Filosofia din budoar : Ah, iubitul meu frate
Madame de Saint-Ange ; Cavalerul de Mirvel.
Madame : Ah, iubitul meu frate, cum ma bucur sa te gasesc aici! Dar acest faimos marchiz de Courval, despre care mi-ai scris ?!
de Mirvel : Nu-i inca nici ora doua, te-ai desteptat devreme. Marchizul va ajunge la patru, si n-am nici un fel de indoiala : este foarte punctual. Am poruncit masa la sapte, precum vezi avem tot timpul pentru a mai povesti.
Madame : Nu am putut dormi mai mult, sunt atit de excitata! Si caldura... peste putinta sa se acopere cineva fie si oricit de putin, pe-un singur picior, pe-un singur brat... peste putinta! Ma intind goala pe asternuturile de satin si aproape atipesc, dar intre timp caldura biruie. Ma rostogolesc mai incolo, satinul ma intimpina racoros si aproape atipesc, dar... Si-apoi, vazindu-mi mereu trupul gol, si gindindu-ma la scrisoarea ta... vai, am citit-o de zeci de ori.
de Mirvel : Cum ai reusit sa te imbraci atunci ?
Madame : Cu greu.
de Mirvel : Draga mea sora, sa stii ca de departe as prefera compania ta imbracata-n hainele pe care cu-atita generozitate ti le-a pus la indemina natura. Oricit de furnizori ai Regelui, domnii Ginsac & Ticlazue nu se pot totusi compara.
Madame : Sa mergem la havuz, iti voi zimbi goala printre stropi si poate, cine stie... poate nu vor fi toti stropi de apa chioara. Dac-Afrodita se va milostivi de-o biata batrina vicioasa poate va binevoi, intunecindu-mi multele defecte-n ochii tai, sa te incline-a ma invesminta cu cele mai frumoase perle pe care o femeie le-ar putea purta.
de Mirvel : De-ndata, preafrumoasa mea. Te voi urma si-urmindu-te nu voi putea decit a te-admira.
Madame : Stii tu, iubitul meu frate, ca ma caiesc putin pentru curiozitatea mea, si pentru toate proiectele obscene facute de cu seara pentru azi ? E adevarul, scumpul meu, esti mult prea indulgent cu mine. Cu cit ar trebui mai mult sa fiu rezonabila cu-atit blestemata-mi minte o ia razna, se excita si simt libertinajul impanindu-mi gitul ca un madular imens. Tu imi ingadui orice, asta nu face decit sa ma-ntarite.
de Mirvel : Si daca ti-as aplica putina disciplina ? Asa ceva te-ar intarita mai putin ?
Madame : Da. Putin. Putin mai mult. Fii atit de bun ?
de Mirvel : Cu cravasa ?!
Madame : Da. Da! Taie-ma apasat, uite aici. Aici!
de Mirvel : Draga mea, dar are sa-ti lase urme.
Madame : Da! Da! Vreau sa le port!
de Mirvel : Cum vei arata la masa cu superbul tau sezut alb ca laptele virstat in rosu ? Mai ales cu rochia de care mi-ai povestit, croita special pentru a te expune, complet nuda, de la rinichi si pina la genunchi ?
Madame : Rochia este, scumpul meu frate, catifea stacojie. Culorile s-ar potrivi.
de Mirvel : A, in acest caz, fiind vorba de-o pulsiune estetica, cea mai inalta forma a firii... placerea va fi neaparat de partea mea. Sau cel putin o buna parte-a ei.
Madame : La douazeci si sase de ani ar trebui sa fiu deja sotie devotata, si uita-te la mine : cea mai sparta dintre femei, curul vargat, lindicul picurind...
de Mirvel : E doar apa.
Madame : Ce nu este doar apa ? Nici nu-ti poti inchipui, dragul meu, ce grozavii concep in cele mai ascunse falduri ale carnii. Mi-am inchipuit o vreme ca daca m-as limita la femei voi deveni inteleapta, ca dorintele limitate la un singur sex, al meu insusi, nu se vor mai extinde inspre al vostru. Proiecte himerice, amice : placerile de care m-am privat traiesc o viata noua-n mine, mi se ofera cu mai mult-ardoare cu cit mai aspru ma lipsesc, si-apoi cind imi ingadui sa incalc interdictia izbucnesc cu inca si mai multa tarie! Daca nu le gust le traiesc cu atit mai intens, daca le gust iarasi le traiesc inca si mai intens, e o spirala divina care urca la nesfirsit.
de Mirvel : E calea spre fericire, iubito.
Madame : Tii minte cind eram copii si m-ai pedepsit intiiasi data ?
de Mirvel : O, da!
