Filosofia din budoar : Nobile marchiz
Madame : Nobile marchiz, fratele meu mi-a vorbit atit de frumos despre dumneavoastra!
de Courval : Nuda form-ascunsa-n unda, esti prea frumoasa pentru a fi o biata nimfa. Am onoarea de-a privi farmecele faimoasei doamne de Saint-Ange ?
Madame : Intocmai. Imgaduiti-mi, generosul meu domn, sa ma ridic in picioare pentru a ma expune intru totul ochiului dumneavoastra critic, chiar daca risc astfel sa stric buna impresie pentru care fara-ndoiala fereastra inselatoare-a apei e de vina.
de Courval : Pentru ce nu-i de vina apa... dar imi veti face si placerea de-a va intoarce ?
Madame : De-ndata, domnule.
de Courval : Si de-a va apleca ?
Madame : Da, imi voi desface chiar fesele cu propriile-mi miini, pentru a va ingadui un examen cit mai amanuntit. Sper ca-n urma lui veti decide sa ramineti la masa.
de Courval : O, fara-ndoiala, fara-ndoiala preafrumoasa doamna. Pot sa-mi ingadui sa va-ntreb cum se face ca va gasesc intr-o atit de originala asezare ?
Madame : E cald.
de Courval : Inauntru sau afara ?
Madame : E foarte cald afara, dar nu se poate compara cu fierbintelile care-mi pornesc din piept, coboara discret pe talie si picura lava topita-n creuzetul ascuns sub muntele lui Venus. Priviti, ies aburi!
de Courval : Sunteti o desfrinata nemaipomenita doamna. O desfatare rara sa v-asculte un biet muritor.
Madame : Nu obisnuiti sa muriti prea des, sper ?
de Courval : Nu mai des de-odata sau de doua ori pe zi, in tot cazul, si chiar si-atunci doar de jumatate. Dar cum se face ca va gasiti in aceasta stare torida ?
Madame : M-am gindit mult la dumneavoastra, domnule.
de Courval : Ah!
Madame : De-aseara, de cind am primit misiva fratelui meu, in care mi-a impartasit planurile pentru petrecerile zilei de azi dar mai ales mi-a descris ilustra dumneavoastra persoana mi-am impus sa nu ma gindesc la altceva. M-am oprit de la a juisa de nenumarate ori anume pentru a ma gasi intr-o cit mai disperata stare atunci cind voi avea onoarea de-a ma prezenta, umila, in fata dvs. Nu m-am gindit la altceva decit numeroasele calitati cu care v-a inzestrat natura. Sunt intrata la idee, domnul meu, si odata intrata la idee nu mai e decit un singur pas. Sunt aproape de obsesie, fierb intr-o etuva de sentimente femeiesti cuprinsa intr-o etuva mai mare, cerul si soarele verii.
de Courval : Vad acum ca iubitul cavaler de Mirvel a gresit mult descriindu-va. Imi formasem, ascultindu-l, ideea unei regine a curvelor, unei printese a destrabalatelor, unei ducese a bunului gust si bunului plac, in fine, a unei femei superioare. La fel de bine am putea numi palatul Versailles un musuroi superior, la fel de bine am putea zice ca gradinile Tuileries sunt niste nostime tufe. Nu o femeie, ci o zeita trebuia sa-mi descrie si-atunci mi-as fi format o imagine mai aproape de realitate, chiar daca tot insuficienta.
Madame : Sunteti prea bun. Imi veti permite sa m-asez ?
de Courval : Da, da, o clipa numai.
Intra de Mirvel ducind in brate o dulce povara care se vadeste a fi Eugenie.
