Encarnacao do Demonio

Filmulⁱ e o alcatuire atit de inepta incit pur si simplu trezeste mila.

Ar putea fi un exploitation daca cineva de prin zona ar avea minime abilitati comerciale. Cum asa ceva lipseste cu tot atita desavirsire cum lipsesc regizorii, scenaristii, costumierii, decoratorii, probabil soferii si timplarii si-n mare parte actorii nu putem vorbi decit de-un film nascut la sase luni, paros, slab si ogirjit, raposat pina spre dimineata intr-o schimonoseala atit de dureroasa incit depaseste limitele privitorului, aparindu-i straina si stranie mai degraba decit imensa. N-am indoieli ca in decursul filmarilor a lipsit de dese ori curentul electric si-mi pare chiar probabil ca apa "curenta" se furniza de-un sacagiu batrin prin eforturile unui magar inca mai batrin, incarcat cu bidoane. Mi-i inchipui pe actorii disperati, inghesuiti toti in jurul unei mese improvizate din scinduri, indopindu-se lacomi cu cine stie ce resturi gasite intimplator, toate filmarile suspendate-n virtutea fortunatei intimplari. S-A GASIT DEMINCARE!!!

Odata ce trecem peste faptul ca dialogurile-s aproape atit de inepte cit sa le fi scris Sergiu Nicolaescu, ca abilitatile haidamacilor filmati de-a vorbi sau misca in fata camerei sunt perfect comparabile cu ce te-ai astepta de la o trupa de osinditi alesi intimplator, inchiriati cu ziua de la administratia penitenciarelor, ca totu-i filmat cam cum se filmeaza pornografia cvasi-legala (in sensul ca nu tocmai) a Donnei Dolore, in locuri accesibile cumva publicului si fara a se plati vre-o chirie deci intre un sir de "Cover! Cover! Cover!" si urmatorul... filmul nu mai este un film, e un soi de ciudatenie.

Un fel de autodocumentar neintentionat, fix asa cum niste prosti vrind sa comunice lumii opiniile lor sfirsesc fara sa vrea comunicind lumii ridicolul lor spre amuzamentul acesteia, producind deci comedie fara voie, tot asa nenorocitii ingalati in acest... proiect, sa-i spunem lui, vrind dinsii sa produca un film sfirsesc prin a produce un documentar despre cit de lipsiti, saraci si limitati (nu e clar daca intelectual da' fara indoiala material) se gasesc ei. Un documentar de altfel perfect credibil, data fiind lateralitatea informatiei si simplicitatea agentilor care ne-o transmit nu-i de crezut sa se fi falsificat ceva pe drum. Igrasia e in Brazilia exact asa cum o vedeti, murdaria, lipsurile cele mai diverse si inapoierea cea mai africana sunt fara indoiala corect reprezentateⁱⁱ. Ecce Latinoamerica, cum ar veni.

In apararea filmului ca film se poate aduce totusi o anumita naturalete, extrem de disproportionata prin forta ei fata de nevoile dramatice ale productiei si cu atit mai excesiva-n raport cu ce ar putea bietele structuri ale concoctiei sa sustina. Ca exemplu, in scena al carei inceput vi l-am ilustrat dinsus cetateanul taie o bucata din fesa frumusetii tolanite. Direct si pe viu (ceva in stilul bancului aluia cu "de cincizeci de rupii-mi tai singur gaura"). Dupa care i-o da s-o manince. Si ea-si maninca (cu pofta maxima) propriu' cur.

De ce, va intrebati ? A, pai pentru ca un mos isi cauta o femeie perfecta care sa-i duca pe mai departe singele si-a gasit-o pe ea. Ca ea vrea. De ce vrea tocmai asa o mindrete de fata sa se futa c-un mos ? E, ca i-o zis regizoru' ca-i superior mosu' si ea-l crede pe regizor, nuca voi, neartisticilor. Si de ce o femeie perfecta e lipsita de-o bucata de cur ? Clar ca nuntelegeti voi arta dupa ce intrebari logice puneti. Daca-l enervati pe cetateanu' regizor-scenarist-actor-principal cit si - fara indoiala - energoterapeut odata vine si va taie o bucata din curu' corolei de minuni a lumii. Cu hangeru'. Vedeti voi pe dracu'.

Sau daca nu chiar pe dracu', macar o tentativa ceva acolo.

1. Encarnacao do Demonio, 2008, de Jose Mojica Marins cu Jose Mojica Marins si Cleo de Paris (o delicioasa actrita de teatru). [↩]
2. Reprezentantul fortei publice, adica un biet politai de strada, intervine cu bastonul in mina intru corectia unei avocate care si-a permis sa apere un acuzat, interventie cu atit mai justificata cu cit tirfa si pizda e fix nevasta-sa. Asa ca repede-o vedem pe cucoana-n genunchi cum ay! ay! in timp ce asta-i cara pulane. Pai ori suntem civilizati ori nu prea suntem! [↩]