Literatura avansata : fictiune si autofictiune

Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucureşti: un ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la nu pot să-ţi fac cunoştinţă cu omul Barbu fiindcă eu însumi nu mă cunosc. Ce pot să spun este că pot dicta o carte în două fiare în sălile de sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele zile, pot să nu scriu nimic patru ani, pot să tac 18 zile fără să scot o silabă, pot să învăţ pe de rost 83 de lucrări de peste altele, plin de ghiuluri pe degete şi lanţuri de aur la gât, îndrăgostit nebuneşte de manele. Când făcea grătarele Heidegger, pot scrie o trilogie despre orice prefix din sanscrită sau greacă, visez orice filă din manuscrisele lui pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe Adi Minune şi Vali Vijelie la maximum, înnebunnidu-i pe vecini cu Eminescu, pot să cheltuiesc o sută de nopţi la rând câte o mie de dolari şi tot astfel pot să trăiesc o lună cu trei muzica de mahala şi cu mirosul de mici.

Când m-am mutat în cartierul Militari, apartamentul mi-a fost spart de trei ori în jumătate de an, iar o vecină mi-a milioane de lei vechi… Nu uit şi nu iert niciodată. Cine mi-a făcut un bine i-l întorc de zece mii de ori, cine mi-a şoptit că banda lui Mădălin a fost implicată în cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a făcut un rău se poate aştepta toată viaţa să-l distrug. După câte vezi, nu e bine să îmi pui o astfel de întrebare şi bătut şi i-a tăiat cu cuţitul. În ciuda sesizărilor la poliţie el era de neatins, iar reclamanţii se trezeau imediat cu nici să ai de a face cu mine, dacă eşti „câine rău” şi nu eşti şi cinic. În puţine cuvinte cred că sunt un om cu o maşinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltrataţi ori nevestele hărţuite. Am înţeles că poliţia era neputincioasă în gândire ritualică, adânc – recunoscător faţă de maeştrii şi marii mei prieteni (Noica, Şora, Cioran, Marino, faţa lui abia la a treia sesizare, când poliţistul de proximitate m-a luat de-o parte şi mi-a spus să o las mai moale cu Doinaş…), melancolic, coleric, generos, sadic adesea.

Nemulţumirile dacă vreau să nu o păţesc mai rău. Mădălin era stăpânul zonei, peştele celor mai multe prostituate din Martie.

Cartier şi organizatorul celor mai multe activităţi comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine şi când are ştiu, dar nu-ţi spun, fiindcă nu sunt nici măcar Dostoievski. N-am vocabular…

Dreptul să joace fotbal pe terenul şcolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă în apartamente şi toate în viaţa oricărui ins sunt multe momente penibile, cu toţii avem un clasament. Eu am selectat vreo 10 şi nu le las reparaţiile şi acţiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau în totalitate de voinţa lui.

După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă. Întâmplarea a făcut ca în nerezolvate fiindcă nu vrea cicatricea lui Freud. Deocamdată sunt Ulise… Şi marea este agitată!

Momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin şi de oamenii din banda lui chiar în faţa blocului. Făcându-mă iubirea este în multe feluri, şi numai un imbecil ca Liiceanu sau ca Pleşu ar începe să răspundă ca la televizor (despre că nu ştiu că ei mi-au spart apartamentul şi că ei ştiu de sesizările mele la poliţie împotriva lor, i-am rugat să mă speranţă, despre ură până vor ajunge să vorbească despre brânză, despre praz, în fine – despre nimic). În gramatica ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promiţându-le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit ontologico-rituală „iubirea” este mai degrabă iubinţă şi, ca gramatician, o poţi trata ca depăşire dacă ştii sanscrită imediat râsul şi mă aşteptam să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu şi o ploaie de pumni şi lovituri. Dar şi ai citit Evangheliile în greaca veche; ea mai înseamnă a fi şi mai înseamnă şi filiaţie fiinţială. Vei găsi vorbe Mădălin le-a spus serios, în mod neaşteptat: mai bine potrivite în Marea Traversare a Vidului, anume în cărticica despre Gândul cel mai periculos şi cel mai nou. Haideţi băieţi să-l ajutăm pe dom’ profesor.

Odată aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la ţară şi nu m-am lăsat până nu i-am îmbătat. După ce vinul ura ce să fie? Este jertfă în greaca veche, le moi haïssable din Pascal, der tolle Mensch, în Nietzsche. Din ură în ură şi-a făcut efectul şi limbile s-au dezlegat, au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor mai poţi să refaci toată contracreaţia. Ura este mireasma sacrificiului. Face acest lucru cu mine şi chiar mi-au spus că îmi Mare gânditor şi maestru viu mi-a fost Noica. De la Noica am învăţat Cartea. Mari gânditori pe care i-am cunoscut din vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut să le vândă la talcioc. Tot bând şi povestind vrute şi cărţi sunt Eminescu, Heidegger, Nagarjuna. Despre fiecare pot povesti peste o mie de pagini. Îţi ofer aici o scrisoare a nevrute, râzând cu ei şi arătându-mi simpatia faţă de stilul lor de viaţă, am ajuns după câteva ore să devenim apropiaţi.

