In care taiem in carne vie

Discutia a pornit, cum probabil intuiti, de la articolul despre SU si sanctiuni.

Ea : Birocratia scapata de sub control.
Eu : Iti dai seama ca exista un inspector de ce mincare isi pun copiii la scoala, precum exista si reguli despre ce mincare sa-si puna copiii la scoala ? Continentu' ala tre' sa se scufunde in pizda ma-sii.

Ea : Pare scandalos... da' de asemenea e probabil un caz izolat (nu ca asta schimba ceva).
Eu : Dupa mine SU sunt un fel de Venezuela/Coreea de Nord/fostele tari comuniste etc.

Ea : Cred ca exagerezi, da' ce pot sa fac.
Eu : De ce ? Intr-o tara libera nu poate sa existe o Inspectie De Stat De Ce Mincare Isi Aduc La Scoala Copiii (IDSDCMIALSC).

Ea : Pai de exemplu, incidentul in discutie a ajuns la stirile nationale. Nu-i ceva comun, e ceva atit de rar/remarcabil incit a ajuns la stiri. Nu zic ca nu-i deplorabil, dar zic ca nu-i destul pentru a transforma intregul continent intr-un peisaj dezolat si fara sperante, la fel de rau sau mai rau ca acele locuri in care chestiile astea sunt intimplari de zi cu zi.
Eu : Nu cred ca din cauza raritatii a ajuns la stiri. Cred ca este o intimplare de zi cu zi, si cred ca a ajuns la stiri exact pentru ca ca e o intimplare de zi cu zi si mai exista inca niste oameni care cred ca nu ar trebui sa fie. Nu foarte multi, dar citiva. Cam ca-n Romania comunista, de fapt.

Ea : N-am idee de ce crezi asta. Pe ce te bazezi ?
Eu : Ce stiu despre locul respectiv in general vorbind. E ceea ce s-ar numi "educated guess".

Ea : Mbine. Din nou, ce pot sa fac.
Eu : Da' n-am inteles de ce tre' sa faci ceva.

Ea : In sensul ca evaluarea ta imi pare complet aiurea, dar e un subiect atit de mare si complicat si ce zici tu e bazat pe evaluarea ta personala si chestii oricum asa ca nu-i ca si cum ma pot apuca sa-ti demonstrez ca gresesti.
Eu : Sigur ca poti. Tot ce-ai de facut e sa-ti abandonezi transeele cu "pozitia mea este ceea ce mi-ar place mie sa fie" in favoarea unei mai echilibrate "pozitia mea este ceea ce rezulta din fapte".

Ea : Problema este ca nu prea se pare ca discutam fapte. Pare ca discutam mai degraba ce impresii ai tu.
Eu : Nu. Eu discut fapte, tu nu esti dispusa sa recunosti ca faptele chiar sunt de fapt fapte, si-ai prefera sa discuti niste fapte imaginare. Exista un inspector de stat a ce-si aduc copiii sa manince la scoala ?

Ea : Stai sa vad exact cuvintele folosite.
Eu : E vezi de treaba. Exista sau nu exista un inspector de stat a ce-si aduc copiii sa manince la scoala!

Ea : Nu exista.
Eu : Mnoa, acolo e problema. Cum ziceam, nu esit dispusa sa recunosti faptele drept fapte.

Ea : Arata-mi de unde-ai scos faptul asta atunci.
Eu : "a state agent who was inspecting lunch boxes decided" ; "did not meet U.S. Department of Agriculture guidelines".

Ea : Un politai maninca o gogoasa. Inseamna acum ca politaiul e un gustator oficial de gogosi ?
Eu : Ai persoana, si ai regulamentul. La acest moment poti fie sa-mi arati un comunicat oficial al departamentului agriculturii zicind ca folosirea regulilor lor este gresita, abuziva, improprie etc SI un comunicat oficial al statului zicind ca persoana nu actiona in virtutea nici unei autoritati reale si ca regreta incidentul, sau daca nu nu-i vorba de o tara libera.

Ea : Oh, da' n-am nici o obiectie la asta. Vezi, asa se intimpla : tu ai un argument cu care sunt absolut de acord, si apoi faci niste declaratii care (imi par mie) complet scandaloase pe baza lui, cu care nu mai sunt de acord. Si pe urma tu pari sa tragi concluzia ca problema ar fi ca nu-s de acord cu argumentul. Da' eu sunt.
Eu : Pai judecata aia are putere, ori comunicatele ori nu-i o tara libera.

Ea : Da' nu-i o tara libera, si faza e o porcarie, si absolut ca ar trebui sa-si ceara scuze.
Eu : Corect. Si daca nu-i o tara libera e un fel de Coreea de Nord/Venezuela/foste tari comuniste. Si-ar trebui sanctionati.

