Cum iti negociezi salariul ?
Geme Internetul de opinii si pareri despre ce si cum cu negociat salarii, asa ca daca ma apuc eu sa va spun adevarul complet si definitiv pe tema nu-mi inchipui ca au de ce sa apara probleme.
Deci : primul si cel mai important pas inainte nu doar de a iti negocia salariul dar in general de-a face orice pe lume e sa stabilesti in care clasa sociala te inscrii. NU e vorba sa stabilesti in care clasa sociala doresti sa crezi ca te inscrii, crezi ca ar trebui sa te inscrii, iti pare c-ar fi posibil/benefic/frumos/etc sa te inscrii si asa mai departe. Nimic din toate astea nu conteaza. Toata discutia-i sa stabilim in care categorie sociala te inscrii de fapt.
Variantele sunt doua : clasa de jos si clasa de sus. Criteriile sunt foarte simple :
- Daca salariul urmeaza sa-l primesti in urma aplicarii in practica a chestiilor pe care le-ai invatat la o scoala dedicata pregatirii in domeniul respectiv, faci parte din clasa de jos. Atita timp cit competentele tale pot fi invatate in urma unui proces sistematic ele sunt o comoditate, ca si tine.
Asta e tot. Ca esti piarista sau doctor, avocat sau veterinar, strungar sau zugrav putin conteaza, esti un soi de obiect ceva mai complex, o masinarie perfect echivalenta cu toate celelalte masinarii, ba inca diferentele tale fata de matrita-masinarie ideala sunt scaderi ale tale, nu calitati si nici valori pe care le aduci. Un chirurg care chirurgeste altfel decit cum ii procedura nu-i cu nimic diferit de-un muncitor in uzina care nu respecta procedura : ambii sunt niste automate defecte, care tre' ori reparate de indata ori aruncate la prima ocazie.
Ca atare, nu esti in pozitie sa negociezi nici un salar. Iei cit ti se da, spui saru-mina si te duci in treaba ta.
Daca nu esti parte din clasa de jos exista doua moduri fundamentale in care-ti poti negocia salariul : pe riscul tau sau pe riscul angajatorului.
Negocierea pe riscul tau e atunci cind te angajezi sa livrezi un obiect anumit. Pictorul care se angajeaza sa faca un portret al unui cutare individ, de exemplu, se angajeaza pe riscul lui : daca nu reuseste sa faca portretul nu primeste nimic. Personalul de conducere in diversele afaceri (CEO, aia) se angajeaza adesea pe riscul lor, in sensul ca prezinta un plan clar cu care-s investiti, si il executa apoi pe ala.
In cadrul negocierii pe riscul tau strategia corecta este sa evaluezi bugetul angajatorului pentru prestatia in discutie si sa ceri dublu. Pur si simplu. Chris Rock are un filmi in care ilustreaza perfect ideea asta. Eventual mai lasi de-acolo, da' in general numai contra servicii. De exemplu, daca-i vorba de portretu' lu' fiica-sa si-i de acord s-o si futi mai tai un 5%. Daca are doua fete chiar 7-8% poate fi. Daca se angajeaza sa te laude tuturor ca esti cel mai bun pictor din lume mai tai un 10%. Daca-s gemene putem merge pina la 9%. Si asa mai departe.
Negocierea pe riscul angajatorului e in general chestia pe care-o fac consultantii : eu te ascult / iti citesc intrebarile si-ti dau raspunsuri, chestie care te costa atita (in general atita pe ora). Aici nu se pune problema de nici un fel de negociere : fixati pretul asa fel incit sa aveti de lucru intr-o luna sau saptamina sau an atit cit va doriti. Cincizeci de ore, o mie sau cinci mii, cit doriti. Daca vedeti ca ies mai multe mariti pretul. Daca ies mai putine micsorati pretul. Negocierea se petrece cumva global, nu negociati cu fiecare in parte ca n-are nici rost nici nu merita efortul.
Si cu asta gata, asta-i tot si nici nu-i asa mare chestie. Restul discutiilor sunt exact ca si restul discutiilor despre SEO : in plus.
