De ce nu sunt de acord cu finantarea "reprezentantilor" societatii civile de catre stat ?
Nu-i cine stie ce mare filosofie : "societatea civila" e un concept vag definit si eminamente nemasurabil. Asta nu se intimpla dintr-un defect al tehnicii cit dintr-o necesitate teoretica : societatea civila este entitatea abstracta care se opune oricarei incercari de reprezentare finita a societatii. Ea este restul oricarei impartiri, ramasita oricarei clasificari, cenusa oricarei ideologii, marginea oricarui proiect statal si asa mai departe.
Ca atare, ea nu poate fi identificata decit retrospectiv. Putem zice "oamenii astia au fost societatea civila" sau "ideile astea au coagulat societatea civila", dar nu putem zice niciodata "oamenii astia sunt" sau "vor fi" (decit, aceasta din urma, in sintagme generale si nedefinite, "copiii de azi vor fi societatea civila de miine" - da, e adevarat, asa cum vor fi si amantii si violatorii si betivii si barmanii si politistii si infractorii si tot si orice de miine) cum nu putem zice nici ideile astea "sunt" sau "vor fi" (chiar daca prima se foloseste ca mod al propunerii de catre membrii mai legitimi sau mai ilegitimi ai prezumptivei societati civile catre semenii lor). Esecul lamentabil al oricaror incercari de-a crea false coagulari ale societatii civile (cum ar fi de exemplu recenta prabusire-n ridicol a blocului socialist numit USL) demonstreaza cu asupra de masura teza, imi pare.
Odata ce-am stabilit ca exista si ca nu poate fi sistematizata, mai ramine sa observam ca ea se va exprima. Vectorii ideilor care-o coaguleaza, purtatorii mesajului ei se gasesc limitati cu necesitate de finitudinea spatiului de expresie publica. Intr-o piata nu poate striga toata lumea simultan, la televizor nu poate aparea totul simultan, oamenii nu pot citi toate articolele simultan. Ca atare, singura metoda eficienta de-a impiedica societatea civila de la a-si duce la indeplinire rolul regulator este controlul vectorilor ei de imagine. Asta se poate realiza in practica fie prin metodele autoritarianiste (in care spatiul expresiei publice e pur si simplu sugrumat pina la completa inexistenta - oamenii n-au voie sa aiba masini de batut, ce sa publice ziare sau sa tina bloguri) fie prin metodele oligopoliste.
Astea din urma-s noutati in Romania recent capitalista, da' sunt la fel de periculoase ca si primele si tocmai de aceea merita subliniate. Daca zece oameni se aduna sa-si strige o nemultumire si tu platesti o suta de oameni cu cite zece lei ora ca sa strige linga ei Jos Basescu, in schimbul unei cheltuieli de o mie de lei ora rezultatul aparent al comunicarii societatii civile este "Jos Basescu". Sigur, din punct de vedere social cei 90 de platiti prezinta o valoare absolut aproximabila prin zero, in timp ce restul de zece onesti reprezinta o valoare neestimabila da-n principiu ceva intre zero si valoarea agregata a tuturor institutiilor statului. Cu alte cuvinte, cu cit cei zece spun ceva mai important, mai util si mai valoros cu atit e mai convenabil sa platesti mia aia de lei pe ora ca sa te scapi de ei.
Si-acum venim la problema. Reprezentantii care vor fi platiti de stat ca sa faca pe reprezentantii nu au cum fi cu adevarat reprezentanti ai societatii civile. Asa ceva pur si simplu nu se poate. Ca atare, fie statul va accepta drept reprezentant pe absolut oricine se intituleaza astfel, dindu-i ceva banuti (caz in care un mare numar de someri, jucatori profesionisti de WoW si in general inutili si alti taietori de frunza la ciini se vor inscrie pe lista, toata initiativa transformindu-se intr-un fel de extraprotectie sociala, un fel de alocatie pentru scolari sui generis) fie statul va accepta drept reprezentant doar pe cei care respecta niste anumite conditii, in care caz va obtine o colectie de specialisti in respectat conditiile. Nu o colectie de reprezentanti a nimic anume, si mai ales nu ai societatii civile, ci pur si simplu o colectie de birocrati, saritori profesionisti prin cercuri de hirtie.
In ambele cazuri dezavantajul public al existentei acestor categorii de non-reprezentanti este ca ei aglomereaza spatiul public sprijinindu-se pe bani care nu-s ai lor. Mesajul adevaratilor reprezentanti nu se mai distinge, gasindu-se inecat intr-un ocean de nonmesaje lasate de zarghiti pur si simplu, sau de birocrati externalizati de pe statele de plata ale statului, care au ei impresia naiva ca-s ceva independenti. Adevaratii reprezentanti ai societatii civile nu mai ajung la televizor pentru ca spatiul gratuit destinat prin lege lor e ocupat de falsii reprezentanti creati din nimic cu banii de la buget, nu mai ajung prin ziare pentru ca ei n-au bani sa plateasca cum au ceilalti si asa mai departe.
Pina la urma intreaga discutie e irelevanta sub aspectul evolutiei societatii, dat fiind ca pe un termen mediu oricum doar Internetul conteaza, iar pe Internet eforturile de astroturfing nu au absolut nici o sansa (puteti citi aici un studiu de caz pe tema, de exemplu), toate non mesajele zarghitilor si birocratilor filtrindu-se ceva de minune prin simpla lucrare a magnificei retele.
Da' nici sa nu va mire atunci agitatiile decerebrate ale jegurilor precum de exemplu Patrick Andre de Hillerin pe tema ca "vai dar sa limitam expresia-n spatiul public daca nu mai putem limita accesul reprezentantilor societatii civile la el".
