuna. "Nu exista coincidente rele". Este ca v-o spart cu parerea lui ? Mnoa.

Cinematografia e prea intunecata dar altfel frizeaza genialul si cit ce priveste compozitia si coloristic si aiuristic si cum mai doriti voi, clarobscur, alea. Uite un exemplu din probabil zeci :

In fine Patricia Arquette are cur fain, nici n-am stiut pina la acest film da' parca tot pe Lara Flyn Boyle as fi preferat s-o vad plecind goala pe tocuri ca "n-o sa ma poti avea niciodata" si alte drame grave.

Cre' ca tre' sa-l vedeti. Incercati sa-l vedeti cu pizde-n pizda goala-n jur, sunt curios cite incercari va ia. Mie mi-a luat trei.

1. Lost Highway, 1997, de David Lynch cu Patricia Arquette, Bill Pullman [↩]