———- Bad Company, cu Anthony Hopkins, da' e slabut. [↩]
Friday, 24 February 2012
Dar de cate ori ti-ai negociat tu salaru?
Friday, 24 February 2012
Dupa ultima metoda descrisa de sute de ori.
Friday, 24 February 2012
PE riscul cui o fi mai avantajos si pentru cine?
Friday, 24 February 2012
Pai depinde.
Sunday, 26 February 2012
Consider ca cel mai bine este ca dupa ce angajatorul termina cu intrebarile care ti se adreseaza sa intrebi foarte frumos ce buget are alocat pentru acest post. Daca consideri ca salariul este prea mic trebuie sa argumentezi de ce salariul tau ar trebui sa fie mai mare... aici expunindu-ti atuurile: scoli, factultati, diplome, certificari, experienta, aptitudini etc.
Daca nu este dispus sa te asculte... nu este angajatorul potrivit...
Monday, 27 February 2012
Zici tu ceva acolo, pe tema "cum facem in practica sa aflam cit ni se da".
Monday, 27 February 2012
Cu cat esti mai specializat si indispensabil e avantajos pentru tine ca poti sa-ti bati pula de ofertanti pana incep sa-runce cu bani in tite.
Friday, 2 March 2012
Mda. Ca tot mi-am adus aminte de ce ziceai de freelanceri ca e scumpi domle. Pai mi se pare normal sa fie mai scumpi din moment ce ei isi asuma un risc, si anume riscul ca n-o sa aiba de munca o perioada. Doar n-o sa aiba tarifu cat pentru un minim pe economie pentru 160 de ore pe luna.
In rest sunt oarecum deacord si sunt deacord si cu A.
Eu de ex am avut de ceva timp salariul un pic mai mare decat media, dar diferenta intre medie si mine e ca pe mine m-au angajat numai oameni care erau disperati intr-un fel sau altul :) Nu stiu daca e psihanalizabil, dar sincer mie imi convine situatia.
Friday, 2 March 2012
Ah, si mai e o categorie. Sunt oameni care au salarii mari, chiar daca de fapt nu fac nimic si probabil ca-s mai prosti decat majoritatea. Aici e mai mult treaba de noroc, parerea mea. Ma gandesc aici de IT din banci.
Friday, 2 March 2012
@A Ca-n viata.
@gheorghe Pai si de ce sa nu-ti convina, disperarea e pina la urma mama bunastarii sau ceva.
E plin de oamenii care par ca au salarii mari da' nu le merita. Chestia-i ca aia au de fapt salarii mici dublate de donatii. Nu te poti pune cu vointa omului ce are bani de-a arunca cu ei.
Saturday, 3 March 2012
La banci e din cauza modului in care lucreaza ei si prioritatile lor. Ma gandesc aici in special la prioritatea lor nr. 1: Cover Your Ass.
In acest sens, cea mai buna strategie pentru a nu putea fi invinovatit de nimic este... sa nu faci nimic. Orice serviciu implementeaza ei este implementat de catre consultanti externi cu contract de suport si toate cele. Oamenii care chiar lucreaza acolo nu trebuie sa stie mai nimic, decat sa citeasca o documentatie cu poze si sa dea niste clickuri, apoi daca e ceva complicat, sa opereze un telefon sa-i sune pe-aia care au implementat sa repare.
Nu stiu daca toti sunt asa, eu n-am vazut decat unii, gen sa lucrez cot la cot cu ei, sau ma rog, eu sa lucrez si ei sa se uite la mine, si din ce mai stiu de la cunoscuti. Oameni perfect capabili care au stat sa invete niste chestii ca sa ajunga in pozitia aia care apoi vor sta toata viata sa puna ip-uri pe echipamente sa le dea consultantilor sa le configureze :) Si desigur ca unu care lucreaza in banca are salariul mult mai mare decat consultantul care chiar implementeaza.
Ciudata viata :)
Saturday, 3 March 2012
Mai, nu stiu ca n-am avut treaba prea multa cu functionarimea bancilor de retail romanesti. Nu m-ar mira sa fie fix cum spui. Altfel un trade desk pe aproape orice intr-o banca de investitii concentreaza cam cei mai destepti oameni din generatia lor.
