Doua vorbe in directia generala a unei copile vaitate
I. Ma-ta te-o spalat la cur minim fo' doi ani asa, fa, capra. Dupa care te-o dus de minuta ca tu erai inca prea proasta ca sa stii ce-i aia inca fo' cinci, admitind c-ai invatat sa treci singura stopu' la cinci ani. Dupa care si asa mai departe, nu intram in detalii mai mult de-atit ca ma gindesc ca se intelege.
Iar acum ti-o venit tie rindu' s-o stergi pe ea la cur. Ti-o venit tie rindu' sa-i spui sa se spele ca ea altfel nu stie si ti-o venit tie rindu' sa iti parfumeaze alea de demachiant cu hirtie igienica folosita. Asa cum tu probabil ca i-i fi stricat vre-un ruj jucindu-te sau ce-i mai fi facut, cum fac copii.
Vai, ce drama.
Nu da' pe bune, vai ce drama. Deci cit de nedrept, soro. Tu te simteai asa, cumva integrata in Uniunea Europeana, femeie civilizata, alea. Tu te simteai cum ar veni egala cu toata lumea, de exemplu cu mine. Pai care-i diferenta, pina la urma, nu ? Cum, nu suntem egali ?!
Uite ca nu suntem egali. Uite ca atunci cind vine o nevoie tu redevii brusc ceva fata de muncitoare-n fabrica. N-ai bani, n-ai optiuni, n-ai iesiri. Ai pur si simplu datorii scadente, si-atit.
Vai, dar cum, ce s-a ales de toate visele tale, alea in care te vedeai ce exact ? Ceva de-asta de pe copertile de reviste de moda ? Sunt vise, alea, pui. Sunt vise care se vind proastelor ca tine, ca altcineva nu prea ar pune botu'. Realitatea obiectiva nu e ca tu esti un fel de Andreea Raicu de Timisoara. Realitatea obiectiva e ca tu esti o proasta anonima, fara scoala, fara utilitate sociala si fara nici un fel de importanta. Asa ca mars la sters babe la cur, bucura-te ca macar tu ti-o stergi pe a ta proprie dat fiind ca in general femeile de conditia ta (si sa subliniem, ca e important : de conditia ta, umila, modesta, furnicute anonime-n angrenaju' social) o sterg pe-a altora. Daca n-o stergeai pe asta tot angajata s-o stergi pe vre-una, a vre-unui bogatan, a vre-unui ministru, a vre-unui tip important asa cum tu nu esti erai. A, tu nu. Tu esti ceva paun deosebit de special si te astepta o cariera-n piar sau ceva. Pacat c-o venit criza, gen. Fa, ai idee cite sunteti de-astea ? Ai idee cam cit platiti ?
Bucura-te ca ai munca usoara, ca nu oricine prinde loc de sora medicala. Unele is la taiat stuf, cu inteligenta foarte probabil superioara, si poate si mai cultivate decit tine. Lumea e mare.
II. Nu simt absolut nici un fel de solidaritate fata de tine. Absolut niciuna.
A, "sa faca statul" ? Bai frate, cine ti-o cicat nasu' ? Ca am ca o suspiciune, asa. Cine ti-o spus tie ca asa functioneaza lumea asta, orice prost isi identifica el lui o nevoie dupa care "sa faca statu'" ? Asa e pe la voi prin fabrica doctrina, sau citati direct din Caragiale ? Hai, sa ne mai cultivam,
LEONIDA (în luptă cu somnul): Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească [...]
Nu-s problemele statului astea. Sunt problemele tale. Ai avut ghinionu' sa nu te nasti spontan, cum isi inchipuie toti adolescentii, ca ei s-au scoborit direct cu hirzobu' din cer. Te-ai nascut si tu ca toti oamenii, in singe si-n sudoarea unei femei. Pam-pam. Da, e adevarat ca unii isi permit sa se izoleze de toate problemele, nevoile, lipsurile si nemultumirile lumii asteia. Daca le displace orasul se muta la tara, daca le displace Romania se muta-n Patagonia sau unde au ei chef.
