Indreptar de jocuri intre timp uitate.

Voi nu stiti, fiindca pe-atunci erati ori prea fragezi ori de tot lipsaⁱ, da' acum niste timpuri pe cind notiunea de telefon celular isi vedea linistita de treaba ei in faldurile moi si catifelate ale viitorului, apartinind fara rezerve de saiansficsion precum si n-avea nimeni PC in casa-n tot Clujul (nici macar eu) copiii existau in continuare.

Da, inteleg, socanta teorie. Este totusi adevarata : si fara nubsoturi si in general cantar existau copii. S-a putut asa ceva, si fierbeau doamnele mame ale dinsilor, judecatoare si inginere si ce mai erau ele la scutece cu cacapisu in diverse oale cind era presiune la gaz fara sa se plinga, cum se pling curvele astea tinere ca-s scumpe scutecele de unica folosinta, poluare-ar sotii-n somn sa le polueze. Da' revenind : mi-e destul de clar ca nu se mai stie astazi care-i treaba cu jocurile respective, si iata cum un ceva banal pe care ti-l putea explica orice mucoasa de zece ani se vor studia in scurta vreme la masterat, sectia arheoetnologie sau ceva. Ca-n viata.

Pentru a evita aceasta trista soarta, am sa execut din memorie un scurt indreptar descriptiv, apelind in acelasi timp la bunavointa cititorilor mai experimentati istoric sa-mi reaminteasca, precizeze, intareasca, completeze si asa mai departe lista. Pentru ca presimtasc de pe-acum ca-n cincizeci de ani sau poate chiar o suta ma va suna ceva pizduta frageda studenta la etnofolclorice-n universitatea viitorului si-am sa dau si eu o muie cu pula zbircita-n erectie partiala-n virtutea extraordinarei mele inteligente manifestate prin aia ca am avut prevederea sa-mi las insemne din timp pe tema. Deci :

Ascunselea. Asta e foarte simplu : din liota de copii unu' baga (respectiv mijeste, cuvint care nu pare sa aiba legatura cu minju' nimanui ci o fi venind de la mijitu' ochilor ma gindesc) ceea ce consta-n numaratul relativ lent pina la zece cu fata la un perete si ochii ascunsi in cot, iar restu' se ascund. Dupa care ala de-o mijit se uita sa-i gaseasca pe ascunsi da' cu grija ca e concurs de alergari : cine ajunge primu' la locu mijii. Daca ajunge primu' vre-un ascuns e scapat, daca ajunge mijnicu' e prins. Chestia asta n-are mare importanta pina se ajunge la ultimu' ascuns : daca-i prins ala atunci va miji el, daca nu atunci "urma scapa turma" si va miji tot mijnicu' fara modificari. Traditia cere sa urlii "pui pui pui Gheorghita" sau cum il cheama pe ascuns cit mai tare, sa stie parintii ca-s toti copchii teferi (ca pe-atunci asa era sistemu' de semnalizari implicite, ca la closti : cit timp se aud plozii-n emisie totu' e ok, da' daca-i tacere de-aia brusca si adinca - eventual urmata de ioooooaaaaiiii - le ia pe mame cu lesin bietele.)

Ratele si vanatorii. Doi copii (vinatorii) stau la vreo cinci metri distanta unu' de celalalt, iar restul (macar doi trei, pina pe la vreo zece sau cam asa) in mijloc, ca-s ratele. Cei doi vinatori arunca o minge de la unul la celalalt, incercind sa nimereasca (paleasca!) dintre rate. Daca nimeresc pe careva respectiva rata iese din joc, adastind friptura. Ultima rata ramasa se bucura de protectia virstei, in sensu' ca vinatorii au voie sa dea dupa ea numa' de atitea ori citi ani are. La final vinatori vor fi prima si ultima rata eliminata.

Tara, tara! Vrem ostasi! Asta-i in general un joc cu vinatai (ceea ce-i bine, tufelor). O trupa de copii se aliniaza tinindu-se de miini, in timp ce alta trupa-i confrunta stringind catre ei ca "Tara, tara, vrem ostasi!", la care proferatii linia tre' sa raspunda ca "Nu va dam!" si atunci astia primii tre' sa zica "Atunci ne luam!!!", la care linia tre' sa interogheze ca "Pe cine ?" si aici se alege un copil, de preferinta o gazela mai pubera sau ceva, ma rog, dupa gusturi. Vorba-i ca navalesc dracii sa sparga zidu' sa-l degajeze pe ales. Daca le iese si-au mai adaugat un om, da' daca nu le iese pot fi chiar si capturati intarind zidu'. Are avantajul asupra majoritatii celorlalte jocuri ca dracii astia de copii nu-si prea pot scoate ochii, si chiar sa-si rupa miinile n-or fi in stare acuma. E bun.