Lui Noica trimisă lui Sorescu de unde vei vedea că am provocat cu fericire cartea lui Noica despre Modelul cultural abia ţinându-se pe picioare, Mădălin s-a ridicat solemn şi a decretat: Dom’ profesor e de-acum fratele meu şi trebă să spuneţi european. Am şi un interviu inedit cu Noica despre Cultura europeană şi cultura românească. Tuturor băieţilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.

Simpatia lor faţă de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel să publicăm şi scrisoarea lui Noica prin care îmi spunea că mi-a trimis recomandarea pentru bursa Alexander von Humboldt mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat şi m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de şi va vorbi cu Heitmann. Nu am putut niciodată să ajung la Heidelberg, fiindcă din primul plic cu documente mi-au vin. Promisiunea lor a rămas bătută în cuie şi deşi multe apartamente au mai spart în zonă şi chiar în blocul nostru, de „dispărut” 11 acte, iar când le-am trimis din nou aceste 11 acte, au „dispărut” şapte acte. Atunci mi-am dat seama că apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată şi chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva cărţi şi două lenjerii furate în veşnic vor lipsi nişte acte. Aşadar, n-am putut să plec fiindcă nu eram lăsat să plec (nu cum s-a scris într-o spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau şi le răspundeam la fel, deşi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine revistă literară că „nu aş fi vrut” să plec). Cu severitate, bănuind că m-am băgat în banda lor.

De mai multe ori veneau la uşa mea şi-mi cereau ba o bormaşină, ba cricul de la autoturism, ba să vorbesc la câte-o şcoală faptul că Noica a gândit, chiar înainte de debutul meu cu cartea Rostirea esenţială (a şi făcut un referat manuscrisului), cu directorul să nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gaşca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan internaţional, că sunt „filosoful tinerei generaţii” şi m-a aşezat în fruntea celor 22 de tinere genii i-a scos din minţi pe Liiceanu şi apărându-i poza în cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la uşa mea tocmai când Pleşu care l-au „excedat să mă critice în public” (aşa cum Noica însuşi mi-a mărturisit, într-o zi de 4 septembrie 1987 aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut şi cum m-am împrietenit cu la Păltiniş). Aşa că Pleşu şi Liiceanu stau prost cu nervii de mult timp… Hoţii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobişnuit dintre “cei buni” şi “cei răi”, dintre interlopi şi universitari, făcând din relaţia noastră subiectul unui interesant articol.

Cu vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai intens la teza de doctorat despre puşcării. Într-una m-am născut fiindcă nu ştiam ce culoare aveau ochii mamei mele. Ţi-am răspuns aşa, ajutându-mă de un buddhist. Din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că spărsese casa din moment ce sunt întâmplări toate se hazardează să intre în existenţă. Eu mi-am dat averea ca să fac cărţi, alţii au liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja şmecher – cel mai înalt grad în ierarhia informală a jucat cărţile ca să facă avere. Cea mai scânteietoare clipă de care nu ştiu dacă o să se mai afle vreodată ceva este deţinuţilor şi unul din cei mai influenţi puşcăriaşi. Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în iluminarea în care mi-am dat seama că sunt şi idiot şi prost: găsisem cifrul megachiliocosmosurilor. Văzusem că toţi închisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit gânditorii omenimii sunt abonaţi la prostia milenară.

Numeroase cazuri neobişnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole şi studii de caz. Am reuşit să obţin proiecte gen Eminescu nu mă cheltuiesc ci mă autoregenerează (hai să-ţi dau planul Noica-Barbu care-l priveşte pe de la conducerea administraţiei centrale a puşcăriilor autorizaţia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i mai este cu putinţă să recompunem în integralitatea sa regală risipita comoară pe care Eminescu ne-a lăsat-o într-o ladă?

Fie recunoscută oficial şi scăzută din pedeapsă. Cu această autorizaţie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe dacă mai este cu putinţă să recompunem integral moştenirea eminesciană, atunci vom zice ca Noica: „Sărbătoarea eminesciană din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune n-a cuprins toată obştea culturală românească, pentru că sunt foarte puţini cei ce ştiu de ea“. Lucrări susţinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută dar dacă nu vom fi în stare? Atunci ne vom aminti de întrebarea lui Cioran, scrisă undeva în Schimbarea la faţă a carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 României: „Ce a căutat aici acel pe care şi un Budha ar putea fi gelos?“ ani înainte de termen.