Saturday, 3 March 2012
Acolo clar, si chiar si o banca retail mai mare tre sa aiba anumite parti mai speciale, aplicatii custom, dar chestii de-astea mai standard, servicii de infrastructura gen desktopuri, retea, telefoane, diverse aplicatii care vin la pachet. Alte chestii nici nu s-ar putea face vreodata daca ar proceda asa.
Din punctul lor de vedere e ok ca nu trebuie sa-si bata capul si sunt acoperiti din toate punctele, singura problema ar fi ca ii costa mai mult decat dublu ca sa faca unele dintre cele mai banale lucruri si adauga overhead de comunicare inutil.
Saturday, 3 March 2012
Mai mult decit dublu fata de ce ? Si pe mine ma costa de exemplu un mar mai mult decit dublu decit m-ar fi costat in 1970, sau mai mult decit dublu decit m-ar costa in Iordania. Si ?
Nu exista preturi absolute, dezbara-te.
Saturday, 3 March 2012
Mai mult decat dublu fata de cat i-ar costa daca si-ar dezvolta proiectele intern.
Saturday, 3 March 2012
Ah, ca tot mi-am amintit. Am un fost coleg la ING, care se ocupa de retea, ei fac totul inhouse, configureaza ditamai echipamentele de retea. Altul la Unicredit doar face exceluri si pune IP-uri, tot retea, desi probabil ca si-aia fac cu mana lor anumite chestii. Aia de la banca la care am lucrat eu un proiect nu faceau nimic inhouse, doar operau ce-au implementat altii, dar astia erau o banca mai mica. Eu acum 70% din timp schimb mousi, 30% din timp descifrez solutii inutil de complexe, intortocheate si pur si simplu stupide facute de oameni de-a lungul timpului pentru a rezolva probleme banale.
Acum problemele ar fi:
1) Tipul ala care chiar face chestii complicate la ING si e specializat pe retelistica ia semnificativ mai putini bani ca mine. Unde mai adaugi ca el e specializat doar pe retelistica. Daca n-are la un moment dat loc de munca si nu cauta nimeni sa faca ceva haitec pe retelistica in momentul ala sta pe tusa, sau face helpdesk, sau pleaca din tara. Oricum cred ca si-ar putea gasit mai bine platit, da tot ar fi unu care face retelistica haitec si ia mai putini bani ca mine care schimb mousi. Eu in schimb pot sa fac si retelistica, cat de cat, linux, windows, storage, baze de date, servere de aplicatii, telefonie, securitate, monitorizare, backup si tot felul de chestii. N-am de unde sa stiu sa fac telefonie mai bine decat unu care face doar telefonie, dar pot sa ma prefac ca stiu aproape la fel de bine :)
2) Tipul ala care pune IP-uri si face exceluri si probabil ca si-aia care nu fac nimic, doar opereaza, iau cam cat mine care schimb mousi pe prea multi bani si ala care face networking la un loc. Bine, s-ar putea sa fie si pentru ca si-a semnat contractul cand nu era criza, dar eu pe vremea aia faceam si mai mult si eram platit si mai putin, ca n-aveam 3 ani exp.
3) Daca as fi pizda buna as face mai multi bani din camwhoring, ca sa nu mai zic prostitutie sau alte chestii.
Nu mi-e clar daca au sens demersurile de a intelege ceva din toate astea. Ar avea utilitate practica pentru ca te-ai putea orienta catre chestii mai bine platite si mai lejere insa nu-mi dau seama cum ai putea identifica oportunitatile altfel decat cunoscand ce salarii au diversi oameni, nu pare a fi vreun pattern.
Saturday, 3 March 2012
@gheorghe Pai daca si-ar dezvolta proiectele intern n-ar mai fi banca, ar fi conglomerat informationaloeconomic sau ceva.