Dar asta este un merit al lor. Este un merit a lor. Nu este un drept al tau. Si-n momentul in care incepi sa debitezi ca vai, dar tu nu poti sa-ti continui viata in lumea fanteziei pentru ca uite ca te trage realitatea de mineca, da' cum este posibil asa ceva, sa intervina statul!!! imi vine sa-ti trag palme.
Da, cred ca ti-ai vota imaginare drepturi din banii altora. Ca atita rigoare morala au in general astia ca tine, si cam de-asta nu-s eu de acord cu parerea generalizata ca tiganii-s hoti. Nu sunt tiganii hoti, toti sunteti hoti, astia saracii da' cu nasu' pe sus. Din motivu' simplu si de neevitat ca aia inseamna sarac si cu nasu' pe sus, n-ai cum sa nu furi, e inevitabil. E necesar. Doara n-o sa-ti asumi acuma conditia si sa-ti revii in simtiri.
E timpul sa-ti asumi conditia, Andreea. Esti o fata saraca, fara scoala, fara abilitati utile, fara importanta sociala. Rolul tau pe lumea asta e sa stergi o baba la cur. De-atita esti tu capabila, pentru atita esti buna. Asta-i tot ce poti tu face. Pentru ca daca exista altceva la care erai mai buna, daca exista o alta chestie la care erai mai utila atunci stii ce ? Pai din banii primiti pe chestia aia iti permiteai sa angajezi pe careva sa faca chestia astalalta, si-ti mai si raminea extra.
Este ca-i fascinant cum functioneaza economia asta de piata ? Este ce bine-i in capitalism ? Este ca nu putem suferi cum ne pune viata pe fiecare la locu' nostru ?
Mnoa. Hai sa se dea o lege, ceva. Da' pina una alta mie mi-e scirba de tine.
Saturday, 2 June 2012
In cele ce urmeaza, risc sa par tampita, da' mi-asum cu naturalete ipostaza, ca prea ma framanta niscaiva ganduri...
Marturisesc ca am urmarit soarta postarii asteia aproape zilnic, de la ziua postarii ei incoace. Am facut-o ca pe un experiment, pentru ca eram curioasa sa vad daca s-o incumeta careva sa comenteze ceva acilea.
Dupa lipsa de reactie, deduc fie ca articolul este atat de "definitiv" incat nimeni nu mai are nimic de adaugat (caci nu mai e nimic de adaugat), fie, dimpotriva, ca intr-un spirit compasiv imprecis cultivat si directionat, cei care au avut ceva de comentat au facut-o direct pe blogul domnisoarei cu pricina si au ocolit precaut sa cada direct in gura lupului...
Dupa cum se poate intrezari, urmarea povestii este aceea ca mama suferinda a fost internata intr-un centru de ingrijire, fapt care, as zice, nici nu confirma, nici nu infirma ca-i fascinant cum functioneaza economia asta de piata...Pentru ca nu, viata asta nu intotdeauna ne pune pe fiecare dintre noi la locu' nostru...
Dar nu despre asta intentionam sa scriu (mai cu seama ca faptele par a sustine teoria cu sora medicala vs. fetele de la taiat de stuf, ceea ce, in sine, nu-i un lucru tocmai imbucurator!)
Aspectul asupra caruia m-am chestionat este mai degraba acela ca 1. de ce n-o comentat nimeni aici, nici ca pro, nici ca contra si 2. daca nu cumva premiza/premizele de la care a pornit prezentul articol e cumva eronata...Adica, da, din punctul de vedere al gradarii "tramei" lucrurile-s tocmai nimerit si priceput dozate, dar exista oare cu adevarat aceasta "tranzitivitate" a grijii care sa-l motiveze pe copilul devenit adult sa isi stearga la fund parintele devenit copil, fara sa se chestioneze asupra acestui fapt?
Iar daca exista, atunci (inca mai important de atat!) poate fi oare privita ca o izbanda a "economiei de piata" aceea ca unii isi sterg la fund proprii parinti, in timp ce altii ii sterg la fund pe parintii altora, pentru ca...deh!, printre altele, viata ne pune pe fiecare la locu' nostru'?
