Depresie nocturna

Exista un motiv destul de bun pentru care cetateanul mediu nu are acces la matele lumii si nici n-are ocazia sa priveasca rawⁱ, nevopsite, urzelile pe care apoi se aseaza vopselele care-i dau lui impresia de soliditate, de "lume", de existent, real, obiectiv si-asa mai departe. Impresia de mediu inconjurator.

La prima vedere ar parea ca motivul e ca nu-i capabil cetateanul. N-are abilitatile si intelegerile care i-ar ingadui sa vada chestia. N-are acces, cum ar veni. Se zice ca daca mincatorul de parizer ar vedea cum se produce parizerul n-ar mai pune gura pe asa ceva. Sau daca preferati bautorul de bere, ca se zice tot la fel. Sau privitorul la stiri televizionistice, sau la "infruntari sportive" gen fotbal sau la infruntari electorale gen alegeri. Despre astea din urma nu se mai zice, ca nu se cunoaste, da' e perfect aplicabil si-aici ca si dincolo. Deci cetateanul nostru n-are acces, nu are cheia de la usa, nu are cartela magnetica care i-ar ingadui sa intre-n camerele secrete ale abatorului, berariei, televiziunii, stadionului sau comisiei electorale.

De ce sa n-aiba totusi acces ? Pai pentru ca nu-i suficient de bogat, daca subscrieti unei abordari mercantiliste a lumiiⁱⁱ. Sau poate nu-i suficient de important, daca va displac banii si preferati sa ginditi sursa ierarhiei iconoclastic - tot aceeasi esenta altfel ambalata. Alternativ putem zice ca nu-i suficient de adult, daca ati ramas cu sechele din copilarie. Sau ca nu-i suficient de cool, daca ati ramas cu sechele din adolescentaⁱⁱⁱ. Vorba-i ca oricum o intoarcem e ceva defect, lipsa ori insuficienta de-a cetateanului celui mediu care-l impiedica de la a avea acces.

Motivul real n-are de fapt de-a face cu individul in sensul meritelor ori defectelor lui. Motivul real este pur si simplu ca realitatea nuda-i ingrozitor de deprimanta. Ingrozitor, ingrozitor de deprimanta.

Si-am sa va dau un exemplu anecdotic dintre cele mai simple. Am ani deja de cind citesc ce produc "blogarii" de limba romana, si de cind urmaresc intrucitva, destul de vag, ce consuma cititorii de limba romana. Productiile-s in vasta majoritate retarde^iv, consumul se concentreaza in general pe cacaturi religioase respectiv aberatii de-o superficialitate dureroasa in care-l invata Tanda pe Manda cum ii cu economia. Astea doua-s binecuvintarea crizei, lumea citeste dejectii antispirituale si aberatii antieconomice ca sa-si aline aleanul. Acum trei ani nu se prea vedeau astea pe radar, era totu' cu "lifestyle" si cacaturile derivate de-acolo, cum sa gatesti, cum sa faci sport, ce o mai zis curva x de curva y, cum fac americanii salata de vinete, ce culoare are mobila si cum sa te futi. Chestii de-astea, cai spre fericire cum ar veni. Azi-miine vin alegerile si se muta consumu' pe politica citeva luni acolo (deja incep sa se intrevada pseudo-preocupari pe tema si-i abia Mai, va fi o vara fierbinte).

Noa si cam asta este, intre ce se intimpla in fiecare situatie concreta, cu ocazia fiecarei tranzactii sociale anumite si ce pare participantilor ca s-ar fi intimplat se casca, negru, un spatiu. Un spatiu larg. In timp ce scriu chestia asta privesc doua toante (fara sonor) cum asteapta fiecare sa sfirseasca cealalta de-a vorbi pentru a incepe ea. Nici n-am nevoie sa le aud, stiu tema, stiu ce le mina pe fiecare si deci stiu ce vor spune. Dupa fo' juma' de ceas sau chiar o ora intreaga s-or retrage, ostenite da' satisfacute, ca "or dialogat". Si teoretic astea-s elitele, oameni cu scoala, reprezentanti alesi, alea. De la modiste, curve, fete de birau ce sa mai astepti ?