Eliberarea lui a fost un eveniment pe care gaşca trebuia să-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele să facem o arheologie a dezastrului, recapitulând ce s-a întâmplat după iunie 1883, când lada cu manuscrisele şi cărţile blocului s-au întins mesele pline cu bucate, iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile şi micii pentru lui Eminescu a rămas la prietenul lui Simţion. De la Ober-Dobling (Viena), Eminescu, îngrijorat, îi scria lui Chibici, în toţi cocalarii zonei. însuşi Adi Minune şi Vali Vijelie au venit şi au cântat la această petrecere, iar versuri precum: 12 ianuarie 1884: „Iubite Chibici, (…). Ceea ce aş voi să ştiu de la tine este dacă cărţile şi lada mea sunt în “puşcărie, puşcărie / urâtă mi-ai fost tu mie” ori “n-ai venit la vorbitor / curvo vezi că te omor” au răsunat până târziu în noapte. Siguranţă şi dacă pot spera să le mai revăd.“ Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el şi le-a cerut maneliştilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. “Dom’ profesor eşti deştept / i-ai tras pe gabori în piept” a fost refrenul în 20 octombrie 1884 îi scrie aceluiaşi Chibici: „…Nu am unde pune lucrurile mele, încât ar fi bine dacă-ai păstra tu încă cel mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie – eliberatorul lui Mădălin.

În a doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre câtva timp aşa-numita mea ladă, deşi presupun că acest lucru nu e tocmai plăcut (…). Te rog dar să iei tu lada de la loviturile pe care voia să le dea şi despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism şi avea Simţion dacă nu mai e cu putinţă să stea acolo, până ce starea mea se va îndrepta, dacă este cu putinţă să se-ndrepte vreodată chef de băutură. Am scos din cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de lada cu manuscrise şi cărţi va ajunge la Maiorescu, toamna. 2 litri pe nerăsuflate, mi-a mulţumit pentru ajutor şi a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică – lucru neobişnuit. La 20 noiembrie 1887, sora sa, Harieta, îi scrie Corneliei Emilian că Eminescu „are lipsă de cărţi de citii, el a scris d-lui pentru el. S-a spovedit şi apoi a plecat la mânăstirea Neamţ să se călugărească.

Banda lui şi-a continuat activitatea la fel cum şi-o continuase şi în timpul detenţiei lui, dar mai puţin agresivă, mai Maiorescu să-i trimeată biblioteca lui, dar până în prezent n-a primit nici un răspuns. Puţin zgomotoasă. O parte din membrii ei au plecat după integrarea României în Uniunea Europeană în diverse ţări la furat. Cei rămaşi s-au băgat în 27 februarie 1888, din nou, Harieta îi scrie Corneliei Emilian că Eminescu „e cam supărat pe domnul Maiorescu, că i-a politică şi i-am văzut în campaniile electorale alături de Traian Băsescu – idolul absolut al lui Mădălin şi al întregii scris recomandat, rugându-l foarte călduros pentru biblioteca lui şi nişte manuscrise pe care ar voi să le bântuie. Şi bande. Între timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin s-a şters tot mai mult din nici un răspuns n-a primit până acum. De-aş putea, i-aş aduce cărţile din Bucureşti, însă cine ştie de mai sunt şi de nu memoria mea, lăsând locul altor evenimente şi personaje mai actuale.

Notita : Acest text s-a nascut din ingemanarea inevitabila intre doua texte despre care autorii lor precum si alte persoane naive, izolate-n marginirea lor, isi inchipuie ca sunt disjuncte si - cine stie - poate chiar distincte.

Primul este o piesa despre vin si interlopia de cartierⁱ homericⁱⁱ amplasata pe-un neaparat-proiect cit si online caragielesc denumitⁱⁱⁱ "Romania trezita".

Al doilea este un text despre marii filosofi pe care nu stiam ca-i avem, autopublicat de dinsii (cum e si normal, zicea marele Karl Friedrich Hieronymus ca un filosof adevarat e autocreat, nu ouat!) pe un alt numaidecit-proiect cit si online zis "Ziaristi Online", ceea ce-i amuzant dat fiind ca asa ceva nu poate sa existe. Cum de altfel nici nu exista.

Cele doua impreuna dau - cred eu nu cred dar simt eu - masura aproape completa si cu siguranta instructiva a stari Gnozei in spatiul patriei mume. Sper dara sa nu vi se-aplece.

1. Aceasta "antrenantă lume a drogurilor (legale!) din judeţul Sălaj, a plătirii poliţelor, a primejdiilor de la tot pasul" cum inspirat o numeste unul dintre condeierii nostri. [↩]
2. Adica amuzant [↩]
3. Adica tot amuzant [↩]