1 - Concluzia care se impune este ca timpul specializarii inalte a trecut. Asta-i o banalitate pentru oricine cit de cit cu capu' pe umeri si pozitie metaforic-verticala (adica nu scurmator in glod) la ora actuala. Nici eu nu-mi cistig banii din faptu' ca inteleg foarte bine domeniul X, ci din faptul ca inteleg domeniul Y mai bine decit oricine din domeniul X si exista o relatie X-Y. Practic vorbind pentru multi ani de-acum incolo rolul principal al oamenilor va fi sa traduca.
3 - n-ai face. Fetele cistiga cam 10-15 dolari pe ora, e munca destul de grea (tu crezi poate ca nu e, dar e, eu stiu ce vorbesc) si te poti trezi oricind ca stai pe tusa. Pe scurt ce zici tu se traduce in aia ca iei salar sub doua mii si ceva.
Demersurile de a intelege au intotdeauna sens : intelegerea. Daca au si utilitate depinde, da' nu de ele, ci de ala care intelege. Intrebarea se reduce la "sunt oare suficient de inteligent si deschis la minte (ambele, si-s diferite) cit sa pot folosi la ceva util ce-am inteles din toate astea".
Saturday, 3 March 2012
Nu sunt sigur ca timpul specializarii a trecut, din contra, cu cat treburile devin mai complexe, teoretic ar fi mai eficient ca fiecare gigel sa fie specializat pe ce face el si sa colaboreze cu alti gigei care sunt specializati pe alte chestii. Desigur, astea nu prea ar fi posibile daca n-ar exista oameni care sa stie cate putin din fiecare sa le puna cap la cap, ce zici tu cu tradusul. Doar ca oamenii astia sunt si mai rari si in acelasi timp nu sunt necesari in numar foarte mare. Evident, vei avea mai multe unitati de procesare si mai putine huburi care le leaga intre ele, cu cateva ordine de marime, preferabil cat mai multe ordine de marime.
Deci pentru majoritatea oamenilor, daca n-au vreo inclinatie naturala sa invete toate bullshiturile, singura cale de a-si spori venitul e sa se specializeze mai mult, dar pana la o anumita limita, dupa care nu prea mai renteaza. Problemele cu specializarea sunt ca necesita prea mult efort si la un moment dat domeniul ala va deveni obsolete.
Eu ma uit acum la baze de date, chestii de-astea mai sofisticate cu data warehouse-uri, BI, ETL, plm. Iti cer astia sa stii si administrare si development si BI si ETL, sa stii teorie, functionarea interna specifica a mai multor engine-uri de baza de date, performance tuning si dracu mai stie, intr-un singur post, eventual sa le si dezvolti aplicatiile si sa le repari outlook-ul. Pai de unde frate? Unde sunt oamenii astia, ca nu am vazut vreunu care sa stie atatea in viata mea. Si cum dracu au ajuns ei acolo? Multi administratori de sistem nu prea stiu baze de date, majoritatea developerilor cunosc cel mult teoretic, dar nu prea cunosc chestii specifice fiecarui engine de baza de date. Lesne de inteles de ce majoritatea developerilor prefera oracle pe un server urias sa dea acolo in el cu orice mizerie. Asta in conditiile in care documentatia oficiala si cursurile oficiale pentru administrare iti arata acolo cum sa dai click sa faci un backup si niste useri si cam atat, ca cica e cu diviziunea muncii, ai administrator, developer, BI, rapoarte, arhitect, etc.
Si acum, de ce m-as obosi eu sa invat cativa ani pe timpul meu, cand nu am nici o garantie ca o sa-mi dea salariu mai mare, sau ca e un domeniu mai de viitor? Si cum s-or forma specialisti noi cand evident nimeni n-o sa lase baza de date in mainile unui putoi.
Saturday, 3 March 2012
Apai majoritatea oamenilor. Tu vrei sa-ti mearga bine sau nu ?
Eu stiu cel putin doi care stiu tot ce tine de baze de date, da' tot, de la istorie la problemele de arhitectura ale unei baze de date teoretice. Totusi, niciunul nu are sub cincizeci si niciunul nu lucreaza pe un salar comparabil cu presedintele Romaniei. Ei fiind de altfel specialisti cautati.