Ea : Vezi, da' nu inteleg de ce "nu-i o tara libera" = fututa de Coree de Nord. Adica...
Eu : Aia-i partea imaginara. Nu exista diferente intre o basina trasa de mine si o basina trasa de altul. Esti fie liber fie Coreea de Nord. Nu exista grade ale nelibertatii.

Ea : Dar vezi daca asta-i tot ce vrei sa zici, ca ori e libera ori nu-i libera si nu exista grade ale nelibertatii nu mi-e clar de ce-ai face paralela cu Coreea de Nord in afara de cazul in care incerci sa evoci un raspuns emotional.
Eu : Un raspuns emotional e chiar foarte indicat. Oamenii tre' sa-si reconsidere opiniile create pe baza istoriei asupra unei entitati care intre timp s-a schimbat profund. Statele Unite nu mai sunt ce erau acum niste ani, sunt exact opusul a ceea ce erau acum niste ani. Sunt sovieticii de-acum niste ani. Minus Stalin, din fericire, cel putin deocamdata.

Ea : Cred c-ar avea mult mai mare impact si-ar percuta pentru o audienta mult mai larga daca logica ideii (doua grupuri, fara grade) ar fi introdusa inaintea elementului emotional. M-as putea insela. Dar cred ca cei mai multi oameni pur si simplu vor avea o reactie puternica exact ca si mine, dar cei mai multi probabil nu vor cauta mai mult de-atit si vor trage pur si simplu concluzia ca esti hater. Si da, poate ca nu-ti pasa bla bla bla, da' numa' zic, pentru a fi zis.
Eu : Cred ca te inseli. Oamenii trebuie sa-si asume pozitii. Chestia asta ca "o, uite, educatie fara bataie", chestia asta nu functioneaza. "O, poti sa-ti alegi daca vrei sa inveti sau nu". Nu catea, intii decizi daca inveti sau nu, pe urma capeti ce ai de invatat.

Ea : N-am idee ce sa zic.
Eu : De ce nu ?

Ea : Pai, nu mi-e clar care-i legatura cu ce discutam anterior, concret. Si-n plus... imi pare destul de... dur. Aproape ca-mi pare ca te enervez sau ceva.
Eu : Ei, nu ma enervezi.

Ea : E aproape ca si cind admonestezi pe altcineva (americanii timpiti ?) inspre mine.
Eu : Legatura e precum urmeaza : tu propui sa le dai oamenilor invatatura si sa-i lasi sa decida daca vor invata sau nu dupa cum doresc ei. Eu pretind sa decida si sa se angajeze intii ca invata si abia apoi ii invat ceva.

Ea : Oh.
Eu : Sistemul asta din urma are avantajul notabil ca sparge perspectiva "falsului invingator", adica atitudinea adolescentin-imatura raspindita azi de-a face doar chestiile care-s foarte usoare. Cit de usor sau dificil e nu poate fi luat in considerare.

Ea : Totusi in general vorbind nu vad beneficii pe termen lung ale folosirii fortei, in termeni administrativi sa zicem. Nu ca as sti mare lucru sau as avea experienta pe tema.
Eu : Asta e o idee naiva si neexaminata pe care-ai preluat-o de la idioti.

Ea : Hei.
Eu : Nu exista rezultate pozitive in afara celor care survin dintr-o corecta aplicare a fortei. Si asta include mersul.

Ea : Pe bune, iti spun o chestie, nu zic ca n-ai dreptate, iti spun pur si simplu ce gindesc. Ce-i cu argumentul ca "nu, nu asta gindesti" ?
Eu : Nu-i ceva ce-ai gindit. E pur si simplu ceva ce-ai cules din drum, ca parte a socializarii (adica, a incercarii de-a te potrivi cu ceilalti) si n-ai examinat niciodata.

Ea : De fapt mi-o bazam pe ce si cit inteleg din nereusita in practica a diverselor incercari de-a aplica comunismul.
Eu : Comunismul nu e despre forta. Comunismul e despre distributia resurselor (am putea numi chestia "formarea preturilor" daca vorbim de-un sistem monetarizat).

Ea : O foloseste totusi, nu ? Trebuie sa muncesti, trebuie sa te duci acolo, sa participi la X manifestatie.
Eu : Faptul c-o foloseste nu-i relevant. Incercarile de-a implementa comunismul in practica au degenerat inspre autoritarianisme in momentul in care s-au confruntat cu falimentul ideologiei lor, dar forta nu-i relevanta pentru comunism in sine (si aceasta observatie e exact temeiul pe care imbecilii de stinga ramasi in viata incearca sa salveze comunismul ca notiune : ar fi fost chipurile "aplicat gresit").