Sigur ca-i la fel la o prima privire si in cazul copiilor, adica unii-s ingrijiti si stersi la cur de proprii lor parinti, iar altii-s stersi la cur de parintii altora, pentru ca aia, bietii, din asta-si castiga painea... Doara numa' ca, unu' la mana, io nu vaz in asta neaparat o izbanda pentru copilul ala de-i ingrijit de o tanti care nu-i mama lui, cum de altfel, prin generalizare, nu vad prea mare izbanda nici in aceea de-a fi educat de o tanti care nu-i mama lui (si a fost acum ceva vreme o discutie mai vasta aici pe blog legata de educatie, in care Diana opina interesant si cu temei ca una dintre principalele hibe ale sistemului de educatie actual, cat ce priveste macar invatamantul prescolar, este aceea ca ii incredintam prea de timpuriu si prea...definitiv in bratele unui sistem, din angrenajul caruia fac parte "school", "after-school", "after-hours" bla bla)
Tot la fel si pentru adultul / varstnicul suferind, eu nu vad ca-i neaparat o izbanda aceea ca-i ingrijit la domiciliu sau intr-un cadru organizat, de orice fel ar fi el. Eu vad in asta mai mult o izbanda a sistemului impotriva persoanei, iar nu neaparat in sensul depersonalizarii serviciilor (caci se poate lesne vorbi si despre asa ceva, mai ales intr-un sistem de servicii de sanatate el insusi grav bolnav), cat in sensul in care el, sistemul, e atat de eficient si se pricepe a ne pune atat de bine pe fiecare la locul lui incat ajunge a parea o izbanda pana si aceea ca ne putem ingadui din cand in cand a ne vizita parintii "inregimentati" intr-un centru de ingrijiri privat (cum de altfel si acela de a ne prelua progenitura seara dintr-o gradinita), osteniti si mandri in acelasi timp ca am fost atat de eficienti incat ne-or mai ramas si ceva bani extra...
Nu, sa nu ma intelegi gresit, nu fac aici pledoarie pentru " sa ni se deie", ca, in fapt, cand e vorba de sanatate si mai ales de boli atat de "marsave" incat te confisca pe tine ca individ, functioneaza lucrurile pe principiul "de unde nu-i..." In sensul ca n-are cine ce sa-ti dea in schimb, iar pacientul devine in chip iremediabil povara pentru sine insusi si pentru familie, iar, privita problema in termeni de eficienta economica, o povara pentru insasi societatea orientata catre o hiper-eficienta.
Din perspectiva medicului, in termeni de calitate a actului ingrijirii e infinit mai eficient pentru un copil sa fie ingrijit de o mama, fie ea si angoasata, olecuta obosita ori nevrotica, cum or devenit in timp mai toate intelectualele asa-zis cu cariera, cum pentru un adult / varstnic cu probleme de sanatate e mult mai confortant sa se afle sub supravegherea cuiva din familie, fie el acela si o fiica adesea vaitata si care are o eronata reprezentare axiologica despre sine (pentru ca da, cu aspectul acesta suntem intrutotul de acord!)
Iata insa cum sistemul ne pune la locul nostru, pe fiecare dintre noi, si ne aduce in punctul de a aprecia lagarul numit cresa si lagarul numit centru de ingrijiri paleative drept o izbanda a eficientei noastre economice!
Da, inteleg perfect teza de la care a pornit prezentul articol si nu ma opun ei! Am dubii serioase, insa, asupra catorva dintre premize / argumente...
Ori poate lucrurile par asa pentru ca-s oleaca prea amestecate temele de discutie: tomatele cu PR-ul, Alzheimer-ul cu capitalismul (chestie care pare, de fapt, logica, pana la un punct, pentru ca intr-un fel Alzheimer-ul chiar pare un produs al capitalismului), ingrijirea eficienta cu eficienta ingrijirii, implicarea statului vs. spalatul la cur.