Mita ([de-a] prinsea, etc). E cum v-ati putea inchipui, se alege o suprafata oarecare precum de exemplu un teren de tenis pe care nu se poate juca lapte gros din lipsa de minge, si ala care ii tre' cumva sa atinga pe altu', sa fie ala in locu' lui. Si tot asa pina cad toti lati. E perfect.

Sticluta cu otrava. Unul dintre copii rasfira degetele ambelor miini, fiecare jucator prinde de cite-un deget. Asta-si clatina miinile-n sus si-n jos strigind "sticluta cuuuuu, sticluta cuuuuu" dupa care isi alege el ceva lichid, spirt, ulei, benzina, nu conteaza. Da' cind zice "otrava!" toti aia care-l mai tin de degete-s otraviti, ceea ce-i grav. Neotravitii fug in toate partile urlind ca niste descreierati ceea ce la drept vorbind si sunt, iar otravitii tre' sa-i atinga, ceea ce-i "impietreste", ceea ce-i grav (chiar daca din pacate n-are efectul scontat, nici sub aspect acustic nici din punct de vedere motrice). Impietritii tre' sa atinga un copac, ca sa se despietreasca, respectiv sa treaca printre craciiⁱⁱ vre-unuia care atinge un copac. Ajunsi aici va puteti probabil intreba bun, si ce rost are, dovada clara ca n-ati inteles nimic, mars la feisbuc si plingeti acolo.

Hotii si vardistii e practic vorbind un pretext de ciomageala usoara-n grup. Copiii se impart in doua echipe care se caftesc pina nu mai pot, se alearga-n grupuri pe ceva cimp si-asa mai departe. O varianta ar fi cowboii si indienii, care-i cam pe acelasi principiu da' tre' neaparat sa ai pistol ca sa fii cowboy, ceea ce pare poate banal da' prin anii 80 nu era. Teoretic ar fi o varianta mai light, da' in principiu tot ii tragi una cu pistolu-n cap la indianu' lu' peste prajit care nu vrea sa moara desi l-ai PAC PAC!!! de en ori. Care PAC PAC e de asemenea un joc din aceeasi categorie, unde prin aceeasi categorie intelegem "codrul clocotea de zgomot si de arme si de bucium".

Un-doi-trei la perete STOP! e asa ca un copil sta linga un zid iar restu-s aliniati la o distanta distanta. Cit asta se-ntoarce cu spatele zice "un-doi-trei la perete" si pe urma pe "stop" se-ntoarce brusc. Aia care-s suprinsi miscind pornesc de la distanta originala, restu' continua in drumul lor de-a atinge maretul perete, devenind astfel conducatori de joc.

Flori, fete si baieti, melodii sau cantareti era genu' de joc stupid si fara noima pe care voiau mereu sa-l joace fetele, in loc sa bage o tavaleala sanatoasa ca oamenii normali. Si vedeti de altfel unde au si ajuns cu atitudinea asta nesanatoasa, ca mie unu' de exemplu nu mi-or crescut tite, ca sa nu mai intram in alte detalii (cum ar fi de exemplu faptu' ca n-am curu' cit de trei ori capu' scl). Altfel e ca un fel de Jeopardy! mai retardat, doi copii isi aleg impreuna un numar secret, restu' tre' sa-l ghiceasca, cine ghiceste poate alege un domeniu, cei doi isi aleg doi reprezentanti ai domeniului respectiv, ghicitorul alege care-i pare varianta preferabila dintre cele doua propuse si-i ia locul celui nepreferabil. Practic un fel de hai sa-ti spun de care baiat imi place intr-un mod idiot. Huo.

Und so weiter.

1. Varianta originala era “Voi nu stiti, fiindca erati extrem de fragezi, iar de atunci incoace nimeni nu se mai aventureaza in…”, si dau o insigna de cetatean educat aluia care-mi spune si titlul original (un neologism imaginar). [↩]
2. E o expresie specifica asta cu cracii, survine din situatia-n care un fotbalist ii trece altuia mingea printre picioare. [↩]