Din tineretea omenirii

Am gasit intimplator o teorie foarte interesanta intr-un articol aparut in Practical Gastroenterology, Septembrie 2008 :

HUMANS EVOLVED AS RUNNERS ABLE TO EXERCISE FOR PROLONGED PERIODS IN DRY HEAT WITH MINIMAL FLUID REPLACEMENT

This novel theory first proposed in the early 1900’s (12,13) holds that humans evolved our particular biological features including long legs and short arms; relative hairlessness associated with an unmatched ability to lose heat by sweating; strong core abdominal muscles; and the capacity to rotate the upper and lower bodies in opposite directions, because all these adaptations gave early humans an evolutionary advantage over other non-sweating mammals with whom we shared the hot African savannah more than 2 million years ago.

Thus, it is proposed that our early hominid ancestors discovered that they could capture non-sweating mammals, especially swifter antelope, by chasing them in the mid-day heat. Profuse sweating allowed early hominids to safely regulate their body temperatures as they chased these antelope for many hours in midday heat. Provided they could chase the antelope for long enough in sufficiently hot conditions, the antelope’s brain temperature would finally become too high causing it to seek shade and to stop running. There the temporarily paralyzed animal could be more easily dispatched even by hunters, who as recently as 100,000 years ago, lacked more modern implements like spears and knives. The theory is that the high energy diet provided by these antelope allowed the rapid growth of the human brain and hence the development of Homo sapien.

Naturally the best hunters would be those who were neither overcome by thirst nor incapacitated by the loss of a large volume of body water caused by the heavy sweating during the three-to-six hours required for a successful hunt (11). Like all the great runners of the past (1), the most successful hunters would have drunk little since carrying water would have impeded their progress and reduced their probability of success whilst hunting.

Referintele sunt

1. Noakes TD. Lore of Running. 4th Edition ed. Human Kinetics Publishers, Champaign, IL; 2003.
11. Liebenberg L. Persistence hunting by modern hunter-gatherers. Cur Anthropol, 2006; 47:1017-1025.
12. Read C. The Origin of Man and of His Superstitions. 2nd edition ed. United Kingdom: Cambridge University Press; 1925.
13. Morris C. Man and His Ancestors. New York: Macmillan and Co.; 1900.

Si-acum hai sa vedem o versiune romaneasca :

Oamenii au evoluat ca alergatori capabili sa fuga vreme indelungata in caldura uscata fara sa bea apa.

Aceasta teorie noua, introdusa initial la inceputul secolului trecut, sustine ca fenotipul uman, inclusiv picioarele lungi si miinile scurte, relativa lipsa de par asociata unei capacitati unice de transpiratie, muschi abdominali puternici si abilitatea de-a roti independent jumatatea de sus si cea de jos a corpului s-au dezvoltat pentru ca toate aceste particularitati dau omului primitiv un avantaj evolutiv in competitia cu celelalte mamifere care nu transpira, cu care se gasea in fierbintea savana africana acum mai bine de doua milioane de ani.

Astfel, se propune ca antecesorii nostri au descoperit ca pot captura mamifere incapabile de transpiratie, in special mai rapidele antilope, fugarindu-le in caldura amiezii. Transpiratia abundenta ingaduia omului primitiv sa-si controleze in siguranta temperatura interna, in timp ce fugareau antilopele ore la rind. Daca reuseau sa fugareasca o antilopa pe o durata suficienta intr-o atmosfera indestul de incinsa, temperatura creierului antilopei trecea in cele din urma de limita suportabilului, impiedicind-o sa continue alergarea. Animalul partial paralizat astfel putea fi mai usor ucis chiar si de vinatori care fie si doar cu 100`000 de ani in urma nu detineau echipamente moderne precum sulite sau cutite. Conform acestei teorii dieta bogata in energie oferita de aceste antilope a ingaduit cresterea rapida a creierului uman si astfel aparitia lui Homo sapiens.

Evident cei mai buni vinatori vor fi fost cei care nu lesinau de sete si nici ca urmare a pierderii unei cantitati insemnate de apa prin transpiratia intensa in timpul celor trei pina la sase ore necesare unei vinatori reusite. Ca si toti marii alergatori din trecut, vinatorii buni n-ar fi baut apa intrucit a o cara cu ei le-ar fi impiedicat miscarile reducindu-le sansele de succes.

Da-ti-va voi seama, sase ore! sase ore de fugarit o prapadita de antilopa prin arsita amiezii, cit sa fi fost, patruzeci de grade ? Si pentru ce, pentru patruzeci de kile de carne in viu ? Doua sute de lei ? Deci cu banii strinsi in doua saptamini iti iei IPod ? Bre, ati alerga cite sase ore de pe la unsprezece dimineata pina pe la cinci dupa-masa in pielea goala prin soare doua saptamini ca sa va luati Ipod ?

Pe de cealalta parte mintea zboara la acel motiv a numeroase povesti romanesti in care fatul se bate cu zmeul si se roaga de-un cioc de apa. Aparent reprezentarea antica a infruntarii voinicesti are o esentiala caracteristica de insetare, nu v-ati pus niciodata problema ca dom'le, ce bataie e astaⁱ in care lesina aia de sete ? Pai cit dureaza sa-i bagi un cutit in burta lu' zmeu' pulii ?!

In tot cazul, teoria mi se pare foarte interesanta pentru ca pare sa se lege frumos si elegant de evolutiile ulterioare ale societatii, pot intelege cum si de ce epoca eroica de-a dat mai apoi inceputurile grecilor ar fi decurs dintr-o asa orinduire, pot intelege de ce padurile nordului n-au devenit accesibile omului decit dupa inventarea sulitei si cutitului, totul are eleganta aceea frusta a evolutiilor necesare si-a progreselor suficiente. Ca bonus avem niste explicatii clare pentru ca de ce suntem noi carnivori, esentialmente, si ce inseamna aia, de ce nu e acceptabil sa nu mai fim carnivori si asa mai departe.

Ma gasesc sedus intelectual, sa zicem.

1. E si-un banc pe tema, ca de la o vreme plictisit corbu' ii intreaba ca dom'le, va bateti sau beti apa ?! [↩]