Madame : M-ai pedepsit aspru... atit de aspru... m-ai batut la talpi...
de Mirvel : Da. Da... eram amindoi in livada chiar linga drum. O caruta de-a satenilor trecea chiar atunci si o fetita a facut ceva... parca scapase ceva...
Madame : Nu mai retin...
de Mirvel : Tatal a oprit caruta, a certat-o aspru.
Madame : Atit de aspru...
de Mirvel : Nu mai vazusesi niciodata asa ceva.
Madame : Citi ani aveam ?
de Mirvel : Noua, cred.
Madame : Apoi a pus-o sa-si ridice fustita saracuta... n-avea nimic dedesupt si-apoi a ars-o cu joarda aceea. Oh, cum imi amintesc joarda aceea...
de Mirvel : Te uitai cu ochii mari, atit de mari... fixata. Asa ca te-am pus sa-ti ridici si tu fusta, sa-ti dai jos lenjeria.
Madame : Iti amintesti cit a durat ? Minute intregi sa ma extrag din toate copcile.
de Mirvel : Atit de frumos zimbesti, scumpa mea.
Madame : A fost cel mai frumos cadou pentru o fetita de noua ani. Joarda aceea... ah... cum imi amintesc joarda aceea.
de Mirvel : Era alun proaspat, te-am pus sa te asezi in genunchi ca la catehism si desi erai aproape dezbracata nu ti-am dat decit peste talpi. N-ai mai putut apoi umbla in ziua aceea.
Madame : A fost minunat! Dar, dragul meu, spune-mi adevarul : nu-i o extravaganta completa faptul ca-mi doresc sa-l cunosc pe acest unic de Courval, care din cite imi zici n-a vazut in toate zilele lui o femeie in felul uzului comun, acest de Courval care, sodomit din principiu fiind nu-i doar idolatru propriului sau sex ci chiar un soi ciudat de albina care nici macar nu cedeaza unei flori decit cu conditia speciala de-a i se oferi exact aceleasi placeri pe care le traieste-n stup ?
de Mirvel : Draga mea, te asigur ca femeia-i mult mai bine echipata pentru a provoca placere cu celalalt orificiu al ei decit ti-ar aparea din analogia cu albine si flori. Ma numar - si cu cita placere - printre cei care s-au bucurat de serviciile acelui orificiu al tau - admirabile, admirabile servicii, iti seamana intru totul, atit de amabil, atit de inclinat a servi in completa uitare de sine, de-a-ntregul dedicat juisarii invadatorului - incit iti pot spune in cunostiinta de cauza si cu toata siguranta ca n-ai de ce iti face griji. Esti, draga mea, o desfrinata completa.
Madame : Esti prea bun, dragul meu, pentru ca ma iubesti ca pe o sora ce-ti sunt. Dar oare un strain, care-a avut atitea ocazii...
de Mirvel : Nu. Nu esti singura femeie pe care-am folosit-o la strimtoare, si chiar daca-i adevarat ca se simt diferente intre un barbat si o femeie, chiar daca-i adevarat ca femeia-i mai ascutita si barbatul mai neted la strinsura, acestea sunt diferente mai degraba de stil decit de fund.
Madame : Vezi, scumpul meu, care-i bizara mea fantezie : vreau sa fiu Ganymede pentru acest nou Jupiter, vreau sa juisez de gusturile lui, de destrabalarile lui, vreau sa fiu victima greselilor lui. Pina acum, iubitul meu frate, tu preabine stii : nu m-am dat astfel decit tie - pentru ca tie nu iti pot si nici nu-ti voi putea refuza niciodata nimic - si citorva burghezi cu dare de mina, pentru beneficiul pecuniar si mai ales pentru umilinta pe care acest beneficiu il duce mereu in sine. Sa porti o rochie, sa calaresti un cal, sa sezi pe-o canapea care s-au platit cu banii cistigati astfel, iubind niste oameni care nu te atrag si pentru care nu figurezi mai mult decit o linie-n hirtogaria pravaliei, iata cu adevarat un rafinat deliciu.
de Mirvel : Un deliciu de care inca eu ma tem.
Madame : Astazi insa... astazi nu-i vorba nici de complezenta nici de capriciu, astazi pasiunea cea mai pura ma indeamna, o simt in vintre ca un foc mocnit. Vad, intre cauzele care m-au supus invaziei maruntaielor mele mai inainte si cauzele care ma vor supune in scurt timp aceleiasi dulci decaderi niste diferente pe care mintea nu le poate patrunde. Niste diferente pe care doresc a le cunoaste. Picteaza-mi-l pe-al tau de Courval, te conjur, vreau sa mi-l pot fixa cit mai bine-n minte si-n inima inainte de a-l vedea cu ochii, pentru ca precum bine stii un barbat place cu atit mai mult unei femei cu cit se poate mai adinc infige in ea ca un ideal, inainte chiar de-a fi vazut.
