In care mi se da ce cer

Stiu ca o sa ma uriti pentru articolu' asta, da' asta-i adevarul : de cind ma stiu mi s-a dat tot ce-am cerut.

Nu de catre parinti, ca sa ne intelegem. Nu-i vorba ca nu m-ar fi tinut ai mei pe palme in masura posibilului si rezonabilului da' pur si simplu chestiile pe care le-am vrut io de-a lungul timpului n-or prea fost din categoria celor pe care ti le pot da parintii. Adica, alti pustani voiau nici n-am idee ce, masini poate ca... sau nu, de fapt calculator probabil ca era visu' cel mai fierbinte al scolarului mediu-n anii 90. Io nu mi-am dorit calculator, ca aveam, demult. Io mi-am dorit o profa buna de pula.

Ce pot face parintii pe tema asta ? Adica, daca vine Gigel si vrea calculator, mnoa... erau destul de scumpe pe-atunci, il mai aminam, mai vedem noi cum facem, poate mai luam ceva la secand, cumva-cumva tot iese ceva. Da' daca nu vrea nimic ? In sensu' ca el aia vrea, sa fut-o profa, si nu ti-a spune tie acuma asta dat fiind ca pina la urma ce poti face exact, incepi brusc o viata de noapte-n care te impreietenesti cu striparite si le ajuti sa faca facultate, patru ani in cinci minute ca sa-si poata lua transfer la asta micu' la scoala ? Parca nu prea merge. Nu stiu voi (ca aud mereu asta cu "io as face orice pentru copilu' meu") da' uite io de exemplu n-as face asa ceva.

Noa si-n trimestrul urmator (ca noi aveam pe-atunci trimestre, trei la zece mii astaaa, la an) aveam o gagica noua pe post de profa, de la care am invatat tot felu' de chestii utile. Asa, pur si simplu. Ce mare lucru ? Da' literalmente in trimestru' urmator, nu caaaa. S-ar fi facut probabil mai devreme da' transferuri in mijlocu' trimestrului probabil ca bateau la ochi, asa ca mai bine-asa.

As putea continua istoria cu gagici si chestii de-astea, gen mi-am dorit o sclava si anu' urmator pe vremea aia aveam trei scl, da' hai mai bine sa luam ceva simplu si usor de inteles daca nu de digerat. Stiti teoria aia a lu' Stoljenitin parca, ceva de genu' ca in desfasurarea existentei oricarui pusti sovietic venea un moment in care realiza ca tot ce-l inconjoara e pur si simplu o minciuna ?ⁱ Noa, si eu am trait asa ceva, da' nu-n sensul minciunii ca mi se rupe mie de de-astea. Eu am realizat la un moment dat ca sunt inconjurat de o imensa si nesfirsita, monumentala prostie, si ca asa nu mai poate sa continue.

Eram in '88.

Bai deci simplu si pe inteles : trei generatii de romani si-or tot dorit sa moara Ceasca, birfeau intre ei ca oare are sau oare n-are cancer pancreatic si prostata largita, tin minte si-acuma un articol in ceva ziar dupa Revolutie in care se intervieva ceva bucatar de la Neptun de-i numara el consumu' de citrice dictatorului pentru ca e clar ca e indicativ. Deci la nivelul ala au trait, zeci de milioane de oameni, infruntind in fiecare noapte problema aiuritoare ca daca mor ei inaintea lui este c-au trait degeaba ? Pai cam este. Noa, stiti dupa ce-au asteptat toti astia ?

Dupa mine.

Literalmente, trei generatii, jde milioane de romani au asteptat dupa mine sa ma decid, sa-mi pice fisa, sa cer ce tre'. Si dupa aia... nici un an. Nu caaa patrujcinci. Nici un an. De fapt, cam cinci minute daca va uitati putin la istorie, Glasnost, alea.