Ea : Pai M! Am zis ca nereusita practica a incercarilor de-a aplica. In termenii folosirii fortei. Nu conteaza daca-i corect pentru comunismul ideal si nu conteaza nici macar daca-i acelasi lucru. E pur si simplu singura eticheta pe care o am la dispozitie. Ce-am gindit eu a fost ceva de genul "tii, un regim care incearca sa forteze oamenii sa faca chestii tinde sa sfirseasca prost" si pe asta imi bazez ideea ca folosirea fortei nu da beneficii pe termen lung, cel putin administrativ vorbind. Nu-i vorba ca Ion cel Smecher mi-o zis si eu il cred.
Eu : Problema e mai subtila de-atit. Un regim care nu reuseste sa convinga da gres tocmai pentru ca nu reuseste sa reprezinte corect realitatea. Daca face inca un pas si incearca sa-si compenseze nereusita prin aplicarea fortei va da gres in continuare, pentru ca in continuare nu reuseste sa reprezinte corect realitatea, doar ca-n cazul asta nu reuseste s-o reprezinte corect in contextul aplicarii fortei. Ca atare nu vor putea aplica forta corect, si se afla in afara definitiei de-am dat-o dinsus. Nu folosirea fortei e problema, erorile de reprezentare-s problema. Si de-aia-s perfect multumit sa folosesc persuasiunea, zici tu "Cred c-ar avea mult mai mare impact si-ar percuta pentru o audienta mult mai larga daca" - pe mine nu ma intereseaza daca audienta-i larga sau ingusta. Ideea nu-i sa ai mai mult sau mai putin impact, ideea-i sa reprezinti corect.

Ea : Corectitudinea asta e un element nou in discutie. Credeam ca ideea e sa scoti o reactie emotionala pentru ca " Oamenii tre' sa-si reconsidere opiniile create pe baza istoriei asupra unei entitati care intre timp s-a schimbat profund."
Eu : Si cum e corectitudinea un element nou in discutie ?

Ea : N-ai mentionat-o ca motivul pentru care ai construi discursul in acest fel anterior.
Eu : "sa-si reconsidere opiniile create pe baza istoriei asupra unei entitati care intre timp s-a schimbat" asta ce-i ?

Ea : O opinie (daca vrei sa zici ca-i un fapt atunci vorbim de o cu totul alta chestie).
Eu : De ce trebuie sa-si reconsidere reprezentarile gresite ?

Ea : Pentru ca-s gresite, pentru ca oamenii trebuie sa-si reprezinte corect aha. Nu-s sigura daca asta-i chiar acolo sau cit de mult ma manipulezi de fapt. Da' oricum, ok,
Eu : ...

Ea : Ok, inteleg ce vrei sa zici. Nici nu prea are asa multa treaba cu ce voiam sa zic de fapt, ma gindesc. Ce vreau sa spun este, da, inteleg ce vrei sa spui, ai dreptate.
Eu : Nu-i interesant cit de rar se intimpla sa spun chestii care au de-a face cu "ceea ce pare" ca spun ?

Ea : Sa zicem ca da, dar poate fi din cauza ca folosesti din abundenta afirmatii si-n general un limbaj care evoca reactii emotionale.
Eu : Mnu. Ar fi din cauza imensitatii cantitatii de emotii investite gresit si reprezentate aiurea de circula la ora actuala.

Ea : Eh.
Eu : Dupa cincizeci si de ani in care oamenii au inghitit mesaje de toate tipurile fara nici un fel de filtru propriu nu ma mira putintica indigestie.

Ea : M-am saturat sa tot ajung asociata cu populatia general-neginditoare.
Eu : Atunci fa un pas la o parte si desprinde-te de ea.

Ea : Uneori mi se pare ca singurul fel in care voi ajunge sa ma separ e daca aprob orbeste orice fel de traznai produci. Ceea ce nu cred ca doreste cineva sa se intimple.
Eu : Cu siguranta nu va functiona asa ceva. Singurul mod in care nu te voi mai asocia e daca ajungi sa nu mai meriti asocierea. Daca te apuci sa aprobi orbeste vei dezvolta dubla personalitate, si cam ca o masina ridicata de pe sosea vei deveni incapabila sa mai ajungi undeva, oriunde. Dupa o vreme te vei plictisi si-ai sa-ti gasesti altceva.

Ea : Pai si am meritat partea despre cum cred ca forta nu functioneaza pentru ca parte a incercarii de-a ma potrivi cu ceilalti ?
Eu : Da.

Ea : Chiar si dupa ce ti-am explicat cum am rationat ? N-a fost examinare aia ?!
Eu : Cred ca explicatia respectiva a fost un exemplu de rationalizare post hoc.