Morala ar fi bineinteles ca daca ati gasit un om, sau cinci, sau citi iti fi gasit care pricep ce se discuta tineti de ei ca-s aur curat si de neinlocuit. Iara daca va apucati sa faceti copii, invatati-i ca nu conteaza nici motoru' masinii nici nimic altceva atita timp cit rotile is ridicate de pe sol.

Mie unul mi se pare cel putin remarcabil cum capitalismu' asta in care ne-am integrat prin distrugerea socialismului in care ajunsesem teoretic fara voia noastra prezinta exact aceleasi probleme intelectuale pe care le prezenta si socialismu' acum treizeci-patruzeci-cincizeci de ani. Principala utilitate a ratiunii cit si principala ei utilizare consta-n mentinerea registrului diferentelor intre falsa-realitate si adevarata-realitate. Si cu asta mi s-a si terminat depresia, ca acum deja zimbesc a ride.

Ca-i amuzant, noa.

1. Cum zici raw in romaneste ? Ca "crud" e bun in unele contexte, da' are subtextul de nemilos, in timp ce raw are subtextul de "brut". Si nu, brut nu-i o solutie prea buna. [↩]
2. Ea-i defecta, bineinteles, dat fiind ca si-n camerele secrete unde se numara bani furati exista totusi niste angajati, niste plebei acolo care fac oarece munca bruta. Si-n camera secreta unde conferentiaza judecatorii CSJ intra din cind in cind o femeie sa mature pe jos, idem la CSAT si-asa mai departe. [↩]
3. Si abordarile astea-s defecte, dat fiind ca nici adultatea aia nici cool-ul nu exista de fapt. [↩]
4. Hai sa schitam o clasificare la reprezeala :

   ♦"Salut, stiu ca n-am mai scris demult dar promit sa revin in forta." - ultimul articol, acum un an sau ceva.

   ♦Preocupari, istorisiri si consideratii de-o funesta banalitate, amintind de eternul 1984. Cum o fost el cu bicicleta, cum i-o raspuns casierita de la banca, ce cacat s-o mai intimplat la stop, de-astea.

   Within twenty years at the most, he reflected, the huge and simple question, 'Was life better before the Revolution than it is now?' would have ceased once and for all to be answerable. But in effect it was unanswerable even now, since the few scattered survivors from the ancient world were incapable of comparing one age with another. They remembered a million useless things, a quarrel with a workmate, a hunt for a lost bicycle pump, the expression on a long-dead sister's face, the swirls of dust on a windy morning seventy years ago: but all the relevant facts were outside the range of their vision. They were like the ant, which can see small objects but not large ones. And when memory failed and written records were falsified -- when that happened, the claim of the Party to have improved the conditions of human life had got to be accepted, because there did not exist, and never again could exist, any standard against which it could be tested.

   ♦Aglomerari de cuvinte adunate impreuna exact asa cum aduna o cioara cacaturi stralucitoare-n cuib. Naivii au impresia ca de fapt cuibu' ciorii-i un soi de tezaur, nebunii se apuca sa "inteleaga" aleatoriul, in speranta c-or patrunde ei profunzimile a ce au in comun o cheie, o bucata de staniol, un inel si-un ciob de oglinda. Chestia asta se pretinde pompos poezie, uneori. Rareori, de fapt. Cel mai adesea se prezinta-n proza si se pretinde pompos "parerea" autorului chiar daca n-are mai multa legatura cu el decit are cu spiritul epocii prin Irlanda din vremea lui Napoleon sau cu practicile religioase din insula Pastelui pe la vremea cind traia Murad.
   [↩]