Da, inteleg ca sunt pure coincidente, nici nu am alte pretentii precit nici nu insist. E ok asa, pure coincidente. Care-i problema, pina la urma, atita timp cit esti servit la inalte standarde ce mai conteaza daca esti servit prin pure coincidente sau nu ? Marele B[o]lond c'est moi si-i bine-asa.

Ei, in virtutea acestei largi introduceri menite cu siguranta sa ma aduca mai aproape de inima dumneavoastra mai ales de-ti fi genu' ala de barbat nesigur care se judeca-n raport cu altii respectiv tipu' dubios care are dificultati cu capra lu' vecinu', hai sa va citez o chestie de-acum nu foarte mult timp in urma :

Mnoa cam astea ar fi problemele. Ziceam ca vreau chestii pentru 2012. E adevarat, vreau, da’ nu-s toate negative.

Vreau si chestii pozitive. De exemplu, vreau un blog al pilotilor de avioane. Da’ scris ca si asta, ma intelegeti voi, fara aferatii si figuri in cap, fara pretentii false si glumite “intre noi” stupide, ca nu de-aia-i blogu’ blog, sa ne etalam in toata splendoarea complexele de inferioritate si teama de alteritate. Blogul e blog pentru a ingadui curiosilor sa ne traiasca viata noastra cea interesanta pentru cinci minute si cu costuri minime.

din Hai sa dam si exemple pozitive.

Asta era prin Ianuarie. Acum vre-o saptamina am dat peste un articol care in mare mi-a placut, poate putin prea patetic scris de-o mina in care se cunoaste inca lipsa experientei (cu scrisul pe blog) da' indubitabil se cunoaste si prezenta experientei cu subiectu' discutiei. Si l-am bagat pe fain, ca merita. Era ala cu pilotii romani si succesele de la exercitiul recent, pentru ca ma chiar uitam oare cine mentioneaza dintre romani chestia ? Ei, tipul (tipii - ca-s mai multi da' e clar ca-i unu' mai hotarit intre ei) au mentionat. Bravo lor.

Bravo lor, da' nu ma asteptam - cu toata sinceritatea va spun - la altceva decit 4 Non Blondes, un one hit wonder cum le zice-n engleza, care sa dispara rapid sub un deluviu de "afilieri" si alte timpenii funeste.

Da' chestia-i ca uite, am revenit acum recent, si nu pot sa contest (precum nici nu-mi doresc sa contest) evidenta : am primit ce mi-am dorit. Pur si simplu. Am vrut blog de piloti de avioane ? Am primit blog de piloti de avioane de vinatoare. Pentru ca bag seama ca Marele Interpretor Universal asa a intuit, ca prin cele zise ma refer probabil la piloti de vinatoare, sau in tot cazul n-are ce sa strice.

Adevaru-i ca n-are ce sa strice, sunt perfect satisfacut, e bine.

In loc de concluzie, un pies : da, functioneaza exact la fel de bine (in sensul de eficient & nemilos) si cind imi doresc chestii "negative" si cind imi doresc chestii "pozitive". Intuiesc ca asta-i din cauza ca insasi notiunea de "negativ" si "pozitiv" e o problema de perspectiva, ori MIU n-are perspective, fiind universal.

Si-n loc de pies, va urez sa va gasiti cumva pacea cu faptu' ca uite, io capat tot ce-mi doresc, si-mi doresc cele mai ciudate traznai.

1. Apropo de care chestie, banc. Se tine la ceva scoala sovietica o lectie de educatie civica in care li se explica copiilor ce bine o duc copiii in Uniunea Sovietica, cum au ei inghetata nuca amaritii de americani care tre' sa manince fiertura de hrisca si sa lucreze desculti pe cimp, alea-alea. Pe la mijlocu' lectiei o fetita din fundu' clasei incepe sa plinga cu sughituri.
   "Ce-i problema Olguta ?"
   "Pai vreau si eu in Uniunea Sovietica!" [↩]