Filosofia din budoar : Micutul amanunt
de Mirvel : Micutul amanunt nu-i niciodata nici micut nici amanunt...
Madame : E vorba de educatia unei tinere fapturi, pe care-am cunoscut-o la manastirea Sf. Nicolae, patronul copiilor, berarilor, marinarilor, pescarilor, negustorilor, crainicilor, acuzatilor pe nedrept, prostituatelor, hotilor caiti, farmacistilor, arcasilor si camatarilor in timp ce sotul meu facea cura de apa in compania celor doua cameriste pe care sigur ti le amintesti.
de Mirvel : Ce frumos au crescut si s-au implinit Amelie si Francoise... parca ieri erau aici, chiar in fata acestui frumos artesien incercind sa se dezbrace pentru prima oara-n fata unor straini, tinindu-se de mina. Amelie se sprijinea de-acel delfin, sinii abia inceputi, puful abia mijit...
Madame : Patru ani, dragul meu. Timpul nu iarta pe nimeni.
de Mirvel : Dar te-am intrerupt, imi cer iertare. Spuneai ?
Madame : Am remarcat-o pe aceasta frumoasa bretona pe loc, buzele rotunjite ca ale faimoasei Ane, ochii rotunzi, sinii rotunzi mult, mult prea mari pentru virsta frageda uniti neverosimil cu fesele uriase, imense, de Auxois ai zice printr-o talie absurd de strimta, ca de viespe... nu cred, dragul meu, ca-ti vei putea crede ochilor.
de Mirvel : Ai aranjat sa vin-aici ?!
Madame : Bineinteles ca-n manastire nu puteam face nimic, dar am intrebat cine-i si nu mica mi-a fost mirarea s-aud ca-i apartine ducelui de H. S-ar parea ca ducele s-a casatorit dintr-o pasiune vara trecuta cu o nobila spaniola, care-avea de la raposatul ei sot deja o fiica. Noua sotie a ducelui s-a vadit, desi frumoasa, o femeie foarte marginita asa c-acesta repede s-a plictisit de vestedele-i servicii si-a trimis-o sa locuiasca pe o mica proprietate din Navarra. Fata in schimb a pastrat-o, dar se pare ca otravurile perverse turnate-n sufletul bietei fetite de habotnica ei mama ca si de apasatoarea, sufocanta atmosfera intretinuta artificial in acel trist regat din Vest unde-a avut nefericirea de-a petrece anii copilariei au sapat adinc, pina la temelie...
de Mirvel : Vai!
Madame : ... au corupt mintea si inima gustoasei imbucaturi asa ca isi petrece timpul mergind pe la biserici, manastiri si alte asezari oribile, spre completa plictiseala a ducelui. Cind i-am scris sa-l intreb daca ar condescende sa-mi ingaduie favoarea unei vizite din partea nobilei sale dependente mi-a raspuns de indata pe verso ca scrisoarea mea e cea mai fericita coincidenta, ca isi zdrobea creierii cautind un mijloc de-a insanatosi biata copila si ca ma conjura sa ma ocup cu toata priceperea, bunavointa si cruzimea de aceasta sarcina de indata, pentru ca daca moare inainte sa fi gustat din fata va fi in vesnicie neconsolat. Ba chiar mi-a promis ca-n asa trista eventualitate ma va bintui!
de Mirvel : Ce original!
Madame : Asa ca tinara ducesa trebuie sa pice-ndata.
de Mirvel : Ce sir fericit de coincidente! Inchipuie-ti : daca un hot batrin nu spargea casa unui postavar sau dac-acolo nu gasea marfa proaspata eu nu aveam ocazia cunostiintei intime a nobilului de Courval, neavind atunci nici ocazia de a-i vorbi de tine, si nici tie de el, si...
Madame : Norocul ii ajuta pe futaciosi, iubitule.
de Mirvel : Tustrei o vom invata protejata ta toate adincimile si toate subtilitatile libertinajului celui mai desfrinat...
Madame : Ba chiar, cu fericitul exemplu al posesiunii amantului tau, stapinului meu, lucrul se va face cu atit mai usor. Scrie-i, te implor scrie-i s-o aduca neaparat pe tinara violata.
de Mirvel : De-ndata, scumpa mea! De-ndata!
Cavalerul de Mirval iese, chiar atunci un valet urmat de tinara ducesa intra aducind o scrisoare.