Ea : Si-acum asta. ASTA! Se poate sa gresesc des, stapine, da' nu-s mincinoasa. Si nu inventez cacaturi ca sa-mi protejez orgoliul sau sa nu apar proasta fata de tine. Stii mai bine decit oricine cit sunt de proasta.
Eu : Nu cumva chiar Lunea asta erai pedepsita sa maninci mincare pentru catei pentru ca nu ti-ai tinut corect contabilitatea, o chestie pe care ziceai ca urmeaza s-o faci ?

Ea : Ba da. Si daca n-am reusit sa ma tin inseamna ca am mintit ?
Eu : Da' nu se intimpla ca problema acolo a fost tocmai ca nu te-ai tinut de-un plan pe care l-ai formulat tu singura apropo de evidenta cheltuielilor, si nu se intimpla ca Marti adica ieri aveai in frigider lapte stricat pentru ca... nu te-ai tinut de propriul plan pe tema "mincam sau aruncam totul inainte sa se strice", un eveniment pe care nu mai departe de Luni deci alaltaieri ti-l reprezentai drept ceva ce "nu vei mai face niciodata" ? Ai mintit cind ai zis ca "nu vei mai face niciodata" ?

Ea : ...
Eu : Noa ?

Ea : Nu stiu. Adica vad cum ar putea sa functioneze in sensul asta. Nu sunt obisnuita cu a gindi minciuna in acesti termeni. Pentru mine o minciuna e ceva de genul "ai mincat felia de prajitura ?" "Nu" cind de fapt respectiva a chiar mincat-o.
Eu : E zau ? Care dintre cele doua sensuri fu folosit in "nu inventez cacaturi ca sa-mi protejez orgoliul sau sa nu apar proasta fata de tine" ? Ca tocmai ce-ai echivocat doua lucruri distincte intr-o incercare de-a face un argument disfunctional da' drag sufletului tau sa "functioneze". Ceea ce-mi pare destul de amuzant, de altfel.

Ea : Ceva e putred aici pentru ca nu mai pricep ce zici, nu stiu care-s cele doua lucruri distincte. (Si da, sunt sigura ca e de la mine.)
Eu : Unul e {minciuna}, ca de exemplu in "nu-s mincinoasa" sau in "a de genul "ai mincat felia de prajitura ?" "Nu" cind de fapt respectiva a chiar mincat-o". Celalalt e {minciuna'}, ca de exemplu in "nu inventez cacaturi ca sa-mi protejez orgoliul sau sa nu apar proasta fata de tine". Ai definit simbolul {minciuna} sa noteze {minciuna'} si-acum oscilezi de la unul la celalalt.

Ea : Uite ce stiu : recent am belit-o in niste sarcini in sensul ca n-am facut ce am zis ca urmeaza sa fac. Si de asemenea acum discutam si am zis ceva despre folosirea administrativa a fortei care era bazata pe niste idei din capul meu, pe care apoi am incercat sa le explic.
Eu : Femee, nu te mai cica pe tine. Tocmai ce-ai mintit in mijlocu' discutiei despre cum nu minti. Confrunta problema.

Ea : Ma supun tie si evaluarii tale. Nu ma pot supune unor chestii pe care nu le inteleg, asa ca voi revedea discutia.
Eu : Baga mare.

(...)

Ea : Ok. Nu inteleg de fapt ce este o minciuna. In lumina carei nefericite intimplari n-ar trebui sa zic daca fac sau nu fac chestii pe care nu le inteleg.
Eu : Hm ?

Ea : Mi-e clar c-am facut ceva echivoc da' nici macar nu-s sigura ce pula, chiar daca in genera mi-e clar ca n-am idee despre ce vorbesc. Am vrut sa exprim ideea ca nu-s constienta ca inventez chestii, dar uneori inventez chestii din pura ignoranta si fara intentie.
Eu : Am putea zice ca foloseai conceptul de "minciuna" fara sa fi gindit la el, ci pur si simplu in baza faptului ca l-ai cules de-a gata de la oamenii din jur, ca parte a eforturilor tale de-a te potrivi cu ei ?

Ea : Am putea, da.
Eu : Ceea ce-i qed cum se zice.

Ea : O, stai... nu, nu ca parte din "eforturile de-a ma potrivi cu ei". S-ar putea sa fie ceva adevar acolo, dar nu am stiinta de-asa ceva.
Eu : Nu din cite cunosti parte din eforturile de-a te potrivi, da' cum stii foarte putine si intelegi inca si mai putine, s-ar putea foarte bine sa chiar fie.

Ea : Mda.
Eu : De exemplu, "nu din cite cunosti parte din eforturile de-a te potrivi" nu-i nicicum echivalent cu "Nu ca parte din eforturile de-a te potrivi". Asa ca asta-i problema, sau revenind la respectiva ramura din conversatie : n-am incredere in diagnozele tale proprii pentru ca nu ai abilitatea de-a le chiar face.

Ea : Ok.

Educarea speciei umane, probabil cea mai obositoare dintre sarcinile posibile.