A, si sa nu-mi uit: nu-i chip sa vorbim despre asumare, de orice fel ar fi ea, atata vreme cat, constient sau nu, soliciti compasiune. Pentru ca, solicitand compasiune, vei primi compasiune (a se vedea reactiile de pe blog la subiectul cu pricina). Chiar daca asta nu ajuta cu nimic, chiar daca e vorba de o inconsistenta fara margini (mai toate comment-urile fac apel la "O, da, te inteleg, vai, cat de rau imi pare, cat de greu trebuie sa iti fie, fereasca Dumnezeu sa ajung sa trec si eu prin asta!")
Iar in rarele cazuri in care nu vei primi compasiune, ci un dus rece, cum este cazul cu acest articol, constati cu oarece surprindere ca...hei!, dar aici nu-i niciun alt comentariu, nicio reactie, dovada fie ca toata lumea s-a pus de acord asupra subiectului, fie ca...iertata fie-mi supozitia!...nimeni nu asuma, in fapt, chestia asta, atata vreme cat actiunea nu se petrece in ograda proprie...Sau?
Asa ca...mda!...io zic sa se dea o lege, ceva, ca pana una-alta, parerea mea ii ca nu doar biata fatuca asta ii vrednica de mila...
Saturday, 2 June 2012
Erata la cele de mai sus: fireste ca voiam sa scriu "propriii lor parinti", iar nu "proprii", sa-mi fie cu iertare, ca de trecut cu vederea nu-i chip...
Sunday, 3 June 2012
Ui' cine s-o-ntors! Cum merge domnita ?
Probabil e un subiect prea "dificil", prin care intelegem "prea dificil de abordat in modul ipocrit care ne asigura confortul zilnic".
Sa stii ca exista copii crescuti de femei care nu-s mamele lor naturale si cresc mai bine-asa. Nu-i ceva regula ca daca-i al tau numaidecit il stii si creste acuma, chiar daca-n general incolo bate.
In tot cazul este o izbinda a "sistemului" impotriva persoanei, sigur ca da. Atita ca izbinzile sistemului depind in stricta masura de calitatea persoanelor, ca "sistemul" nu exista ca atare. Victoria gravitatiei asupra pasarii nu-i alt nimic decit aia, ca pasarea nu mai fu capabila sa zboare.
Ce lege sa se mai deie ? Nu s-or dat toate legile posibile si chiar o buna cantitate de legi imposibile ?
Sunday, 3 June 2012
@ Mircea Popescu: :-) De mers, merge asa si asa, nu tocmai foarte bine!
Da' de intors nu m-am intors, ca nici n-am plecat, de citit am citit aproape zilnic, numa' pentru scris n-am gasit vana, nu stiu cum se face - o fi un blestem or ceva?! :-) - , da' sunt zile in sir in care ma incearca o cumplita neputinta / inertie in fata actului scrierii. Vaz ca pe tine aceasta stare te ocoleste, cum faci?
Ba, cat ce priveste legile, s-or dat si posibile si imposibile, drept ii!
Iar o chestie care sa normeze asumarea (inclusiv de sine) ii practic...o utopie.
P.S.: Ah, mi-ai putea indica, te rog, unde-i articolul acela in care vorbeai despre sacrificarea unui iepure si toate discutiile cu fetele care au decurs din asta? As avea a-ti adresa pe tema niste intrebari...
Sunday, 3 June 2012
mnoh, ioana, lasa ca o sa ajunga mircea popescu batran. si pe el nu o sa il stearga nimeni la fund. can-are. :d
Sunday, 3 June 2012
@Mihai b: :-) Can-are fund sau can-a avea cine-l sterge vrei tu a spune?
Sunday, 3 June 2012
@Ioana Eu ignor, nebagind in seama.
Peripateticieni gen, cu deosebirile ca fete nu baieti, in pizda goala nu-n toga si prin casa nu prin gradina, da-n rest tatatat la fel - e prea bun titlul, de-aia nu ti-l poti aminti.
@mihai b Daca mai comentezi iti intru-n cap prin gura cind dormi si ma cac in tine.
@Ioana Ma spameaza sa-si faca trafic la geniu :D