Edgar the Bibiloi

(Daca sunteti curiosi Edgar este un Acryllium vulturinum.)

Eu uneori ma deprim.

De exemplu cel mai recent aseara, prin care sintagma conventionala intelegem orele 4 ale diminetii. Pe la miezul noptii fu o furtuna fantastica cu straluciri eschatonologice de ziceai ca face poze Trompi cu blitzu' pus vecinei mele care face plaja toplessⁱ si are tite chiar faine. Cu o usoara intirziere intrucit ea chiar daca are tite faine tot timpu' totusi nu face plaja topless decit ziua, si daca sta cu titele la aer noaptea asta nu-i in vederea bronzarii ci cu alte scopuri.

Ca rezultat am avut patru pauze de curent la interval de cam zece minute fiecare, si cum eu inca nu m-am invrednicit sa-mi cumpar sursa de-aia neinteruptibila (cum nu m-am invrednicit nici sa-mi construiesc hidrocentrala cu tot cu riu, fabrica de avioane sau punga de titei light sweet crude) nu m-am putut juca Diablo III asa cum altfel as fi facut, nu luati in considerare discutiile despre vecine si tite ca is puse acolo la deruta.

Noa si fiind fortat astfel sa ma rup de la drogul care-mi ocupa timpul si ma extenueaza nervos pina la completa prabusire cu sclipiri de colaps (pe bune acuma, e placuta extenuarea completa si totala, sper ca aveti atita minte-n cap ca sa jucati astfel Diablo sau orice altceva mai jucati : pina cadeti lati) m-am vazut silit sa privesc natura si sa admir superbia dezlantuirii fortelor care scl etc. Chestia asta mi s-a parut interesanta, m-am suit in pod si-am privit ceru' fo' juma' de ceas cum fulgera, tuna si trazneste in legea lui. Fantastice furtuni aici prin cimpie totusi, tre' sa recunosc.

A, cu depresia, aia asteptati de fapt ? Bine, sa zic cu depresia. Deci, dupa ce a revenit stabil curentul si m-am putut juca iata ca m-am jucat, si bre voi stiti ce chestie-i Diablo III in echipa cu patru oameni pe Hell acolo-n sa zicem camerele de tortura ale lu' Leoric ? Mai frate... macel. Macel. Creierul meu reptilian e atita de satisfacut cit nu se poate povesti, ore in sir existenta se desfasoara-n clipe si fractiuni de secunda, vezi dusmanu', fugi, dai cu aia, stai si te bati, dai cu aialalta, fuge el hai iures dupa el sa-l prindem, maninca-i albastrele ce-or cazut de pe el ui' ca vine altu' e ceva indescriptibil, nu mai ramine o fractiune de secunda libera pentru obosita aia de scoarta cerebrala sa se bage si ea-n seama. Pur si simplu, nu e vreme, nu e loc, procesul vietii se desfasoara exact cum se desfasoara pentru toate pasarile si reptilele de-mi umplu gradina de misuneala si guresism.

Chestie care-i satisfacatoare cel putin sub aspectul ca rezolva o frustrare, adica-n cadrul vietii obisnuite de zi cu zi creierul asta reptilian, 80% din masa cerebrala nu prea are nici importanta nici utilitate, sta si el acolo pe ciclu de 0 sa nu cumva sa dai cu capu' de-un stilp. Mare fis. Si e desconsiderat si lumea "se lupta" ba chiar si "cistiga victorii" contra bunului sau simt elementar, si asa mai departe, e o trista existenta pentru bietul, mai ales intr-o societate care pretinde ca respecta batrinii. Pai are sute de mii de ani vechime, bai putoilor!

Deci pe scurt Diablo III prezinta o satisfactie cam ca aia ca ti s-o stricat caruta, tu oraseanul la costum si cu masina cu aer conditionat ai cumva in cadrul desfasurarii activitatii tale problema asta ca ti s-o stricat caruta si vinclientiipierzicontractu'edezastru, asa ca te duci la bunu-n sat sa-ti repare caruta, si el ti-o repara, cu uneltele lui alea de cind era bunica fata (literalmente) si face o treaba buna si se simte iarasi om, pentru ca uite lumea asta cit o fi avansat in moduri neintelese si neinteligibile pentru el, uite ca totusi mai exista un locsor acolo in care are si el sens si utilitate si importanta, situatie cu care se poate multumi. Nu cere mult.