Cum au ajuns acolo ? Facind asta toata viata. Daca faci o chestie treizeci de ani, esti inteligent si muncitor exact asa ajungi. Cam de-aia ii si fut io la cap pe toti prostovanii cu blogurile, ca sa nu si le stearga, ca sa scrie zilnic, cachestii : ei is mici si prosti si nu reusesc sa-si reprezinte sinergiile care rezulta din aia ca faci tot acelasi lucru trei decade sau peste. E o exponentiala.
Chestia e asa : in momentul in care incepi sa-ti pui problema "de ce te-ai obosit sa inveti" ti-ai atins nivelul intelectual. Atit poti tu, asta esti, acolo ramii. Oamenii care conteaza invata chestii pentru ca-s curiosi de ele, nu pentru ca is niste magari pe care-i asteapta un morcov undeva.
Marele avantaj al computerelor este ca-s replicabile, nimeni nu va da o baza de date de productie pe mina unui putoi, da' o baza de date absolut identica se poate genera cu date aleatorii in doua ore sau ceva. Lucreaza pe aia pina invata. La ingineri nu-i la fel de simplu, ca nu poti construi o hidrocentrala de test la care sa se joace anul doi de ingineri constructii hidrocentrale, da' la computeristi e foarte simplu. Fa-ti un google singur si inveti tot ce tre'.
Saturday, 3 March 2012
Mda, pai si eu am ajuns la concluzia ca asta e singurul mod, sa fac niste chestii care ma intereseaza pe mine doar ca sa vad care e treaba si oi invata ceva. Dar nu stiu de ce am eu impresia ca aia care sunt acum pe posturile alea nu au procedat asa. Probabil ca au ajuns din nevoie, doar ca nevoile pe care le-a avut compania X si s-a ocupat un singur gigel de ele nu stiu cati ani poate ca nu se gasesc chiat pe toate gardurile. De fapt, eu sincer cred ca oamenii aia pur si simplu au prea multe pretentii. Lucreaza si oameni mai putin competenti in domeniu fara nici o problema, si evident ca e mai eficient sa inveti lucrand in domeniu decat labarind ceva singur.
Saturday, 3 March 2012
Probabil ca impresia ta e foarte poluata de baza experimentala, care-i ancorata intr-o provincie complet irelevanta (Romania). De-aia se si recomanda tineretului sa ia bocceluta si sa petreaca macar un an-doi in strainatate, sa se mai stabilizeze la cap. Ce se intimpla pe-aici nu conteaza decit in rarele cazuri cind esti sclav/a la un stapin arhicompetent. Care exista, da-s rare.
Saturday, 3 March 2012
Bagati careva asta pe fain
http://www.mircea-badea.ro/blog/consider-ca-am-fost-inselat-de-www-bet-at-home-com/
Pai daca prostu-i prost de ce sa-i nu furam banii? Este? Mbun.
Sunday, 4 March 2012
Lol deci bun. Da' care-i faza ?
Sunday, 4 March 2012
@Mircea Popescu Pai da, asta zic si eu, oarecum. In strainezia se practica mai mult asta cu diviziunea muncii si poti sa incepi de la inceput, sa inveti de la colegi mai experimentati si pe masura ce invati sa treci la chestii mai complicate. Ca sa trec la chestii mai complicate, e cam esential ca compania respectiva sa faca chestiile alea complicate, ca asa o baza de date am mai administrat si eu pe ici pe colo. Apoi nu vad de ce n-as putea ajunge sa stiu toate chestiile de le-am enumerat in vreo 3 ani, nu 30, ca mai stiu din ele, da-s mai fragmentare cunostiintele.
Pe-aici rareori am gasit ceva care sa ma impresioneze si sa mai fur niste meserie, si de vreo 4 ani pe unde-am lucrat eu am fost cam cel mai experimentat din echipa.
Sunday, 4 March 2012
Trist stii, s-ajungi la 30 de ani cel mai experimentat din mai toate echipele. Foarte trist.
Adica nu ma mira ca tineretu' are ginduri negre, si io m-as zaibi intr-o asa situatie.