Noa cre' ca incepeti sa intuiti : privindu-ma pe la ora patru dimineata in oglinda baii, complet extenuat mental am constatat ca am nu unul, nu doua, ci minim doua sute de catraliarde de fire albe-n barba (pe care fara indoiala mi le-au scos cu prostiile lor CURVELE ASTEA!!!) si de fapt daca ne gindim mai bine nu prea poci zice ca-s un om tinar.

Dupa care m-am culcat, si pina dimineata mi-o trecut.

Pe cuvint de onoare, asa ma deprim eu : noaptea diminetii, cind sunt complet obosit, si pe urma ma culc si cind ma trezesc cint si dansez (e pe bune, nu credeti, da' e pe bune) ca un fel de Pan. Ca asa ma trezesc eu, plin de buna dispozitie, spre groaza conlocuitoarelor.

Deci am putea zice c-am descoperit cura depresiei : somnul, dom'le. Imi voi deschide cabinet de psihopupulogie care va consta intr-o camera cu o canapea cu fata la perete, pe care perete scrie mare in contrast puternic si luminat feeric DU-TE MA SI CULCA-TE!ⁱⁱ

Atita cacind am mentionat aceasta epocala descoperire in public mi s-a atras atentia ca "yeah, it's really easy to cure depression WHEN YOU ARE NOT DEPRESSED!" ceea ce banuiesc ca este o forma subversiva de haterism directionata la adresa mea.

Da' altfel pe bune zic, cind sunt obosit (da' obosit asa, cumsecade, extenuat complet) mintea o ia razna, am amintirea clara a unui moment cind adormeam da' din ceva motiv inca nu adormisem complet, ci memoria inca functiona si stiti ce se petrecea in capul meu ? Un monolog disperat ca vai, usa la camera unde dormeam este inchisa si DACA NU VOI MAI STI SA O DESCHID ?

Pe bune. Asta era preocuparea bietului creier reptilian ramas fara suprastructura (care adormise, ca ea adoarme prima), oare ce se face el in aceasta lume neinteleasa si evident periculoasa compusa de exemplu din usi pe care oare cum le deschidem si daca nu vom mai sti sa deschidem usa si murim dracului la noi in casa in dormitor ca n-am putut ajunge la baie ?

Exista si-un episod de Cow & Chicken (care-s probabil cele mai bune desene animate din istoria lumii) pe tema asta - ii zicea Alive! si-n el Cow si cu varu-so Gaina Dezosata ramin pierduti pe acoperis unde aproape mor asteptind doua ore sa revina parintii acasa. Se glumeste adica apropo de tendinta copiilor mici de-a avea exact aceeasi problema (vedeti, de batrin ce sunt iata c-am dat in mintea copiilor) : nefiindu-le inca dezvoltata suprastructura intelectuala panicile mintii de jos erup in constient cauzind terori (in principal nocturne) si diverse frici si sfieli diurne.

Asa ca voi sa va intreb, suna macar in parte familiara povestea asta ? Vi se intimpla si voua asa ceva ?

1. Apropo chestie, ca m-am distrat copios : intr-o populatie de femei tinere cu Iunie in fundal tot ce-i nevoie e una hotarita care sa se dezbrace, restu' aruncind de pe ele cam in cinci minute pe ceas. In lipsa aleia una in schimb stau toate si se tin reciproc sub observatie atenta ca cowboii-n ceva spaghetti western sau respectiv niste mite, ceea ce ele nu chiar sint ci doar pur si simplu intimplator par, de fiecare data. Simple coincidente. [↩]
2. Vedeti apropo milenara intelepciune a poporului roman traitor la periferie ce se stie ? [↩]